 |
| Imagine capturată din mediul online |
Ca de fiecare dată, după bunu-i obicei, Moşul nu
lipseşte de la întâlnirea anuală. Ştie totul despre greşelile de peste an şi
nici nu mă mai întreabă de ele. Ascultă doar povestirile mele frumoase, care
îmi convin, bineînţeles şi, ca de fiecare dată, îşi deşartă sacul cu daruri la
poalele bradului, sărbătoreşte ornat în cinstea lui şi spre bucuria tuturor.
Stau umil în braţele lui primitoare şi calde şi nu-mi dau seama că, dincolo de
daruri, Moşul mă încarcă cu harul Celui ce l-a trimis la mine. Iertător a
toate, acesta este mesajul de fiecare dată. Mereu promit, cu sinceritatea
copilului, că voi fi bun, că nu-L voi mai supăra – a câta oară Îl mint
inocent? Va veni şi la anul cu aceleaşi intenţii paşnice, de iertare ori va
scoate din sac focul purificator al supărării Lui?
 |
| Diwali Puja, Ploiești, 2013 |
Cu teamă şi cu multe speranţe am întâmpinat anul acesta sărbătoarea de Diwali: cum O aştept eu pe Mama, cum arată balanţa mea? Eu îmi ştiu – cred – toate greşelile, dar cele pe care nu le cunosc, cum le-aş putea cuantifica? Dar mai are vreun rost – greşelile sunt – Shri Lakshmi va mai veni cu iertare şi cu daruri pentru mine? Dar ceilalţi copii? Ei ce vor primi? Frământări de copil...
Diwali minunat! Copii din toată ţara şi din
altele ne-am regăsit la Bucureşti, fiecare cu karma lui, cu aceleaşi speranţe de judecată îngăduitoare, dar şi aşteptând
daruri. Shri Lakshmi a fost şi de astă dată bună. Toată aspra
judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertaţi, căci am primit o groază
de cadouri: multe vibraţii, în primul
rând, apoi muzică şi dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar şi seara la dormitor.
Descătuşare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans şi joc. Dezinhibare
totală! Sărbătoarea Luminii a pus în
evidenţă frumuseţea din noi, a anulat micile urâţenii şi ne-a armonizat cu noi
înşine, adică cu Esenţa noastră; am
rămas ceea ce suntem în fapt: Spirite!
Am dormit foarte puţin, dar eram atât de odihnit!
 |
| Diwali Puja, Vashi, Mumbay, India |
Din nou mă simt neputincios în faţa măreţiei! Nu
găsesc cuvintele cele mai potrivite, acele cuvinte alese pentru a descrie
starea de fapt. Experienţa colectivă a unei puja
nu am dreptul să mi-o însuşesc printr-o descriere personală, pentru că nu-mi
aparţine doar mie; ar trebui să-şi înregistreze impresiile toţi participanţii
la un astfel de eveniment. Cine sunt eu să scriu despre simţămintele altora? Am
fost aproape, am fost acolo, le-am văzut bucuria şi fericirea, li se citea pe
chip, aceasta – da – pot să o spun. În rest, îşi aparţin – ca şi mine – lor înşişi şi Mamei! Sunt convins de ceea ce afirm aici. Doar Mama
ne vede aşa cum suntem: Ea, singură, poate da verdicte şi judecăţi.
Am petrecut Diwali
Puja la Bucureşti. A câta oară am fost primiţi în spotul de lumină al cunoaşterii pure, smuls fiind din
greşelile karmei? Am fost copleşit de
cadouri: divine de la Mama,
simbolice şi minunate, pline de dragoste de la fraţii mei sahaja yoghini. Am plecat fericit, iertat şi
purificat, înălţat şi iubit.
Moş Crăciun s-a dovedit şi de astă dată bun cu copiii,
cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a şoptit
răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător, voi fi şi mai credincios? Dacă voi fi
sincer şi mă veţi răbda, vă voi povesti vreodată.
Colectivitatea din Bucureşti a fost la înălţimea sărbătorii, a Luminii: adică, şi-a dat silinţa (şi a şi reuşit) în tot ce şi-a propus pentru buna înfăptuire a evenimentului dar, din nou, nu judec eu; am fost fericit acolo, m-am bucurat, m-am înălţat. A fost un instrument ce a funcţionat, un fluier fără disonanţe. De câte ori mi se va permite, mă voi folosi de acest fluier...
Brăila, 10 noiembrie 2003
 |
| Diwali Puja, Ploiești, 2013 |
Note de jurnal: explozia
forţei creatoare din noi.
Pentru această sărbătoare
a Luminii – Anul Nou după calendarul
hindus – toate grupurile de sahaja
yoghini din ţară au pregătit mici programe artistice, după priceperea fiecăruia.
Nu avea importanţă atât acurateţea şi performanţa artistică, cât bucuria
manifestării prin artă în faţa tuturor. Pentru acest eveniment, împreună cu
Daniela şi Diana de la Brăila, am repetat două săptămâni şi am format un grup
muzical - Leela - care a prezentat în noaptea de dinaintea pujei un program de cântece sahaj,
dar şi câteva piese americane, gen gospel și un foarte frumos cântec evreiesc, Hava Nagila.
Am atins cu toţii o astfel de stare, încât vibraţiile
curgeau de la sine, în toate direcţiile, iar muzica emisă penetra toate inimile
şi depăşea toate obstacolele fizice şi subtile!
Aşa s-a experimentat beatitudinea!
Grupul nostru s-a mai produs şi cu alte ocazii,
dar atunci aş fi dorit eu să oprim timpul! Ulterior, noi am dispărut ca grup
muzical, dar cui i-a păsat? Important a fost acel moment pentru sublimul lui.
S-a produs sublimul – s-a consumat
fapta! Gata!
👉Regret că nu am nicio fotografie de la acea sărbătoare. Dar... am postat două imagini de la Diwali Puja din Ploiești, 2013 și una de la Diwali Puja de la Vashi, Mumbay, India.
(Povestire apărută în volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013)
