vineri, 12 februarie 2021

La Ballade des Gens Heureux-Balada oamenilor fericiți

O superbă piesă, optimistă, cu un mesaj de pace, de dragoste pentru natură, de înțelegere și bucurie, în interpretarea lui Gérard Lenorman: La Ballade des Gens Heureux. Înregistrarea propusă este din anul 1976.
  
 


Notre vieille terre est une étoile                                      Bătrânul nostru Pământ este o stea
Où toi aussi tu brilles un peu                                          Unde și tu strălucești puțin
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada 
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Tu n'as pas de titre ni de grade                                      Nu ai funcție sau rang
Mais tu dis "tu" quand tu parles à Dieu                          Dar spui „Tu” când îi vorbești lui Dumnezeu
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Journaliste, pour ta première page                                Jurnalistule, pe prima pagină
Tu peux écrire tout ce que tu veux                                 Poți scrie orice vrei
Je t'offre un titre formidable                                            Eu îți ofer un titlu formidabil
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Je t'offre un titre formidable                                            Îți ofer un titlu formidabil
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Toi, qui as planté un arbre                                              Tu, care ai plantat un copac
Dans ton petit jardin de banlieue                                    În mica ta grădină de provincie
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Je viens (te chanter la ballade)                                      Vin să-ți cânt balada
(La ballade des gens heureux)                                       Balada oamenilor fericiți
Il s'endort et tu le regardes                                             El adoarme și tu îl privești
C'est un enfant il te ressemble un peu                           Este un copil care-ți seamănă un pic
On vient lui chanter la ballade                                        Vin să-i cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
On vient lui chanter (la ballade)                                     Vin să-ți cânt balada
(La ballade des gens heureux)                                       Balada oamenilor fericiți
Toi la star, du haut de ta vague                                      Tu, steaua aflată în culmea succesului
Descends vers nous, tu nous verras mieux                   Coboară la noi, ne vei vedea mai bine
On vient te chanter la ballade                                        Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Roi de la drague et de la rigolade                                  Rege al flirtului și al distracției
Rouleur-flambeur ou gentil petit vieux                            Saltimbanc sau un bătrânel drăguț
(On vient te chanter la ballade)                                      Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți
Comme un chœur dans une cathédrale                         Ca un cor într-o catedrală
Comme un oiseau qui fait ce qu'il peut                           Ca o pasăre ce-și cântă versul
Tu viens de chanter la ballade                                        Tu vii să cânți balada
La ballade des gens heureux                                          Balada oamenilor fericiți
Compozitori: Pierre Delanoe / Gerard Lenorman / Gerard Bergman

Versurile cântecului La ballade des gens heureux © Justine Melody S.a.r.l.
👉De remarcat cum, în ultima strofă, refrenul: Vin să-ți cânt balada/ Balada oamenilor fericiți, este schimbat în: Tu vii să cânți balada/ Balada oamenilor fericiți. Partenerul căruia i se spune „Balada omului fericit” devine la rându-i... FERICIT!
O revenire, după multă vreme, a lui Gérard Lenorman, de data aceasta alături de Zaz. Au trecut anii și pentru șansonetist, vocea nu îi mai este la fel de „curată”, dar Zaz, prin tinerețea și străulcirea interpretării, compensează, transformând „defectele” în veritabile „plusuri”. Vă sfătuiesc cu căldură, dacă sunteți iubitori ai șansonetei, să ascultați și această versiune. Este superbă!



miercuri, 9 decembrie 2020

Din întrebările unui sceptic adresate unui sahaja yoghin - 6 (Dialoguri cu mine însumi)

             Al şaselea dialog
                  (Cine este Shri Mataji?)

- Să ştii că eu te ţin în continuare dator cu un răspuns!

- Aminteşte-mi, te rog!

- Mi-ai vorbit despre energia Kundalini, mi-ai dat Realizarea Sinelui, m-ai învăţat cum şi unde pot medita, mi-ai vorbit despre purificări şi minuni, mi-ai mai spus că Însăşi Shri Mataji a pus bazele acestei forme moderne de yoga, dar... fii, te rog, ceva mai explicit: cine este Shri Mataji? De unde a apărut Această Doamnă? Cine este şi de ce ar trebui să am eu încredere în toată povestea cu... Realizarea Sinelui? De ce... de ce Sahaja Yoga este superioară celorlalte forme de yoga? Te rog, dă-mi motive, dă-mi argumente care să-mi îndepărteze orice urmă de îndoială!

- Ei, da! Se poate spune că nu te-ncurci cu jumătăţi de măsură şi nu accepţi afirmaţii gratuite! Da: ai pus degetul pe rană! Vorbind la modul figurativ, bineînţeles!

- Figurativ-nefigurativ, tu răspunde la modul cel mai clar cu putinţă!

- Bine, dar va trebui să intri în jocul meu şi să participi activ la formularea răspunsului.

- Nu prea-ţi înţeleg jocul vorbelor, dar... mă prind!

- E simplu de tot! Vom încerca metoda lui Socrate!

- ?!?!?!

- Renunţă la mimica asta caraghioasă, că mă pufneşte râsul! Şi nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simţit ceva deosebit în palme când le ţineai întinse?

- Nu, sigur că nu!

- Dar după Realizare?

- Păi, am simţit vibraţiile! Le-am simţit ca lumea!

- Recunoşti diferenţa?

            - Sigur că o recunosc! Mă şi bucur de această descoperire!

            - Perfect! Dar mi-aş dori ca tu să înţelegi că Realizarea ai primit-o de la...

            - De la tine! Doar nu o să neg aşa ceva!

            - Mai aşteaptă puţin! Dar eu... eu de la cine am spus că am primit Realizarea?

            - Sper că nu o să te contrazici singur: tu însuţi mi-ai spus că Shri Mataji ţi-a dat Realizarea!

            - Nu! Nu o să neg niciodată! A venit, însă, vremea să sintetizez: tu ai primit Realizarea Sinelui de la mine, eu am primit-o de la Shri Mataji, deci...

            - Vrei să spui că şi eu am primit-o de la Shri Mataji?!

            - De ce nu? Ţi-am spus că eu sunt doar un instrument! Iar din clipa în care ai simţit vibraţiile, tu, la rândul tău, ai devenit un instrument ce vei duce mai departe această cunoaştere despre corpul subtil şi despre energia Kundalini!

            - Vrei să spui că şi eu voi putea activa energia Kundalini altor persoane?

            - Sigur că da! Doar că va trebui să te antrenezi zilnic, adică...        

            - Adică?

            - Adică să meditezi, să faci purificări...

            - Nu mi-a părut ceva greu.

            - După ce ai exersat deja, este firesc să nu ţi se mai pară dificil, dar – recunoaşte – nici nu-ţi ocupă prea mult timp. În plus, este foarte plăcut să stai în meditaţie. Întreg corpul se destinde, mintea se relaxează...

            - Cumva, nevoia de meditaţie s-ar manifesta ca un drog?

            - Nu! Nicidecum! De la droguri devii dependent până la pierzanie, pe când în starea de meditaţie eşti pe deplin stăpân pe propriul corp, pe propria minte, pe propriile decizii!

            - Observ că, folosind tertipuri meşteşugite, te-ai îndepărtat de întrebarea mea: cine este Shri Mataji? 

            - Răspunsul l-ai dat chiar tu puţin mai devreme!

            - Când, măi?! Ce răspuns?! Care răspuns?!

            - Atunci când ai înţeles că Realizarea Sinelui ai primit-o chiar de la Shri Mataji!

            - Ce vrei să spui cu asta?

            - Este foarte simplu! La întrebarea: Cine este Shri Mataji? – se impune imediat şi firesc, răspunsul: Shri Mataji este Cea care ţi-a dat Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care ne-a dat tuturor Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care a conceput Sahaja Yoga şi a răspândit-o în întreaga lume! Eşti mulţumit acum? Este destul pentru tine?

            - Măi, ce-ai întors-o din condei!

            - Întors-neîntors, nu crezi că ţi-am dat un răspuns corect? 

Părinții și frații lui Shri Mataji.
Rândul 2, pozițiile 2, 3 și 4: Shri Mataji, tatăl și mama Sa
        - Ba da! Ce să mai zic? Dar... de unde a apărut Doamna Aceasta? Aş vrea să ştiu – te rog, acceptă-mi curiozitatea pământeană – cum de o fiinţă aparent obişnuită, manifestă nişte calităţi atât de... de excepţionale? Trebuie să aibă şi Dumneaei nişte părinţi, o ţară în care s-a născut, nu?

            - Acestea sunt cele mai simple întrebări, prietene! Tu vrei o biografie. Deh! Cum mai vorbeşte omul din tine! Pe scurt − ca să nu te trimit la Google − iată care ar fi datele de care ai tu nevoie: Shri Mataji s-a născut în 1923, în India, într-o familie creştină, descendentă a istoricei dinastii Shalivahan. Părinţii Săi erau intelectuali de marcă ai societăţii indiene: tatăl, un reputat erudit, a tradus Coranul în marathi şi a fost membru al Adunării Constituante care a elaborat prima constituţie a Indiei libere, iar mama Sa a fost prima femeie din India distinsă cu o diplomă de onoare în matematică. Shri Mataji a avut de mică înclinaţie spre spiritualitate şi a observat lumea, având privilegiul de a-şi petrece vacanţele, alături de părinţi, în ashram-ul şi în compania lui Mahatma Gandhi. Inspirată de idealurile lui a participat activ, alături de familia Sa, la lupta de eliberare naţională a Indiei de sub ocupaţia engleză. A făcut studii de medicină şi psihologie la Lahore, dar nu a profesat, deoarece simţea că trebuie să se dedice unei cu totul altei munci: cea a promovării cunoaşterii despre energia Kundalini. Astfel că studiile I-au folosit doar pentru o înţelegere mai aprofundată a corpului uman şi a fiziologiei acestuia. În 1947 s-a căsătorit cu domnul Chandrika Prasad Shrivastava, membru al administraţiei de stat, viitor Secretar General al Organizaţiei Maritime Internaţionale a Naţiunilor Unite pe o perioadă de patru mandate (16 ani). Căsătoria le-a fost binecuvântată de naşterea a două fete. Să-ţi mai spun?           

Shri Mataji și soțul Său, Sir Chandrika Prasad Shrivastava,
alături de cele două fiice, Sadhana și Kalpana
- Mai spune! E un C.V... impresionat! Vreau să cunosc cât mai multe despre omul Shri Mataji!

            - Continui atunci: membră a mai multor instituţii şi universităţi din întreaga lume, a fost invitată să conferenţieze pe teme medicale sau de pace la numeroase întâlniri internaţionale, inclusiv la O.N.U. De altfel, în anul 1989 i s-a decernat Medalia Păcii a Naţiunilor Unite şi între anii 1989 şi 1994 a fost invitată (patru ani consecutiv!) să vorbească despre modalităţile de realizare a păcii mondiale. Şi, dacă tot nu ţi se pare de ajuns, află că a fost nominalizată de două ori la Premiul Nobel pentru Pace!

            - Măi, omule, încep să mă simt mic aflând că sunt contemporan cu o  personalitate atât de mare.

            - Nu! Nu aceasta este ideea! Din contră: trebuie să ne bucurăm de oportunitatea de a-I fi aproape şi să încercăm să-I înţelegem corect mesajul. Şi... să-l ducem mai departe!

            - Trebuie să recunosc: acum sunt ceva mai liniştit...

- Da... cred şi eu că poţi să fii liniştit: pentru semeni, Shri Mataji este un om ca toţi oamenii, unul absolut normal, doar că – şi noi am recunoscut aceasta, deja – este dotată cu o cunoaştere extraordinară: cea a trezirii energiei Kundalini! Ce-i cu tine, măi, băiatule? Ce-ai rămas aşa de mut?!

- Frate, nu mai am cuvinte... Îmi cer iertare, dar... mă simt dator cu o mărturisire: mă temeam ca nu cumva Shri Mataji să fie din cele ce umblă cu... ştii şi tu, cu... cu farmece, măi!...

- Omule, trezeşte-te! Te-ai simţit vreun moment posedat? Sau hipnotizat? Vibraţiile din palme au fost vreo închipuire de-a mea?

- Nu! De-aia şi zic: este o femeie deşteaptă şi pregătită!

- Mai mult, mult mai mult, prietene: înţeleaptă şi cu har!

Desen de Adriana ANDRONESCU

Note de jurnal: da, scepticul simţea că este pe Adevăr, că percepţiile simţite nu ţin nici de domeniul hipnozei, nici al sugestiei şi nici de cel al fantasticului. Vibraţiile din palme erau cât se poate de reale şi de clare. Niciodată înainte de experimentul Realizării Sinelui nu-şi pusese problema unor astfel de simţiri. Ele nici nu existau pentru el şi, deci, nu-l interesau. Dar acum devenise conştient că percepţia vibraţiilor reprezenta tocmai răspunsul dat tuturor întrebărilor formulate sau neformulate, ale răutăţilor gândirii sale atunci când dialoga cu fratele sahaja yoghin. Pentru că – da! – acum se simţea frate cu sahaja yoghinul! Un frate spiritual.

În ceea ce priveşte personalitatea lui Shri Mataji, se simţea mândru că se poate număra printre discipolii Săi şi îşi dorea să devină, la rându-i, un bun şi demn instrument în munca pentru răspândirea Sahaja Yogăi.    

duminică, 6 decembrie 2020

Doar 200?! - note de lectură

(Apărut în revista Boema, nr. 142, decembrie 2020: 

http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema142.pdf)

Ion-Nelu Jecu ne propune un volum memorialistic, al cărui titlu principal – 200 Amintiri necesareare, prin introducerea mențiunii de necesitate, alura unui conținut incitativ, tocmai pentru că reprezintă o cerință imperativă, în vreme ce titlul secundarDe la navele realizate la Casa Pionierului, la navele de azi; din orașul Victoria, la Hamburgne orientează către miezul preocupărilor sale: navele.

Într-adevăr, Ion-Nelu Jecu este inginer navalist, iar această recentă apariție editorială se dovedește o lectură inedită, nu doar prin subiectele abordate, ci și prin maniera specifică de a sistematiza etapele evoluției profesionale, de a pune în valoare modele care i-au conturat definirea etc.: un ansamblu, durat cu pasiune, seriozitate și, îndeobște, o cultivată inteligență tehnică, cu alte cuvinte, o echilibrată raționalitate. Cartea de față, o probează.

Cele 200 de amintiri reprezintă un șir de povestiri, care – ceva mai dezvoltate – ar putea coagula, cu ușurință, un veritabil roman. Tema aleasă de autor, are un potențial uriaș, prin urmare, merită toată atenția cuvenită tiparului său, pe cât de exigent și complex, pe-atât de... romantic...

Afirmația mea se sprijină pe avantajul de a fi fost coleg de facultate și de promoție cu inculpatul, din această ipostază, fiind, probabil, într-o măsură mai aplicată, în stare să înțeleg cât de ofertant este domeniul abordat.

Pe scurt, semnatarul acestei lucrări, a urmat Facultatea de Construcții Nave din convingere și, în consecință, a performat, ca inginer, la cel mai înalt nivel.

Prin intermediul celor 200 de amintiri, Ion-Nelu Jecu ne prezintă, cursiv, treptele dezvoltării sale profesionale, fără detalii care... să-l pună în valoare. Nu a făcut-o nici când și-a prezentat aportul la realizarea primei nave pe pernă de aer la Casa Pionierului din Galați, nici când a lucrat la proiecte de anvergură ca inginer proiectant angajat la ICEPRONAV Galați sau la diverse firme din străinătate. Dar… să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: rândurile sale spun multe (și la obiect), într-o stil dinamic, atractiv, ușor de citit, mai ales că autorul se dovedește și un fin umorist. Volumul 200 de amintiri necesare este alcătuit din optsprezece capitole, fiecăruia, atribuindu-i-se un titlu inspirat și  percutant, relevând, ca și prozele din cuprins, puterea de sinteză a scriitorului.

Cuvântul Înainte – se referă la motivația și principiile care au propulsat apariția volumului de amintiri. Primele capitole interesează, după cum am sugerat, momentele conturării și conștientizării sale vocaționale: atracția față de tot ceea ce însemna vas de navigație s-a manifestat, începând încă din clasa a VII-a (capitolul KIRALY) atunci când, la îndemnul unui coleg, se înscrie Casa Pionierului din Galați pentru a intra în fascinanta lume a construcției de navomodele. Aici are șansa de a fi instruit de un mare pasionat, un veritabil pionier al construcției navale din România, redutabilul inginer Matei Kiraly. Alături de acesta, noul discipol nu va participa doar la construcția unor navomodele de mici dimensiuni ci va sări la o etapă superioară, cea a construcției primei nave pe pernă de aer (o premieră absolută în România), navă care va trece probele de casă, uimind asistența și anunțând viitoarele teme de cercetare și performanțe ale redutabilului inginer Matei Kiraly. Această primă navă pe pernă de aer, construită în România, botezată 020E, apare în partea de sus a copertei I și – după cum ne dă de înțeles chiar autorul, din felul în care și-a conceput coperta cu pricina – reprezintă punctul de plecare spre înalta performanță a viitorului inginer Ion-Nelu Jecu.

Inginerul Matei Kiraly (1936-2011)
Matei Kiraly a reprezentat primul model al viitorului specialist Ion Jecu, de altfel, scrierea, în discuție – însoțită de motto-ul: Free your mind, breaking style! – fiindu-i dedicată.

L-am cunoscut și eu pe inginerul Matei Kiraly, un veritabil deschizător de drumuri în domeniul navalisticii românești, prea puțin apreciat: era un bărbat sobru, de o modestie pe care nu aveai cum să nu i-o remarci și care trăia într-o lume a lui, o lume a proiectelor și a viselor, adeseori, concretizate. Pe planșeta de lucru, în atelier, în laborator... Era lumea care îl făcea fericit – în rest… nimic nu mai conta – o caracteristică a geniilor.

În paralel cu pasiunea care se consolida cu fiecare navomodel construit la Casa Pionierului, Ion-Nelu Jecu dădea atenția cuvenită studiului, fiind unul din elevii buni ai Liceului Vasile Alecsandri din Galați, un liceu de prestigiu, ajuns, între timp, colegiu. Amintiri despre colegi, despre profesori, despre școală. Amuzantă și… nostalgică este și nemulțumirea (puțin spus) sa despre schimbarea denumirii liceului din LVA în CNVA. Da, este meritat statutul de colegiu, dar… ce frumos sună silabele „LE-VE-A”, spre deosebire de „CE-NE-VE-A”!  

În al patrulea capitol, Armata , ne relatează „amintiri” din perioada stagiului militar efectuat la TR-iști (termen redus), pentru ca, în 5-NAVE, să fie evocate momente din perioada facultății. Bineînțeles, întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante din timpul studenției (cum se putea altfel?). Referitor la relația dintre studenți și profesori, ne explică, printre altele, paradoxul prin care, foarte simplu, un 10=2 (050) sau cum, la fel de simplu, într-o altă situație, se poate și 10=4 (061). Dacă, în primul caz, egalitatea s-a adeverit, în al doilea, eroul a îndreptat, la timp, nefăcutele și s-a salvat. Profesori competenți, inimoși, buni pedagogi și… multe povești frumoase de spus celor care chiar vor să facă ceva în viață și au nevoie de modele. Urmează decolarea în cel mai important zbor, cel al maturității, cel în care nu mai ești dirijat și/sau protejat de nimeni. Tânărul inginer este repartizat la Tulcea, se transferă apoi la ICEPRONAV, dar ascensiunea specialistului nu se oprește aici, pentru că, datorită aptitudinilor demonstrate, este trimis în Florida, ajunge apoi în Louisiana și revine în Europa: Germania, Norvegia, cu escale în Olanda, Suedia și Danemarca, în ultimii ani, lucrând pentru diferite firme de proiectare din Galați.

La capitolul performanțe, inginerul Jecu nu ne împărtășește (din păcate) decât satisfacția colaborării, din „perioada germană”, la proiectarea celei mai mari nave de plantat țevi pe fundul mării – Pipe Layer – „Castorone”, navă a cărei imagine/schiță apare pe coperta 1. Am vizionat câteva înregistrări video pe YouTube cu Pipe Layer și, într-adevăr, cel puțin pentru speța navaliștilor, este impresionantă. Un motiv suplimentar să regret că inginerul nu „s-a lăudat” mai mult, oferindu-ne și alte relatări despre marile proiecte la care a participat.

După ce își prezintă, succint, evoluția profesională – repet: fără niciun strop de emfază! – ajuns la vârsta pensionării, inginerul specialist Ion-Nelu Jecu simte nevoia închiderii cercului prin prezentarea originii: loc de naștere, familie, prieteni, școli urmate, orașele prin care părinții săi s-au tot mutat (Victoria, Turnu Măgurele, Brăila, Galați).

Încheierea, este o incursiune într-un viitor nedefinit al autorului, traversat de reflecții filosofice despre existența inteligenței în Univers sau despre timp etc.

De altfel, pe parcursul lecturii, am mai descoperit câteva teme socio-filosofice, două dintre cele mai dezvoltate, referitndu-se la „Spiritul Liber” și „Spiritul de Grup”. Moto-ul se referă la „Spiritul Liber” care coexistă cu „Spiritul de Grup” și l-am ales gândindu-mă la Kiraly, acesta potrivindu-i-se ca o mănușă, fiindcă toată viața lui „a ieșit din rând și a făcut altceva…”, adică, Nave pe Pernă de Aer, construite pentru prima dată în România (Cuvânt înainte).

De-a lungul paginilor, cele două sintagme vor fi, frecvent, invocate de autor, în contexte reprezentative pentru semnificațiile acestora.

020 EXPERIMENTAL - prima navă pe pernă de aer construită
în România, la Casa Pionierilor din Galați 
Ultimul capitol (Fotografii), cuprinde cinci imagini din perioada în care elevul Jecu Ion făcea pionierat în construcția navelor pe pernă de aer la Casa Pionierului din Galați. Apare și elevul în câteva imagini dar, din păcate, în niciuna nu l-am regăsit pe maestrul său, inginerul Matei Kiraly.

Ar mai fi de remarcat că autorul, pe tot traseul vieții, dă dovadă de un ascuțit spirit de observație, împletit în mod fericit cu cel al umorului. În foarte multe dintre „amintiri” intercalează, pentru a sublinia anumite aspecte, alte amintiri și/sau bancuri vechi, toate acestea potențând scrisul.

În concluzie, cele 200 Amintiri necesare reprezintă chintesența vieții unei persoane obișnuite, care, prin inteligența, pasiunea, seriozitatea și, mai ales, a Spiritului său Liber , a făcut saltul la calitatea de personalitate, cu tot ce implică aceasta, finalmente, cartea de vizită a lui Ion-Nelu Jecu: Inginer Specialist în Proiectare Navală, de-acum înainte, adăugându-i-se și titlul de scriitor.

vineri, 20 noiembrie 2020

MAMAIA A PUPAT ICOANA

Mamaia
   - Mamaie, uite, eu acum vreau să fac o baie de picioare. Ţi-am mai vorbit de aşa ceva. Vrei să faci şi matale?

                - Da, mamă! Fac şi eu! De ce să nu fac?

            - Să ştii că este excelentă pentru sănătate! O să te simţi foarte bine după aceea! N-o să-ţi pară rău!

               - Te cred, mamă! Te cred!

          - Gata, mamaie! Eu pregătesc totul: ligheanele cu apă, sarea, lumânarea şi… aduc imediat şi poza lui Shri Mataji!

             - Fă, mamă, cum ştii tu că trebuie să faci!

            Mamaia! Mamaia Paraschiva. O femeie bătrână de la ţară, mărunţică şi puţin adusă de spate, îmbrăcată permanent în negru şi îmbrobodită la fel de cernit (conform statutului de vădană respectabilă) şi care mai mult îşi târşâie picioarele prin casă, decât să meargă. Bătrâna nu mai cere nimic de la Dumnezeu pentru sine, căci… chiar nu mai are nevoie de nimic… Poate doar de puţină sănătate, căci o mai dor pe ici, pe colo, oasele, nu mai are măsele să mestece bine, iar de sărbători s-a umflat de la sarea din cârnaţi şi sarmale şi-aşa a ajuns la spital cu Salvarea… Cât despre bucurii… ale ei sunt cele ale omului simplu: să-şi ştie copiii şi nepoţii bine, sănătoşi, cu servicii bune şi sigure şi… să nu uite s-o mai viziteze din când în când, măcar toamna, când se face vinul!... Iar până atunci… câte-un telefon a neuitare. Să aibă şi ea motiv să mai tragă ştergarul frumos brodat de pe aparat, să nu-l biruie praful. De-ar şti ei cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimaţi duşmanul cel încăpăţânat în muţenia-i chinuitoare! Şi se mai plânge c-o dor ochii de la televizor!




Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături… ferească Sfântul! Vieţuieşte, alături de cumnata ei – tanti Voica – vecină gard în gard şi la fel de vădană, în respect pentru biserica şi preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua ştiutul drum al lăcaşului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă apelează. – Cine să-mi citească colivele, mamă, dacă nu popa? Mai trage câte-o fugă scurtă de Paşti şi o alta de Crăciun, dar nu pentru toată noaptea, căci nici puterile nu o mai lasă, şi nici prea… bisericoasă din cale-afară nu se declară. – Mă duc şi eu, mamă, pentru împărtăşanie şi s-ascult oleacă din Sfânta Evanghelie. Mult mai des ia calea cimitirului, situat la o aruncătură de băţ de casă (mai la-ndemână decât biserica), unde îşi vizitează omul şi pe toţi ceilalţi morţi ai săi. Mai curăţă mormintele, mai aprinde câte-o lumânare... aşa se mai pregăteşte şi pe sine pentru cele veşnice.






În rest, viaţa mamaiei se împarte între creşterea celor câtorva găinuşe ouătoare ce scurmă după râme şi grăuncioare minuscule prin ograda modestă şi aşteptarea copiilor pentru o zi-două vara, la un grătar şi-un pahar de vin curat, de butuc, din propria gospodărie.

            



Sufrageria era pregătită pentru baia de picioare. Dar şi vârstnica elevă. Închisese televizorul la care obişnuia să-şi urmărească emisiunea preferată de pe Kanal D, iar acum se instalase cuminte pe canapea, în dreptul ligheanului cu apă cu sare, cu picioarele dezgolite de şosetele călduroase şi privea la chipul lui Shri Mataji şi la flacăra lumânării aprinse din dreptul fotografiei.

            - Gata, mamaie! Începem?

            - Începem, mamă.

            - Mamaie, întâi va trebui să ne ridicăm energia. Energia Kundalini de care ţi-am povestit.

            - O ridicăm, mamă, dar să-mi arăţi tu cum. Căci mama e bătrână şi nu ştie.

            - Sigur că da, mamaie! Uite, ridici mâna stângă pe lângă corp, aşa…

            Mamaia repeta stângaci, dar conştiincios, mişcările pe care i le arăta ginerele ei. Nu înţelegea rostul gimnasticii mâinilor la care era supusă, dar nici nu-şi punea şi nu punea întrebări. Ea avea încredere. Toată încrederea din lume! Ce i s-ar fi putut întâmpla rău?! Când bunul Dumnezeu şi cu Măicuţa Domnului o protejau?

            - Foarte bine, mamaie! Acum, vom sta cu picioarele în apă timp de zece minute! Atât! Şi cu mâinile pe genunchi, cu palmele în sus şi îndreptate spre fotografia lui Shri Mataji.

            - Da, mamă! O să ţin mâinile îndreptate spre icoană, aşa cum spui tu!   

SHRI MATAJI NIRMALA DEVI
       Bătrâna era plină de surprize! În mintea ei, în conştiinţa ei, în sufletul ei, fotografia lui Shri Mataji se identifica cu icoanele de la capul patului de la ea de-acasă, la care se ruga, cu evlavie, în fiecare seară, înainte de culcare!

            - Bine, mamaie! Ţine mâinile îndreptate spre icoană!

            Au urmat câteva minute de linişte. De linişte în încăpere, dar şi una interioară. Se auzeau doar respiraţia greoaie şi uşor şuierătoare a bătrânei şi clipocitul apei la mişcarea picioarelor prin ligheane.

            - Mamaie – o apelă ginerele în şoaptă – simţi ceva în palme? În degete? Pe corp?

            - Ce să simt, mamă? Nu ştiu… ia, ca nişte furnicături prin degete!

            - Sigur, mamaie?

            - Da, mamă! – răspunse bătrâna, de data aceasta mai sigură pe ea. Nişte înţepături… nişte… furnicături…

            - Prin care degete, mamaie?

            - Cam prin toate, mamă! Dar, mai ales, la mâna asta…

            Mamaia indica mâna stângă, mână la care suferise cândva o semipareză, survenită în urma unui preinfarct, după cum îi povestise mai deunăzi.

            - E bine, mamaie! Este grozav! Înseamnă că energia Kundalini s-a trezit, a urcat prin corpul matale şi acum lucrează pe-acolo, pe unde a descoperit probleme.

            - Bine, mamă! Dacă aşa spui tu…

            - Aşa este, mamaie! Nu sunt minciuni! Energia Kundalini este de natură divină, este benefică, dăruită oamenilor de către Însuşi Dumnezeu, dar a fost mii de ani ţinută în secret pentru cei mulţi. Preoţii nu au considerat necesar ca noi, muritorii de rând, să aflăm de existenţa ei.

            - Tu ştii mai bine, mamă, că eşti mai citit!

            Bătrâna nu punea defel la îndoială spusele ginerelui despre existenţa acestei energii divine, binefăcătoare şi secrete şi accepta, în acelaşi timp, că preoţii nu sunt tocmai oneşti. Nu-i vorbă, că – la fel ca toţi cei mulţi – accepta cu seninătate impostura multora dintre ei, dar – în acelaşi timp – se lăsa condusă de cunoscutul sfat-remediu: - Să faci, mamă, ce spune popa, nu ce face popa! 

            - Mamaie, să mai facem o verificare! Uite, ţine mâna stângă la locul ei pe genunchi, iar dreapta ridic-o aşa, deasupra, acolo unde se găseşte moalele capului la copii.

            Bărbatul îi conduse cu delicateţe mâna dreaptă spre zona indicată dar bătrâna ce se lăsa condusă în acest joc nu de judecată, ci de acel instinct caracteristic inocenţei vârstei înaintate, reacţiona puţin mai rigid.

            - Aici, mamă? – întrebă bătrâna ce coopera la fel de inocent.

            - Da, mamaie! Pe-aici. Simţi ceva deasupra capului?

            Bărbatul nu dorea să-i forţeze bătrânei o recunoaştere mincinoasă a percepţiilor, doar de dragul de a-i face lui pe plac. Doar că… mamaia nu era învăţată cu minciuna şi nici de scorneli nu era capabilă.

            - Tot furnicături simt, mamă! – răspunse femeia. Dar – se-ntrerupse ea pentru un moment, căutând din priviri aprobarea bărbatului – parcă mai simt şi… căldură?

            Ca o confirmare a experimentului, bătrâna folosise un cuvânt ce putea fi considerat magic: căldură. Aceasta însemna că energia Kundalini chiar fusese trezită şi urcase prin corpul bătrânei, iar acum lucra de zor în întregul sistem subtil şi curăţa.

            - Da, mamaie, căldură simţi! Şi nu trebuie să te îndoieşti sau să te temi! Aşa se manifestă această energie: prin degajare de căldură atunci când întâlneşte obstacole în calea ei.

            Mamaia se dovedi în continuare docilă. După ce ginerele său aruncă apa la WC (- Dă-o-ncolo, mamă! – îl îndemnase şi ea atunci când a aflat că apa aceea nu mai este bună de nimic), acceptă ca acesta să lucreze pe ea şi cu lumânarea. S-a aşezat cuminte pe un scaun din imediata apropiere a fotografiei cu Shri Mataji, şi-a întins palmele pe dinainte, aşa cum fusese instruită puţin mai devreme şi… a aşteptat. A aşteptat până ce bărbatul  a  suflat  în  lumânare şi i-a spus că este gata, că se poate ridica.


  Îmbrobodită aşa cum era ea, cu faţa-i curată şi senină, era aidoma unui… înger! A unui înger care, după terminarea purificărilor, a rămas într-o meditaţie necomandată de nimeni, decât de Spiritul propriu.

            - JAI SHRI MATAJI! – îndrăzni bărbatul în şoaptă, impresionat de profunzimea trăirii religioase a bătrânei.

            - Mulţumesc Ţie, Doamne sfinte! – replică mamaia într-un dialog cu propria conştiinţă – şi, făcându-şi Sfânta Cruce de trei ori, sărută tot de atâtea ori, cu evlavie, icoana Maicii Domnului, icoana lui SHRI MATAJI.

 

Ploieşti, februarie 201   

Note de jurnal: niciodată nu este prea târziu!

            Cine ar fi crezut că mamaia – o femeie bătrână, simplă, de la ţară, născută şi crescută în respect faţă de biserica şi preotul din sat – poate manifesta o aşa de mare deschidere şi lipsă de prejudecăţi atunci când i se deschid noi uşi către înţelegerea lui Dumnezeu? Mamaia niciun moment nu a considerat că şi-a trădat credinţa în care s-a născut! Nu s-a temut niciun moment că pică în vreun păcat.

 Cum aşa?! Cum s-ar explica aceasta?

 Pentru că în ea s-a manifestat inocenţa! Inocenţa de care ne-a vorbit Domnul Iisus. Lăsaţi copiii să vină la Mine! – a spus Domnul.

Se spune, adeseori, despre bătrâni că au dat în... mintea copiilor. Aparent, o afirmaţie îngrijorătoare, în realitate – cel mai mare compliment! Căci, un bătrân care a dat în mintea copiilor este omul împovărat de ani ce nu mai are dorinţe pământene, nu mai este posedat de ambiţii de devenire. El îşi dă seama că nu mai are mult de staţionat printre cei vii şi că îi va părăsi exact aşa cum a şi venit: adică despuiat de orice bunuri materiale, oricât de scumpe i s-au părut la un moment dat. Înţelegând toate acestea, un astfel de bătrân a devenit un înţelept. Un înţelept neînţeles de cei din jur, stăpâniţi în continuare de demonii posesiunilor şi ai puterii nemăsurate. Cât despre bătrânul înţelept... el, cel care a uitat să preţuiască bogăţiile... a dat în mintea copiilor!

Lăsaţi copiii să vină la Mine! – a spus Domnul Iisus.

 (Povestire cuprinsă în volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013)

luni, 9 noiembrie 2020

DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi) - Al cincilea dialog

(Despre purificări) 

Desen de Adriana ANDRONESCU

-
Să ştii că astăzi am venit pregătit!

- Adică?

- Adică am studiat corpul subtil din schema pe care mi-ai lăsat-o...

- Şi?

- Şi cred că am câte ceva din teoria ta cu energia ce străbate corpul subtil şi ne avertizează asupra viitoarelor boli posibile!

- Sau existente, dragă prietene!

- Sau existente! Dar... tot mai am o nelămurire: pentru bolile existente pot face ceva? Ceva să mă ajut singur?

- Sigur că da! Există metode simple – noi le numim purificări – prin care ajutăm energia Kundalini să staţioneze pe centrii vinovaţi şi, prin reactivarea acestora, dispar cauzele primordiale ce au determinat apariţia bolilor.

- Şi... chiar sunt atât de simple aceste metode?

- La fel de simple ca aceea  prin  care  energia  ta  Kundalini s-a trezit şi s-a înălţat prin corpul tău!

- Măi să fie! Păi, atunci ai făcut gimnastică dând din mâini pe lângă mine!

- A fost o gimnastică necesară pentru a invita energia ta Kundalini să se ridice prin corpul tău. Şi ea, recunoscând şi intrând în rezonanţă cu energia mea, a... urcat! Simplu!

- Cred că am înţeles aceasta. Şi care ar fi, totuşi, metodele acelea simple (la fel de simple!) de purificare? Şi, să nu mă consideri răutăcios, vreau să ştiu şi cât m-ar costa toate acestea?

- Dragul meu, purificările sunt foarte simple şi la îndemâna oricui, deoarece ne folosim de principalele elemente ale naturii: pământul, apa, aerul, focul, eterul şi... vibraţiile. Cât despre costuri... ce-ai spune de zero lei, zero bani?

- Este aşa de plăcut auzului meu când aud vorbindu-se de gratuităţi... Cum, măi, omule, să nu mă coste nimic?! Totul are un preţ în ziua de astăzi! Doar dacă nu-mi oferi nişte panarame de tratamente! 

- Mintea ta este cam înfierbântată şi neîncrezătoare, dar o să te lămuresc imediat. În primul rând, te rog să nu uiţi că aici vorbim şi despre minuni!

- Fie! Vreau să aud noi minuni de la tine!


- Bine! Să începem cu pământul sau – mai bine spus – cu minunea pământ! Ia spune-mi: când erai mic-micuţ, nu obişnuiai să alergi cât era vara de lungă cu picioarele goale pe pământ, prin praf, prin iarba verde de la ţară, la bunici sau în faţa blocului acasă, la părinţi?

- Ba da! Şi-mi plăcea enorm!

- Şi nu crezi că această plăcere avea şi o explicaţie logică? De ce erai fericit atunci, chiar de-ţi mai intra vreun ghimpe în picior?

- Păi, ştiu şi eu? Eram copil!

- E adevărat! Şi inocent! Dar, ceea ce este mai important: nu-ţi interzicea nimeni să fii în contact permanent cu pământul, cu Mama-Pământ! Alergai prin ţărână, stăteai cu fundul pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ţi mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau!

Sahaja yoghini făcând purificări pe Mama-Pământ la Vashi-India

- Dac-aş mai putea întoarce acei ani minunaţi!...

- Ei, bine! Acum află că joaca ta nevinovată prin ţărâna crudă juca, în acelaşi timp, şi un rol... purificator. Contactul direct cu Mama-Pământ reprezintă forma elementară de debarasare de răul din noi, de purificare a corpului subtil.

- Aha!...

- Că aduseşi vorba: ai plătit ceva Mamei-Pământ?!

- Hai, măi, nu fi rău cu mine! Dar acum? Acum, când nu mai suntem nişte copii, ce putem face în acest sens?

- Pur şi simplu, profităm de fiecare prilej şi luăm contact direct cu Mama-Pământ! E suficient!

- Extraordinar! Păi eu ies mereu la iarbă verde sâmbăta! Umblu desculţ de-acuma, nene!

- Vezi?! Şi când mergi la mare sau în drumeţie la munte... Asigurând un contact direct al corpului cu pământul, permiţi scurgerea a ceea ce este balast energetic în tine. Corpul nostru joacă atunci rolul unui paratrăsnet ce permite scurgerea în pământ nu a curentului electric, ci a acestor entităţi subtile pe care, generic, le numim negativităţi.

- Măi, să fie! Iar încep să cred în minuni!

- Stai, că suntem departe de a termina cu purificările!

- Păi, deja m-ai făcut să amuţesc!


             - Nu-i cazul să te grăbeşti! Mai ai răbdare! Ia spune-mi: tu, la mare, ai fost vreodată?

- Oho! Ce întrebare mai e şi asta?!

- Şi ce făceai, tu, la mare? Care era preocuparea ta principală?

- Plajă, nene! Plajă, plajă şi iar plajă! Toată ziua, plajă!

- Şi-ţi plăcea! – Nu?

- Cum să nu-mi placă, măi?! Apă, soare, aer, nisip!... Ce mai vrei? Toate la un loc! All inclusive!

- Aha! Chiar acum, singur ai enumerat patru elemente purificatoare!

- Ce vrei să spui? Fii mai explicit!

- Prietene, dar când faci plajă nu te aşezi pe nisip?

- Ba da! Unde vrei s-ajungi?

- Ia gândeşte: nu crezi că, tolănindu-te... jucându-te prin... nisip...

- Aha! Elementul pământ!...

- Vezi?

- Nisipul – e O.K.! Înţeleg! Dar ce-i cu celelalte? Vrei să spui că apa, aerul şi soarele sunt şi ele elemente purificatoare?

- Când te scalzi în apa mării sau te expui în aer liber la lumina şi căldura soarelui, nu simţi o plăcere asemănătoare aceleia de care tocmai am vorbit când cu joaca prin ţărână?

- Ba da! Şi ce-i cu asta? Mă purifică şi ele?!

- Nu reprezintă şi ele Mama-Natură?

- ???

- Vrei să spui ceva şi n-aud eu?...

- Încep să mă luminez tot mai mult!... Măi, tu faci să mi se aprindă beculeţele! Deci, şi apa, şi aerul, şi soarele joacă acelaşi rol ca şi pământul: purifică!

- Da! Ai înţeles bine! Nu degeaba se spune: a face băi de apă sau băi de aer, de soare... Cu alte cuvinte, atunci nu facem nimic altceva decât să ne abandonăm Mamei-Naturi, să ne identificăm cu Ea! Doar că trebuie să fim atenţi şi să nu exagerăm. Trebuie să păstrăm un echilibru în toate. Ai observat şi tu că o expunere îndelungată la soare duce la apariţia arsurilor pe corp sau a insolaţiei...

- Dar şi expunerea îndelungată la aer duce la deshidratarea şi uscarea pielii...

- ... Iar dacă uităm să mai ieşim din apă, temperatura corpului poate scădea sub limitele normalului, ne apucă tremuratul şi ne scade rezistenţa – ne simţim slăbiţi!

- Parcă acum deschid ochii pentru prima dată! Parcă îmi pusese cineva un văl pe ochi şi acum mi-a fost luat! Extraordinar! Extraordinar ce simplă, subtilă şi... purificatoare este trecerea noastră prin viaţă!

- Dacă tot a dispărut acel văl, este suficient să constatăm că simpla păstrare a echilibrului, a armoniei în natură este benefică pentru toată suflarea.

- Da!... Încep să înţeleg tot mai bine!...

- Îţi mai aminteşti când – copil fiind – mama insista să ieşi afară – la aer! – să te joci după terminarea lecţiilor?

- Da! Cum să nu-mi amintesc aşa ceva?! De altfel, de multe ori nici nu-i spuneam mamei toate temele pe care le aveam de făcut, ca să ies mai repede la aer! Mai trăgeam şi eu câte-o minciunică!...

- Vezi? Era chemarea Mamei-Naturi! Ieşirea la aer, expunerea la soare, la ploaie sau vânt te revigora, îţi făcea bine! Te întorceai în casă îmbujorat şi cu capacităţi intelectuale împrospătate! Aveai alt spor la lecţii!

- Vai! Cum se leagă toate! Tu îmi schimbi complet percepţiile asupra vieţii! Dar...

- Dar?

- Uite, cred că am o întrebare încuietoare pentru tine...

- Acum, că m-ai făcut curios, te rog, formuleaz-o mai repede! Poate voi reuşi să dau şi vreun răspuns...

- Tu mi-ai vorbit despre aceste purificări ca de ceva foarte simplu şi la îndemâna oricui...

- Da! Şi n-am de gând să-mi întorc vorba!

- Păi, după cum spui tu, purificările sunt posibile doar o dată pe an, vara, în concediu sau la sfârşit de săptămână. Dar în restul timpului? Atunci este liber la... negativităţi?

- Uf! Mi-a mai venit inima la loc! Mi-era că întrebarea ta mă va trimite la cine ştie ce enciclopedii pentru documentare!

- Lasă lamentările! Ai răspunsul?

- Îl am! Şi este la fel de simplu ca şi celelalte. Uite, nu este niciodată liber la negativităţi! Omul se mişcă permanent în tot felul de medii, care mai stresante, care mai frivole, mai vulgare, care mai agitate... şi este imposibil să nu capteze! În activitatea cotidiană suntem bombardaţi permanent şi din toate părţile (presă, TV, serviciu, stradă, colegi, prieteni, neprieteni, familie…) de ştiri, de evenimente de tot felul care, în final, duc la formarea gândurilor şi nu întotdeauna a celor dorite, a celor pozitive. Ne încărcăm de negativităţi fără să vrem, fără să ştim! Din această cauză trebuie să facem zilnic un program minim de purificări.

- Şi ce vrei acum? Să ies iarna la aer şi să stau cu fundul în zăpadă?...

- Dacă vrei tu... Nu! Nu o lua chiar aşa! Problema este cât se poate de simplă. Ai acasă un lighean?

- Nu mă mai spăl de multă vreme la lighean, omule! M-am mai civilizat şi eu, nu crezi? Curge şi la mine apa la chiuvetă!

- Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orăşean cu apa-n casă!... Dar, sunt nevoit să-ţi amintesc: la ţară oamenii tot la lighean se spală şi – zău! – nu sunt nici murdari şi nici nu se ruşinează de statutul lor de ţărani! Sunt chiar nişte oameni mândri şi de tot respectul!

- Da, dar eu mai folosesc şi şampoane, şi deodorante...

- Aşa e! Sunt nişte diferenţe specifice. Dar... ne îndepărtăm de subiect. Nu mi-ai răspuns: ai un lighean în casă?

- N-am, măi! Ce să fac cu el?!

- Purificări! Asta să faci!

- Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns duşul?!

- Duşul te spală, prietene! Apoi foloseşti deodorantul...

- Şi care-i treaba cu ligheanul?

- Foarte simplă! Pui apă călduţă în lighean, o mână de sare grunjoasă şi apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute.

- Şi nu folosesc săpunul? Nu mă frec?

- Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum te purifici! Baia cu apă sărată de la mare... Îţi aminteşte de ceva?...

- Aha! Acum înţeleg unde baţi... De ce n-ai spus aşa de la început?!

- Dacă tu te umfli în pene că ai apă la chiuvetă!...

- Scuze, dar m-am mai precipitat şi eu! Acum vreau să recapitulez ca să fiu sigur că nu omit ceva: iau una bucată lighean, pun apă călduţă în el, arunc şi o mână de sare grunjoasă înăuntru, apoi îmi înmoi picioarele vreme de zece minute... Am uitat ceva?

- N-ai uitat, doar ai omis: la urmă te clăteşti pe picioare cu apă curată, te ştergi şi arunci apa din lighean la WC! Ţi se pare greu?

- Nu! Deloc! Şi este suficient?

- Ce-ai mai vrea?

- Nimic! Doar că... Mai spuneai ceva şi de foc!

- Da! Focul este un alt important element purificator!

- Adică?

- Te-ai întrebat vreodată de ce dau foc oamenii la toate resturile vegetale primăvara?

- Ca să scape de mizeria din curte?

- La prima vedere, da. Dar nu doar atât: pentru că resturile se transformă în cenuşă... aceasta, cu ajutorul apei intră în pământ, pământul se revigorează... Începi să prinzi şpilul?

- Adică pământul se purifică?

- Tu ai spus-o de data aceasta!

- Să înţeleg acum că o să mă pui să-mi dau foc?

- Ai ajuns, cumva, şi tu, vreun... rest vegetal?

- Doamne fereşte! Hai, măi, nu mă mai chinui şi spune-mi care-i secretul purificării prin foc!

- Este la fel de simplă ca şi celelalte! Foloseşti o lumânare aprinsă pe care o plimbi de-a lungul canalului stâng, cel care este un canal rece, aşa-zisul canal lunar. Prin încălzirea acestui canal, scăpăm de o problemă majoră şi tare răspândită la oameni: aceea a letargiei!

- O să te rog să-mi arăţi practic această metodă. Asta ca să elimin riscul de a deveni un martir în Sahaja Yoga!

- Nu, nu există acest risc. Şi nici nu ne cere nimeni aşa ceva. Vremea martirilor a trecut demult. Dar... iar ne îndepărtăm de subiect. Mai ai vreo întrebare despre purificări?

- Vibraţiile! Ai spus că şi vibraţiile purifică!

- Păi, vibraţiile reprezintă cel mai puternic element purificator! Odată ce energia Kundalini se înalţă prin corpul tău, vibraţiile emise curăţă tot în drumul lor, fiecare centru, fiecare canal energetic. De asemenea, ne putem ajuta şi singuri folosind vibraţiile din mâini şi lucrând pe câte un centru pe care-l simţim anchilozat, dar... exemplificarea rămâne pentru şedinţa practică.

- Asta ar fi tot?

- După ce o să-ţi însuşeşti aceste metode simple, o să vezi şi singur ce bine vei simţi vibraţiile şi cât de profunde îţi vor fi meditaţiile. Mai sunt şi altele, dar – ce? – le vrei pe toate odată?!

Desen de Adriana ANDRONESCU


Note de jurnal: purificări = sănătate.

Iată că scepticul a primit răspunsuri la noile întrebări mai devreme decât se aştepta. Şi de data aceasta sahaja yoghinul a avut răspunsurile pregătite. Numai că – nota bene – depăşiseră sfera noţiunilor abstracte şi primise explicaţii absolut practice şi cu finalitate imediată: ameliorarea stărilor de slăbiciune fizică (hai să le spunem de-a dreptul: boli!). Oricât de complicată se dovedea mintea lui, oricât de cârcotaş (chiar răutăcios, uneori), partenerul său de dialog (sahaja yoghinul de lângă el) se dovedea nu numai un cunoscător sigur pe el, ci şi un om răbdător, înţelegător şi – foarte important ! – un tip cât se poate de uman şi de plăcut!


 (Publicat în volumul Nevăzutele cărări, Editura PIM, Iași, 2013.)