luni, 16 octombrie 2017

TriBUNII UMORULUI

Așa cum am mai scris, între 29 septembrie și 1 octombrie 2017, la Brăila a avut loc „Întâlnirea epigramiștilor” - ediția a XXX-a. Cu această ocazie, umoriștii brăileni Stela ȘERBU-RĂDUCAN, Alexandru HANGANU și Mihai FRUNZĂ și-au lansat ultima bombă/ghiulea/cartuș... volumul de epigrame și aforisme, TriBUNII UMORULUI, practic trei cărți într-una, trei cărți de umor bine făcut, de parcă li s-ar fi pus pata pe palidele noastre vieți și, ce și-au spus domniile lor: „Ia hai să-i descrețim puțin pe amicii noștri!” Și, pe mine cel puțin, m-au descrețit, să știți, parcă mi-a dispărut un rid pe-aici, pe undeva... Dacă l-ar fi băgat și pe Pătrășcan în ecuație, atunci să fi văzut fațadă ce mi-aș fi tras!
Acuma, cât or fi ei de buni (și la ce)... Dumnezeu mai știe, cert este că eu, ca cititor, țin cartea cu plăcere în mâini, în sensul că o răsfoiesc gândindu-mă la Stela, mă liniștesc aflând de la Alex că „Epigrama nu omoară/Dar impune terapia”, „consimt” cu Mihai care „E poetul breaz/Ce m-a pus pe gânduri” și mă simt bine când mă aștern pe... Stela, s-o citesc, ce credeați?                                                 Nu mă-ntrebați cum s-au găsit ăștia trei (și după ce criterii), ce legături secrete îi țin legați - pardon, nu legați, Doamne ferește! - uniți să spunem, uniți, laolaltă, împreunați... cum vreți s-o luați... cert este că TriBUNII UMORULUI și-au făcut-o cu mâna (pardon, condeiul) lor, adică au reușit și... s-au făcut de tot râsul.

Alexandru HANGANU și-a intitulat partea: EPISEXE, EPISOACRE ȘI EPIALEȘI. Ce legătură o fi văzut omul între sexe (sau sex? - de la atâta râs nu mai pot discerne), soacre și aleși... habar n-am. Poate pentru că soacrele sunt de sex feminin, iar aleșii sunt de masculin - un ales, doi aleși - dar acel „epi”, ăla să fie neutru, adică cu toții sau cu niciunul? Cu cine o fi votând băiatul ăsta la viața lui?!


CE VREMURI!
Uitând de vinurile reci,
Alexandru HANGANU
Deși nu-mi este prea ușor,
Mai ies din când în când din beci...
Când sunt chemat la vorbitor!

CULINARĂ
Ai noștrii-aleși, capabili de minuni,
Odată-ajunși în al puterii clan
Și borș pot face din promisiuni
Dacă se văd în mână c-un ciolan.

AVERTISMENTUL SOȚIEI
Pot să suport aproape-orice,
Da-ți amintesc
Că dacă dragoste nu e
Eu tot găsesc!

ONEROȘILOR
Aș vrea pe cei ce ne conduc
Să-i învățăm și la ciubuc,
Da-i greu, că-s oameni de elită
Și nu se lasă ei de mită!

VIAȚĂ DE PENSIONAR
Econom și-n gesturi
Trec la piață testul
Și obțin și restul
Cumpărând doar resturi!

UMORISTUL ȘI IUBITA
Nu ar trebui să-mi pese,
Dar întreb, văzând ce-ți iese:
La ce naiba scrii prostii,
Dacă să le faci nu știi?

Nici Mihai FRUNZĂ nu este mai rușinos: el (mai stilat) și-a intitulat volumul: NUDISM ÎN FRAC - epigrame și aforisme parodice. Îl înțeleg: le zice de-a dreptul, verde-n față, dar le-mbracă într-o haină elegantă, mai cu dichis. Deh, uitați-vă și la domnia sa cât de bine îmbrăcat este - nu c-ar fi nud, Doamne ferește!

EPIGRAMISTUL
Mihai FRUNZĂ
E poetul breaz
Ce m-a pus pe gânduri,
L-am văzut și treaz
În vreo... patru rânduri!

PARADOX
Sunt mirat un pic,
Când, la noi în țară,
Nu mâncăm nimic,
Însă vrem afară!

BĂIEȚII DEȘTEPȚI DIN ENERGIE
Azi, au întrecut măsura
Și-au trimis, la fiecare,
O factură pe căldura
Care vine de la Soare!

SOLUȚIA CRIZEI DIN SPITAL
Un medic mi-a recomandat
Rețeta lui cea competentă:
De-o fi să pic, cumva, la pat,
S-o fac c-o dulce asistentă.

BĂRBAT FERICIT
Are blog, mașină, casă,
Pașaport de Europa
Și-o nevastă credincioasă
Care l-a-nșelat cu popa.

SUPLICIILE IADULUI
De vreo două săptămâni,
Caznele ne par mai bune,
În sectorul cu români
Fierb cazanele... cu prune!

Despre Stela ȘERBU RĂDUCAN pot spune că suntem prieteni buni: am comis-o odată împreună! Stați, nu mă-nțelegeți greșit: i-am cules cândva un volum de epigrame care, dacă ar fi picat pe alte mâini, cu siguranță s-ar fi bucurat de succesul meritat! Ea, femeie cu simț, și-a intitulat cartea: EPIGRAME FEMININE și i-a dedicat-o soțului său, George Șerbu, un bărbat frumos și puternic care, nu știu ce l-a apucat, ne-a părăsit de curând, găsindu-și loc printre îngeri. 
Stela ȘERBU RĂDUCAN

SIMPTOME DE EPIGRAMIȘTI
În sală nimenea nu plânge;
Râd toți, în două-trei reprize.
E sigur: am umoru-n sânge.
Cum, n-a ieșit la analize?!

EMINESCU
Cu foaia-n față când stătea
Și inspirație n-avea,
Mi-nchipui pe Creangă că-i zicea:
- Să biem șieva, în pana mia!

UMORISTUL VENIT DE LA CRAMĂ
Fire de-nțeles, nevasta
L-a iertat și-n seara asta
Că e calm, duios, atent
Și... mustește de talent!


Stela nu stă bine în banca ei și se ia de confrați:  

UNUI UMORIST
(D-lui Mihai Frunză)
Ah, are un condei de vis!
În poante, versuri și nuvele;
Atâtea maxime a scris!
E minim oare-n alte cele?

CURENT
(D-lui Al. Hanganu)
Acum e-aici, acum departe,
El scrie carte după carte;
Berbec – îi merge mintea brici
Și are-o priză la gagici...

Vă rog să mă credeți: umoriștii ăștia m-au dat pe spate: de râs, bineînțeles! M-au energizat așa de tare, c-am zăpăcit și programul de prelucrare a pozelor și... uitați ce a ieșit:   
Oricât am încercat să le pun pe toate la locul lor, nu mi-a ieșit: Stela tot cu capul în jos, iar Alex și Mihai... ca băieții și ei. Li s-o fi tras de la „FLACĂRA VIOLET” a Stelei?

FLACĂRA VIOLET
Ciorapul mov, l-am pus estetic,
Să nu m-atace energetic
Confrații mei. Or fi în stare
De altfel de atacuri, oare?

joi, 5 octombrie 2017

A.S.L.R.Q. - 9 ANI

Afiș realizat de Cristi Murgu, sahaja yoghin din Ploiești
- Domnu’ Meșca, dacă tot mergeți la Montréal, n-ar fi rău să vă întâlniți și cu membrii Asociației – doar sunteți membru colaborator! Veți intra astfel în contact direct cu câțiva dintre membri, poeți și scriitori valoroși și, vă garantez, nu veți regreta!

- Chiar îmi doream să mă întâlnesc cu ei, domnu’ Caragea și voiam să vă cer sprijinul în acest sens!

- Perfect, o să vă pun în legătură cu domnul Adrian Erbiceanu, poet, Președintele Asociației și un om deosebit. Și încă o sugestie, dacă-mi permiteți: nu uitați să luați și câteva cărți cu dumneavoastră!

- Se înțelege!

Cam astfel aș rezuma dialogul meu cu poetul Ionuț Caragea, Vicepreședinte al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (A.S.L.R.Q.).
Apoi, totul a decurs de la sine. Domnul Erbiceanu a îmbrățișat imediat ideea și, împreună, prin câteva schimburi de mesaje, am pus la punct detaliile organizatorice.

Dialog telefonic cu poetul Adrian Erbiceanu:

- Domnu’ Meșca, chiar în perioada sosirii dumneavoastră, vom aniversa nouă ani de la înființarea A.S.L.R.Q. Ar fi o bună oportunitate să vă prezentați, cu această ocazie, ultima dumneavoastră carte, „Marea Visăreală”. Mai ales că v-au fost publicate deja primele capitole în Revista A.S.L.R.Q.

- Îmi face o deosebită plăcere propunerea dumneavoastră  îmi oferiți un minunat prilej de a-mi face cunoscută și cartea, și proiectele de viitor.

Așa s-au pus bazele acestei (prime) întâlniri dintre scriitorii români stabiliți la Montréal  și subsemnatul, cam pretențios numit de către amabilele gazde, scriitor.

Întâlnirea a avut loc pe data de 26 august 2017, ora 13.00 la Centrul Socio-Comunitar 6767, Cote-des-Neiges. Clădirea a fost special destinată de către autoritățile montrealeze comunităților ce formează tânăra populație canadiană. Impunătoarea clădire este situată într-o zonă centrală a metropolei.  

În același timp cu noi, într-o sală alăturată, petrecea un grup de etnici indieni (dacă e să mă iau după ținuta femeilor).

Sala ce ne-a fost repartizată, spațioasă și luminoasă, ne-a permis să așezăm mesele în careu, astfel încât toată lumea să vadă pe toată lumea, să ne simțim ca într-o familie lărgită. Au fost în jur de douăzecișicinci de persoane, atât membri A.S.L.R.Q., cât și invitați de-ai mei, rude și prieteni.

Poetul Adrian Erbiceanu făcând un bilanț al celor nouă ani de activitate a A.S.L.R.Q.
După ce am făcut cunoștință unii cu ceilalți și s-a mai stins rumoarea generală, domnul Adrian Erbiceanu a anunțat „cuprinsul” întâlnirii noastre și, vădit emoționat, a început să vorbească despre copilul său de suflet căruia, alături de poetul și prietenul Ionuț Caragea, i-au dat naștere în urmă cu nouă ani. A făcut un bilanț al activităților desfășurate de-a lungul celor nouă ani, al realizărilor și  se putea altfel? – al inerentelor eșecuri. 
Antologia A.S.L.R.Q. 2015



Trebuie să recunosc: am fost impresionat. Nume de marcă ale literaturii române sunt membrii ai A.S.L.R.Q. și multe apariții editoriale sunt înregistrate sub această siglă. Poezie, proză, critică, atât în limba română, cât și traduceri în și din alte limbi.

Despre revista și site-ul Asociației aveam cunoștință (foarte bine realizate), dar când am văzut și Antologia... i-am șoptit domnului Erbiceanu că-mi doresc și eu un exemplar! Ce să mai zic: am făcut uz de statutul meu de invitat!

(Despre Antologie o să fac în viitor o prezentare mai vastă: m-au impresionat materialele pe care am apucat să le citesc!)


Poetul Adrian Erbiceanu mulțumind pentru „Nevăzutele cărări”

Încep emoțiile și pentru mine. Domnul Erbiceanu mă prezintă într-o postură cât se poate de favorabilă, remarcând efortul meu de a aduce din România mai multe cărți pentru acest eveniment. 

Profit și ofer Asociației ultimele două volume: „Nevăzutele cărări” și „Marea visăreală”. 

Cât despre celelalte, cele pregătite pentru vânzare... le-am făcut cadou, în pofida sugestiei domnului Erbiceanu de a le oferi contracost. Dar nu puteam face altfel: mă aflam printre prieteni și toți au fost amabili și îndatoritori față de mine: atât rudele, cât și scriitorii româno-montrealezi.
Eva Halus, pictoriță, poetă și jurnalistă



Doamna Eva Halus, după ce mi-a urat bun venit printre românii-scriitori din Montréal, mi-a oferit un CD cu André Rieu. Trebuie să recunosc: om fiind și având și eu oarecari slăbiciuni, m-a încântat gestul.

Apoi, după câteva aprecieri personale, a dat citire recenziei făcute „visărelii” de către poetul Ionuț Caragea.

Până aici... am ieșit bine.
Mi-a venit rândul



Nu pot pricepe ce s-a întâmplat apoi. Dintr-odată mi s-a uscat gura și nu mai puteam articula bine cuvintele! Să fi fost emoția? Parcă nu mă știam așa de sensibil.

Da, le sunt recunoscător membrilor A.S.L.R.Q. că au acceptat să le devin coleg în cadrul Asociației!

Vă mulțumesc dragi prieteni pentru primirea făcută și pentru căldura sufletească cu care m-ați întâmpinat!

Cât privește „Marea visăreală”...regret că nu am reușit să fiu suficient de clar și coerent în prezentarea făcută. Am vrut să spun multe într-un timp limitat. Dar – așa sper – între timp ați citit cartea și ați putut să mă înțelegeți mai bine. Da, tot cuprinsul este o mare introspecție asupra vieții, o introspecție onestă în care devoalez multe dintre secretele ce, de regulă, se țin ascunse o viață. Însă, pentru ca o introspecție să aibă și o finalitate constructivă, este obligatoriu să ai curajul să-ți asumi și erorile și apoi, analizându-le, să te reformezi.
Unii sunt sceptici. Sus, domnul Adrian Ardelean,
realizatorul emisiunii „Ora românească”.
Jos, doamnele Vicki Tarcău, secretara A.S.L.R.Q. și
Ana Maria Surugiu, jurnalistă la ziarul Zig-Zag româno-canadian

Reformarea, la mine, a început o dată cu descoperirea Sahaja Yoga, cea mai modernă formă de yoga. Este o formă de yoga simplu de aplicat și care, dacă ar fi acceptată pe scară largă (ca formă de viață), ar duce la schimbarea lumii în bine. Așa am ajuns la „Omul nou”, sintagmă fericit găsită de către poetul Ionuț Caragea în recenzia sa.

Consider Sahaja Yoga ca fiind revelația vieții mele și, din acest motiv, de câte ori am posibilitatea, încerc să o fac cunoscută.

Introspecția din „Marea visăreală” nu ar fi fost accesibilă lui Florin Meșca, trăitorul pământean de dinainte de descoperirea  Sahaja Yoga. 
Publicul meu: nepoata, cumnata și prietenii

Ana Maria Surugiu: Domnule Meșca, eu nu cred că, așa cum dumneavoastră ați afirmat, te poți vindeca de marea iubire a vieții!

Florin Meșca: Este posibil să aveți dreptate, doamnă!

Altul era răspunsul pe care, cu siguranță, l-ați aflat în urma lecturării cărții: marea iubire, dacă s-ar fi împlinit printr-o relație intimă, probabil că... s-ar fi stins sau s-ar fi transformat într-un chin de-o viață. Pe când, în cazul meu, „marea iubire” a devenit MUZA, iar MUZA e cu mine și-acum. Nu știu cât mă apropie ea de lumea scriitorilor, dar mă inspiră, cu siguranță.
E vremea autografelor
Am participat la multe lansări de carte și momentul acordării autografelor reprezintă clipa de glorie a scriitorului. Nu știu cât de „scriitor” mă pot numi, dar clipa... mi-am asumat-o. 

În colaj, în imaginea din stânga-jos, alături de poeta Eva Halus, doamna Ionela Manolescu, poetă, eseistă și traducătoare.
În dreapta, doamna Ana Maria Surugiu provocându-mă la o discuție pe care, din păcate, din motive de timp, nu am putut-o finaliza. Sper să ne mai bucurăm de astfel de oportunități în viitor.
Poeta Lia Ruse citind din poeziile lui Traian Gărduș


Liniște: cântă Mariana Iluțiu!





Întrucât, din motive de sănătate, poetul și epigramistul Traian Gărduș nu a putut participa la întâlnirea noastră, poeta Lia Ruse a citit câteva poeme din volumul „Sonete” al îndrăgitului autor.









Am avut șansa ca, printre prietenii rudelor mele din Canada, să se numere și solista de muzică populară Mariana Iluțiu, cântăreață de succes în România și laureată a Festivalului „Crizantema de Aur”. De ce șansă? Pentru că, minunata interpretă de muzică populară românească, a acceptat imediat să-și dea concursul la reușita acestei manifesări culturale. Ca prietenă, nu ca angajată! Și ne-a oferit un miniconcert de înaltă ținută. Voce frumoasă, bine timbrată și puternică, cu un evident accent  ardelenesc. Îmbrăcată într-un superb costum popular ale cărui culori pregnante parcă erau culese din afișul prezentării de carte –  observați imaginea din dreapta colajului. Vă mulțumesc încă o dată, doamnă Mariana Iluțiu!
Domnul Adrian Erbiceanu onorându-și rolul de gazdă.
Stânga-sus: subsemnatul, alături de amfitrion și de domnul Gabriel Maxim.
Dreapta-sus: scriitoarea Daniela Maxim, A. Erbiceanu și doamnele Vicky
Tarcău și Adela Erbiceanu.
Jos: familia Ruse alături de familia Erbiceanu.











Terminată disputa literară, o alta ne aștepta, una care se adresa mai mult simțurilor pământene, decât celor ale spiritului. Am părăsit, așadar, Centrul Socio-Comunitar îndreptându-ne spre... Restaurantul Parthenon, proprietatea unui român, din câte mi-a spus domnul Erbiceanu.
- O să vă simțiți bine, domnule Meșca! – îmi spusese domnul Erbiceanu. Au mâncare bună, variată și la prețuri rezonabile. Băutura e din partea casei, adică o dau eu – nu accept opoziție!
În prim plan, soția mea, Diana














Până să apară și mâncarea... am început să facem poze. Observați, vă rog: nici la masă nu am uitat că, evenimentul principal pe care-l sărbătoream, era aniversarea celor nouă ani de existență a A.S.L.R.Q.

La mulți ani, A.S.L.R.Q.!


De fiecare dată trebuie să fim atenți la oamenii cu care ne intersectăm. Niciodată nu vom ști dinainte (putem doar intui) cu cine stăm la masă.

Am avut fericitul prilej să-i cunosc și să mi-i apropii pe domnii David Silvian (cunoscut ca D.H.Silvian) – poet și grafician și designerul Marc Marinescu – Președintele Congresului Român din Canada. Îi puteți recunoaște în cei doi bărbați simpatici și surâzători din imaginea din stânga.
La masă, alături de soție și de fosta mea soacră

Rudele și prietenii mei dragi.
Doamna Mariana Iluțiu a rămas cu noi până la sfârșit.
















Mâncarea a fost, într-adevăr, foarte bună! La fel și vinul domnului Erbiceanu! Fiecare a comandat ce a dorit și a plătit în consecință. Eu și soția, inspirându-ne din denumirea grecească a localului, am comandat fructe de mare – am comandat bine!
Am avut parte de o după-amiază minunată în compania câtorva dintre scriitorii români stabiliți la Montréal și a iubitoarelor mele rude și prieteni. Însă: Tot ce e frumos, e în încheiere! – vorba mamei mele.
Pe curând, Montréal! Pe curând, dragi prieteni scriitori! Pe curând, dragă familie!

Notă: majoritatea fotografiilor postate (cele mai bune!) le-am obținut prin amabilitatea domnilor Adrian Erbiceanu și David Silvian.

luni, 2 octombrie 2017

POEZIE ȘI UMOR LA BRĂILA


Aflându-mă cu oarece treburi prin Brăila (orașul meu de suflet), nu am putut rămâne indiferent la cele două evenimente literare (despre care aflasem din timp) - „Festivalul poeților din Balcani” și „Întâlnirea epigramiștilor”. Așa că, am trecut pe-acolo să văd, să aud, să simt din nou pulsul cuvintelor bine și cu tâlc așezate la loc de cinste într-o carte sau mai multe - cum mi-o fi norocul. 

FESTIVALUL POEȚILOR DIN BALCANI
România-Moldova/ediția a XI-a

Sau BALCANICA, după cum a intrat în conștiința iubitorilor de poezie acest festival.
Un proiect potrivit cu cetatea Brăilei care, de-a lungul timpului a fost locul unde s-au adunat cele mai multe etnii din țară: români, turci, tătari, greci, evrei, armeni, țigani, ruși, ucrainieni, bulgari... Grație acestui proiect am avut șansa ca, în fiecare an, să ca avem invitați de marcă la Brăila, poeți reprezentativi din Balcani.
Dar, așa cum s-a specificat la această a XI-a ediție, organizatorii și-au dat seama (la timp) că, fără prezența fraților poeți de peste Prut, proiectul nu ar fi fost desăvârșit.  Se înțelege că această a XI-a edițile le-a fost dedicată poeților din Republica Moldova. 
Profesorul și criticul Viorel Coman

Poetul Corneliu Antoniu, Președintele Filialei de S-E a U.S.R.
salută deschiderea celei de XI-a ediții a Festivalului


















Festivitatea de deschidere a avut loc în Sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” din Brăila. 
În alocuțiunile de deschidere, domnul Corneliu Antoniu și domnul Viorel Coman și-au exprimat regretul că această ediție este și ultima, încheindu-se, astfel, un ciclu de întâlniri reușite, rezonând în viața literară a tuturor țărilor vizate de proiect.
Directorul Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, Dragoș Neagu, a precizat că, ținând cont de succesul Festivalului, dar mai ales de  sugestiile exprimate de majoritatea participanților (poeți și iubitori de poezie), să se lansese o altă manifestare de același gen.

Elevi ai Liceului de Artă „Haricleea Darclee” recitând
















Câțiva elevi din clasa a XI-a, Secția Teatru, a Liceului de Artă ”Haricleea Darclee” din Brăila au recitat din poeziile poeților moldoveni.
Poeții moldoveni recitând din creațiile proprii
Ca de obicei, cu ocazia acestei sărbători a poeziei, a fost editată o antologie cu poemele participante la festivalul-concurs. Dincolo de premiile acordate - importante și ele - adevărata însemnătate a avut-o întâlnirea tuturor cu marele spirit al POEZIEI.









Prima seară a festivalului s-a încheiat cu lansarea a două volume de poezie: „Pivnița din horn” de Gheorghe VIDICAN și „Tata, Minodora și trandafirul” de Rodian DRĂGOI.

Imagine luată de pe Facebook-ul prietenului Costel Pătrășcan, o mare figură dacă, cumva,
n-ați auzit încă (?!) de el

































A doua zi, propria conștiință m-a supus unei încercări strașnice. Ce să aleg: poezia sau umorul? Metafora sau poanta spusă mai de-a dreptul? Alegând-o pe una dintre ele, nu cumva aș trăda-o pe cealaltă și m-aș alege cu vreo... afurisenie? Dacă m-o încălța vreuna cu... cu nemurirea? Nici nemurirea n-ar fi rea, dar depinde la ce se gândește cea cu afurisenia.
Cred c-ați ghicit: m-am dat cu... hazul
   





Lume multă pe holul de la intrarea din Strada „Eminescu” în Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Întâlnirea a debutat cu lansarea volumului „TriBUNII Umorului” al epigramiștilor Mihai FRUNZĂ, Alexandru HANGANU și Stela ȘERBU-RĂDUCAN. Și de această dată, curajul de a deschide porțile selectului „club” și l-a asumat profesorul Viorel Coman care a făcut o frumoasă introducere în genul epigramistic. 
Nici cei trei nu s-au lăsat mai prejos și au lansat câteva șarje amicale în stânga și-n dreapta, amenințându-ne cu adevărate dueluri „la intrarea pe planșă”. 






Prezintă: Raul Brebu




„Arbitrajul”a fost asigurat de cunoscutul și simpaticul coprezentator al „Matinalului” de la „MagicFM”, Raul Brebu. Colega sa, Liana Stanciu, nu a putut să participe, dar colegul Raul a rămas fermecător până la final, chiar dacă, uneori, a mai ieșit boțit din dueluri.







Invitați de marcă: Profesorul, criticul și istoricul Ștefan Cazimir, Profesorul George Corbu, Președinte al Uniunii Epigramiștilor din România și Doamna Elis Râpeanu, profesoară, jurnalistă și scriitoare.





















Când au ieșit epigramiștii la atac cu spadele ascuțite (pardon: penițele)... atunci s-au deblocat toate energiile bunei dispoziții: lansa „Hanganu”, para „Leu”, o dădea la rotulă și „Corbu”, „Șerbu” se pitula pe după „Frunză”... iar Pătrășcan punea paie pe foc. Printre ei mai apărea și „Pașa” fredonând melodii din vremi imemoriale, marcându-și ritmul cu ajutorul săltăreței tamburine - ce mai: un adevărat REGAL!
Stela ȘERBU-RĂDUCAN










Buna mea prietenă Stela ȘERBU-RĂDUCAN acordându-mi un autograf: „Drăguțului și ambițiosului Capricorn, Florin Meșca”.
Nu putea și ea să scrie: „Talentatului Florin...” sau: „Cu dragoste infinită...”








A ieșit o seară memorabilă (adică de tot râsul). S-au dat premii unor concurenți „pentru că au venit”, altora  „pentru că n-au venit”. Unii au fost premiați „pentru că sunt” și, bineînțeles, alții „pentru că nu sunt”. S-au dat premii și ”pentru vinul cel mai bun”, și „pentru cea mai sexy concurentă”, și ”pentru cel mai urât concurent”, și ”pentru cel mai bun prezentator”, și „pentru... spectacolul cu numărul 1000”... ar vrea ei!