Un an întreg fac tot felul de
năzbâtii de copil: nu-mi
strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinţi, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe
vecina mea, fetiţa de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliţi, mă
dojeneşte mama, mă ceartă tata... toţi sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine
însă scadenţa, luna decembrie, luna mult aşteptată, cu speranţe, dar şi cu
teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri,
doar îl aştept pe Moş Crăciun! Cum va înclina balanţa de data aceasta? Va mai
fi Moşul îngăduitor? Va şterge din nou cu buretele faptele rele, în speranţa că
anul ce vine voi fi mai bun?
Ca de fiecare dată, după bunu-i obicei, Moşul nu
lipseşte de la întâlnirea anuală. Ştie totul despre greşelile de peste an şi
nici nu mă mai întreabă de ele. Ascultă doar povestirile mele frumoase, care
îmi convin, bineînţeles şi, ca de fiecare dată, îşi deşartă sacul cu daruri la
poalele bradului, sărbătoreşte ornat în cinstea lui şi spre bucuria tuturor.
Stau umil în braţele lui primitoare şi calde şi nu-mi dau seama că, dincolo de
daruri, Moşul mă încarcă cu harul Celui ce l-a trimis la mine. Iertător a
toate, acesta este mesajul de fiecare dată. Mereu promit, cu sinceritatea
copilului, că voi fi bun, că nu-L voi mai supăra – a câta oară Îl mint
inocent? Va veni şi la anul cu aceleaşi intenţii paşnice, de iertare ori va
scoate din sac foculpurificator al supărării Lui?
Diwali Puja, Ploiești, 2013
Cu teamă şi cu multe speranţe am întâmpinat anul
acesta sărbătoarea de Diwali: cum O
aştept eu pe Mama, cum arată balanţa
mea? Eu îmi ştiu – cred – toate greşelile, dar cele pe care nu le cunosc, cum
le-aş putea cuantifica? Dar mai are vreun rost – greşelile sunt – Shri Lakshmi va mai veni cu iertare şi
cu daruri pentru mine? Dar ceilalţi copii? Ei ce vor primi? Frământări de
copil...
Diwali minunat! Copii din toată ţara şi din
altele ne-am regăsit la Bucureşti, fiecare cu karma lui, cu aceleaşi speranţe de judecată îngăduitoare, dar şi aşteptând
daruri. Shri Lakshmia fost şi de astă dată bună. Toată aspra
judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertaţi, căci am primit o groază
de cadouri: multe vibraţii, în primul
rând, apoi muzică şi dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar şi seara la dormitor.
Descătuşare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans şi joc. Dezinhibare
totală! Sărbătoarea Luminii a pus în
evidenţă frumuseţea din noi, a anulat micile urâţenii şi ne-a armonizat cu noi
înşine, adică cu Esenţa noastră; am
rămas ceea ce suntem în fapt: Spirite!
Am dormit foarte puţin, dar eram atât de odihnit!
Diwali Puja, Vashi, Mumbay, India
Din nou mă simt neputincios în faţa măreţiei! Nu
găsesc cuvintele cele mai potrivite, acele cuvinte alese pentru a descrie
starea de fapt. Experienţa colectivă a unei puja
nu am dreptul să mi-o însuşesc printr-o descriere personală, pentru că nu-mi
aparţine doar mie; ar trebui să-şi înregistreze impresiile toţi participanţii
la un astfel de eveniment. Cine sunt eu să scriu despre simţămintele altora? Am
fost aproape, am fost acolo, le-am văzut bucuria şi fericirea, li se citea pe
chip, aceasta – da – pot să o spun. În rest, îşi aparţin – ca şi mine – lor înşişi şi Mamei!Sunt convins de ceea ce afirm aici. Doar Mama
ne vede aşa cum suntem: Ea, singură, poate da verdicte şi judecăţi.
Am petrecut Diwali
Puja la Bucureşti. A câta oară am fost primiţi în spotul de lumină al cunoaşterii pure, smuls fiind din
greşelile karmei? Am fost copleşit de
cadouri:divine de la Mama,
simbolice şi minunate, pline de dragoste de la fraţii mei sahajayoghini. Am plecat fericit, iertat şi
purificat, înălţat şi iubit.
Moş Crăciun s-a dovedit şi de astă dată bun cu copiii,
cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a şoptit
răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător, voi fi şi mai credincios? Dacă voi fi
sincer şi mă veţi răbda, vă voi povesti vreodată.
Colectivitatea din Bucureşti a fost la înălţimea sărbătorii,
a Luminii: adică, şi-a dat silinţa (şi
a şi reuşit) în tot ce şi-a propus pentru buna înfăptuire a evenimentului dar,
din nou, nu judec eu; am fost fericit acolo, m-am bucurat, m-am înălţat. A fost
un instrument ce a funcţionat, un fluier fără disonanţe. De câte ori mi se va
permite, mă voi folosi de acest fluier...
Brăila, 10 noiembrie 2003
Diwali Puja, Ploiești, 2013
Note de jurnal:explozia
forţei creatoare din noi.
Pentru această sărbătoare
a Luminii – Anul Nou după calendarul
hindus – toate grupurile de sahaja
yoghini din ţară au pregătit mici programe artistice, după priceperea fiecăruia.
Nu avea importanţă atât acurateţea şi performanţa artistică, cât bucuria
manifestării prin artă în faţa tuturor. Pentru acest eveniment, împreună cu
Daniela şi Diana de la Brăila, am repetat două săptămâni şi am format un grup
muzical - Leela - care a prezentat în noaptea de dinaintea pujei un program de cântece sahaj,
dar şi câteva piese americane, gen gospel și un foarte frumos cântec evreiesc,Hava Nagila.
Am atins cu toţii o astfel de stare, încât vibraţiile
curgeau de la sine, în toate direcţiile, iar muzica emisă penetra toate inimile
şi depăşea toate obstacolele fizice şi subtile!
Aşa s-a experimentatbeatitudinea!
Grupul nostru s-a mai produs şi cu alte ocazii,
dar atunci aş fi dorit eu să oprim timpul! Ulterior, noi am dispărut ca grup
muzical, dar cui i-a păsat? Important a fost acel moment pentru sublimul lui.
S-a produs sublimul – s-a consumat
fapta! Gata!
👉Regret că nu am nicio fotografie de la acea sărbătoare. Dar... am postat două imagini de la Diwali Puja din Ploiești, 2013 și una de la Diwali Puja de la Vashi, Mumbay, India.
(Povestire apărută în volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013)
Imaginea este o captură de pe un videoclip publicat pe YouTube de „m”
Hava Nagila este un foarte cunoscut și îndrăgit cântec evreiesc, care se cântă în mod special la nunți și la sărbătorile de bar/bat mitzvah.
Practic, este un cântec religios cu versuri ce invită la viață, la bucurie și inspirate din Psalmul 118 din Biblia ebraică.
Conform informațiilor obținute din Wikipedia, paternitatea cântecului este disputată între doi compozitori evrei, profesor și student, Abraham Zevi Idelsohn și Moshe Nathanson.
Harry Belafonte a introdus această prețioasă piesă, alături de The Banana Boat Song în repertoriul său de bază. El i-a inspirat pe foarte mulți dintre artiștii vremii, care au preluat, la rându-le, piesa, oferindu-ne interpretări variate și pline de farmec.
În videoclip ni se face și un scurt istoric: cântat de Belafonte în anul 1957, este preluat de Charles Aznavour care, încântat, îi face o versiune în limba franceză și o încredințează spre interpretare lui Dalida.
Pare a fi o secvență de film. Înregistrarea nu este grozavă, dar impresionează felul în care toți participanții la eveniment intră în această „horă” a bucuriei. În videoclipul de mai sus avem o interpretare impresionantă cu cor. Pe la minutul 3.45 intervine o solistă ce cântă/recită dintr-o carte (probabil Biblia ebraică), pentru ca apoi, atingând un fel de apogeu, intervine iar corul. Pe scenă se dansează, afară, în ploaie, se dansează, de asemenea.
O altă versiune remarcabilă, de data aceasta în interpretarea unui virtuoz al viorii, Samvel Ayrapetyan.
Și André Rieu:
La final, un videoclip înregistrat la o nuntă:
Transliterare
text ebraic
traducere in română
Hava nagila
הבה נגילה
Să ne bucurăm
Hava nagila
הבה נגילה
Să ne bucurăm
Hava nagila ve-nismeḥa
הבה נגילה ונשמחה
Să ne bucurăm și să fim fericiți
(repeta)
Hava neranenah
הבה נרננה
Hai să cântăm
Hava neranenah
הבה נרננה
Hai să cântăm
Hava neranenah ve-nismeḥa
הבה נרננה ונשמחה
Să cântăm și să fim fericiți
(repeta)
Uru, uru aḥim!
!עורו, עורו אחים
Trezește-te, trezește-te, frații mei!
Uru aḥim be-lev sameaḥ
עורו אחים בלב שמח
Treziți-mi frații cu inima fericită
(repetați rândul de patru ori)
Uru aḥim, uru aḥim!
!עורו אחים, עורו אחים
Treziți-vă, frații mei, treziți-vă, frații mei!
Be-lev sameaḥ
בלב שמח
Cu inima fericită
Versurile, transliterarea și traducerea sunt luate de pe Wikipedia.
Poate nu aveți timp și/sau chef să vizionați toate propunerile mele. Poate veți alege în funcție de preferințele personale. Eu, unul, nu pot alege și nici recomanda. Toate variantele ne oferă același cântec, dar în prezentări diferite, fiecare din ele atingând anumite sensibilități și fermecându-ne prin interpretările pline de personalitate ale artiștilor.
În ce mă privește, am o afinitate puternică pentru acest cântec deoarece, prin anii 2003-2004, l-am interpretat pe la serbările Sahaja Yoga din România, alături de două fete - formam grupul Leela. Ne-a pătruns atât partea de început, cea introductivă și mai lentă cât și restul cântecului: pentru bucuria și dinamismul molipsitor.
👉Ramânând în atmosfera muzicii din această zonă, vă recomand și: JERUSALEM OF GOLD cu Ofra Haza și André Rieu.
Marele actor francez Jean Gabin (1904-1976), cunoscut cinefililor români mai ales pentru rolurile magistrale realizate în filme ca Mizerabilii, Clanul Sicilienilor sau serialul Maigret, interpretează un foarte frumos poem în care, ca unul ajuns la vârsta maturității, făcând o trecere în revistă a principalelor etape pe care le-a traversat, își dă seama că:
ÎNDOIALA a luat locul CERTITUDINII.
Dacă:
În primii ani ai vieții afirma cu tărie: ȘTIU!
În anii de mijloc a învățat că, în ziua când cineva te iubește, poți spune că: ESTE FOARTE BINE!
După 60 de ani, și-a dat seama că... NU ȘTIE NICIODATĂ:
Viața, dragostea, banii, prietenii și trandafirii
Nu știi niciodată nici zgomotul și nici culoarea lucrurilor
Asta-i tot ce știu
Dar asta, o știu!
De fapt, prin mijloacele-i proprii, actorul a reafirmat ceea ce, în urmă cu vreo 2400 de ani, ne transmitea și înțeleptul Socrate:
EU ȘTIU CĂ NU ȘTIU NIMIC!
Doar forma de exprimare diferă, pentru că mesajul este, practic, același.
Muzica de fundal a lui Harry Philip Green asigură așternutul potrivit mesajului poemului și interpretării calde a marelui actor.
Quand j'étais gosse, haut comme trois pommes
J'parlais bien fort pour être un homme
J'disais, je sais, je sais, je sais, je sais
C'était l'début, c'était l'printemps
Mais quand j'ai eu mes 18 ans
J'ai dit, je sais, ça y est, cette fois je sais
Et aujourd'hui, les jours où je me retourne
J'regarde la terre où j'ai quand même fait les 100 pas
Et je ne sais toujours pas comment elle tourne
Vers 25 ans, j'savais tout
L'amour, les roses, la vie, les sous
Tiens oui l'amour, j'en avais fait tout le tour
Et heureusement, comme les copains
J'avais pas mangé tout mon pain
Au milieu de ma vie, j'ai encore appris
Ce que j'ai appris, ça tient en trois, quatre mots
Le jour où quelqu'un vous aime, il fait très beau
Je peux pas mieux dire, il fait très beau
C'est encore ce qui m'étonne dans la vie
Moi qui suis à l'automne de ma vie
On oublie vite le soir de tristesse
Mais jamais un matin de tendresse
Toute ma jeunesse, j'ai voulu dire je sais
Seulement, plus je cherchais
Et puis moins j'savais
Y a 60 coups qui ont sonné à l'horloge
J'suis encore à ma fenêtre, je regarde, et j'm'interroge
Maintenant je sais, je sais qu'on ne sait jamais
La vie, l'amour, l'argent, les amis et les roses
On ne sait jamais le bruit ni la couleur des choses
C'est tout ce que j'sais
Mais ça, j'le sais
Consider că, prin acest poem, Jean Gabin ne-a făcut încă un cadou, unul pe care, și noi, contemporanii săi puțin mai tineri, îl putem transmite, la rându-ne, copiilor și nepoților noștri.
Pe 2 septembrie 2021 s-a stins din viață marele compozitor grec Mikis Teodorakis, cunoscut publicului larg pentru minunata muzică scrisă pentru filmele „Zorba Grecul„ și „Serpico”.
A fost un cetățean puternic ancorat în viața socială și politică a țării sale, activând multă vreme ca membru al Partidului Comunist din Grecia (KKE), fiind și deputat în mai multe rânduri.
Ca politician a militat pentru stabilirea bunelor relații între Grecia și Turcia și soluționarea pașnică a diferendelor dintre cele două țări în problema Ciprului.
Deoarece a luat atitudine împotriva juntei miliare elene din perioada 1967-1974, a fost închis pentru o vreme și muzica sa interzisă.
Odată cu dispariția marelui compozitor, lumea muzicală a rămas mai săracă.
În fine, după cincisprezece luni de pauză determinate de pandemia de Covid 19, vineri, 4 iunie 2021, s-au reluat lucrările CCN - Colocviile Constructorilor de Nave - prin ședința cu numărul 82 găzduită, ca de obicei, de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați, în Sala „Eminescu”.
Biblioteca „V.A. Urechia” Galați - partea superioară a fațadei
Faptul în sine al reluării lucrărilor CCN a constituit o realizare, deoarece urmările pandemiei sunt încă vizibile, participarea la lucrări nefiind pe măsura așteptărilor, iar masca... tot pe figură. Obligatoriu!
Sala „Eminescu” este pregătită pentru eveniment. Organizatorii stabilesc ultimele detalii, iar fotograful se străduiește să găsească cele mai potrivite setări ale „Olympus”-ului său.
Mai sunt de venit participanți.
„Marele Poet” este omniprezent.
Natură statică cu aranjament floral, afiș și microfoane
Dr. ing. Jean Sever Popovici
Dr. ing. Jean Sever Popovici deschide lucrările CCN, ședința cu numărul 82 și, conform unei practici consacrate, dă citire ordinii de zi. Chiar dacă majoritatea participanților erau în cunoștință de cauză.
Fără vreun efort deosebit, dacă sunteți curioși și doriți să fiți informați cât mai bine, o puteți vizualiza (ordinea de zi) direct de pe afișul din imaginea de mai sus.
Doamna inginer Silvia Panaite prezentând bilanțul CCN după 15 luni de pandemie
Doamna inginer Silvia Panaite, redactor coordonator al CCN, începe cu un In memoriam pentru navaliștii plecați dintre noi în ultimele cincisprezece luni și o prezentare ceva mai extinsă a deosebitelor realizări ale inginerului Matei Kiraly de care, deja, ne despart zece ani de la trecerea lui în neființă.
A expus apoi bilanțul materialelor CCN difuzate online pe parcursul celor cincisprezece luni de restriciții pandemice.
Doamna inginer Florentina Ghelmez îi amintește pe toți cei plecați spre alte lumi și se ține un moment de reculegere.
Se ține un moment de reculegere pentru cei dispăruți
În partea a doua a Colocviilor au fost lansate două cărți cu tematică navală și scrise de doi ingineri navaliști: Ion-Nelu Jecu și Constantin Alexandru.
Inginer Silvia Panaite
Ținând cont de ordinea apariției lor, prima carte propusă a fost cea a inginerului Ion-Nelu Jecu. Doamna Silvia Panaite, după citirea unui scurt CV al autorului, i-a dat cuvântul inginerului Florin Meșca pentru prezentarea cărții.
Inginer Florin Meșca
Titlul complet: „200 AMINTIRI NECESARE - De la navele realizate la Casa Pionierului, la navele de azi, din Orașul Victoria, la Hamburg”
Din remarcile „criticului”:
- De ce sunt „NECESARE” cele „200 de AMINTIRI”? Pentru că ele definesc un model: A pornit de la „Modelul Kiraly” și ne-a oferit „Modelul Jecu”.
- Este evident că avem o carte scrisă de un inginer, într-un stil ingineresc - afirmație făcută pornind de la structura cărții.
- A comparat succesiunea celor 200 de amintiri cu cea a viselor unei nopți; cu remarca că, dacă visele nopții se uită, cele „200 de amintiri” (visuri) au contribuit la edificarea marelui vis al devenirii profesionale și umane a inginerului și omului Ion-Nelu Jecu.
- Cartea celor „200 de amintiri” are suficient material pentru conceperea a mai multor cărți sau chiar a unui roman.
- Sunt de remarcat, de asemenea, cele două concepte preluate de la modelul său, Matei Kiraly: Spiritul liber și Spiritul de grup, pe care și le însușește și le aplică cu discernământ în mai toate etapele devenirii sale profesionale.
- Modestia - o caracteristică a inginerului Ion-Nelu Jecu: toate cele „200 de amintiri” sunt relatate cu decență, fără nimic prețios în exprimare, chiar și atunci când amintește de aportul propriu la realizarea unor mari performanțe în carieră.
În concluzie, cartea are două mari merite (rezumativ, doar):
prezintă cititorului cel puțin două modele de realizare profesională și împlinire a visurilor: Matei Kiraly și Ion-Nelu Jecu;
este un îndemn pentru navaliștii care au performat la cele mai înalte standarde (sunt atât de mulți!) de a-și spune poveștile de succes, de a nu le abandona trecutului și de a oferi tinerilor noi modele - sunt atât de necesare!
Domnul Prof. Toader Buhăescu își notează ceva. Dacă ar ști Jecu ce-l așteaptă!
În prim plan, inginerul Ion-Nelu Jecu
Bineînțeles, atunci când a primit dreptul la replică, deloc surprinzător, autorul nu a avut nimic de reproșat „criticului” său! Este și firesc, având în vedere că au fost colegi și, vorba românului: „Corb la corb nu-și scoate ochii!”. Nu și-au scos! Ochii.
Ion-Nelu Jecu a dat mai multe detalii despre relația sa cu inginerul Matei Kiraly, despre emulația pe care a simțit-o în prezența acestui geniu al ingineriei românești, a povestit despre cum i-a venit ideea scrierii cărții, a adăugat și câteva detalii picante... și-a spus, în puține cuvinte, istoria.
A IEȘIT BINE!
Domnul inginer Constantin Alexandru ne propune un alt titlu incitant prin tema abordată: „ICEPRONAV GALAȚI - ALTFEL” cu subtitlul: „Întâmplări cu și despre inginerul Gelu Kahu și alți colaboratori-Colocviile Constructorilor de Nave”. Un titlu incitant și, categoric, ceva mai... aplicat: doar despre ICEPRONAV și despre eroii săi și, în strânsă legătură cu tema, o prezentare amplă a „Colocviilor” și a importanței lor pentru navaliști.
Când i-a făcut introducerea, Domnul dr. ing. Jean Sever Popovici a ținut să evidențieze un anumit paragraf din carte, unul edificator asupra rostului „Colocviilor”:
Domnul inginer Radu Moțoc a prezentat CV-ul autorului
Colocviile Constructorilor de Nave. O viziune valoroasă confirmată de cei zece ani de existență. Aș asemui această acțiune cu un curs postuniversitar cu o deosebire: la cursurile de zi ale universităților studenții învață cum se vor construi navele, iar la Colocvii, persoanele trecute de multă vreme de anii studenției, cu ani îndelungați de practicare a profesiei, au raportat cum au fost construite navele.
Doamna Violeta Ionescu, scriitoare și jurnalistă, ca redactor de carte ale ambelor volume propuse atenției, a sintetizat, în câteva cuvinte, drumul acestora până au ajuns în stadiul de a fi prezentate cititorilor.
Înainte de toate însă, a ținut să precizeze că, anul trecut, tot la Editura PHOEBUS, a mai văzut lumina tiparului o carte, cea a Prof. Dr. Liviu Stoicescu, un volum apărut, din nefericire, la puțin timp după plecarea la Ceruri a autorului.
Revenind, a evidențiat faptul că, ambele volume, prin conținutul lor, aduc și un omagiu celui care a fost inginerul Matei Kiraly și și-a manifestat regretul pentru felul în care sunt uitate marile personalități/ genii în țara noastră.
Referindu-se strict la cartea Domnului inginer Constantin Alexandru, a apreciat că este un omagiu adus nu numai domnului Gelu Kahu, ci tuturor capetelor luminate de la ICEPRONAV și a recomandat ca acestei cărți să i se asigure o distribuție care să depășească granițele cercului navaliștilor, să ajungă la toți cei interesați să afle ce mari performanțe s-au înregistrat în această instituție de prim rang a cercetării inginerești din România.
Doamna Violeta Ionescu, scriitor și jurnalist
- Cartea este evidența materială, proba materială că ceva a existat.
...
- Ce-a ajuns ICEPRONAV-UL acum? Aș spune că, față de ce a fost, este o umbră... străvezie.
- Nu mai este! - a punctat cineva, cu amărăciune, din sală.
A ținut, de asemenea, să sublinieze valoarea documentaristică a întregului volum și să recomande tuturor navaliștilor care au îndemânarea scrisului, să-și spună poveștile adevărate, să nu le țină doar pentru ei.
Inginer Constantin Alexandru
Când a fost invitat să spună povestea cărții sale, Domnul inginer Constantin Alexandru a ținut să mulțumească, în primul rând, Doamnei Violeta Ionescu, pentru ajutorul acordat (ca redactor de carte) la realizarea acesteia. Cu o modestie pe care nu am putut să nu i-o remarc, s-a abținut de la orice alte comentarii, relatând doar un episod prin care a subliniat din nou aportul deosebit al redactorului de carte. O relatare care ar putea, foarte bine, ține locul unei încheieri reușite. V-o prezint în scurtul fragment video de mai jos:
👇
Câteva idei desprinse din cuvântul participanților:
Dr. ing. Roman Pârvulescu
Dr. ing. Roman Pârvulescu a regăsit în cele două cărți multe din activitățile cunoscute din ICEPRONAV. Și le-a confirmat.
Inginer Ilie Negrea
În viziunea Domnului inginer Ilie Negrea, cele două cărți completează niște goluri din istoria ICEPRONAV și a școlii românești de construcții navale.
Totodată, a evocat personalitatea inginerului Matei Kiraly din perioada în care amândoi erau angajați la Mangalia.
Despre întreprinderea Domnului Constantin Alexandru a făcut o afirmație care invită la meditație: autorul este una din puținele persoane care știe istoria ascunsă a ICEPRONAV-ului!
Inginer Nicolae Orac
Domnul inginer Nicolae Orac, puțin nostalgic (este o calitate!), după ce i-a felicitat pe cei doi autori, a evocat personalitatea inginerului Gelu Kahu și-a altor colegi cu care a colaborat de-a lungul timpului, depănând mai multe amintiri.
Domnul Prof. Dr. Toader Buhăescu, convivial, cum îi este felul, nu s-a dezmințit:
ANIVERSARE
La a zecea aniversare,
CN-ul, ieșit din pandemii
Așteaptă o vaccinare
În etapa... la copii.
Remarcă omagiul pe care cartea Domnului Constantin Alexandru o aduce inginerului Gelu Kahu, cel care, prin funcțiile deținute de-a lungul timpului, a fost un veritabil conducător al construcțiilor navale la Galați.
Apreciază faptul că, pe parcursul cărții, autorul a inclus scurte biografii ale oamenilor despre care vorbește, onorându-i astfel și satisfăcând curiozitățile nevinovate ale citittorilor.
Dar, când a venit rândul celeilalte cărți... cea a lui Ion-Nelu Jecu, trebuie avute în vedere două elemente importante: nu o citise încă, iar autorul... i-a fost cândva student!
L-a... „analizat” în două epigrame. Iată-le:
NECESITATE
Prof. Dr. Toader Buhăescu
Amintirile-s necesare -
Spre a testa ce-am memorat,
Ca să fie și mai clare,
Jecu le-a numerotat.
SURPRIZĂ
Domnului Jecu, calde mulțumiri
Că nu m-a omis la numărare
Și-a rămas cu dumiriri
Despre spațiile liniare.
Inginer Adolf Bako
Domnul inginer Adolf Bako a amintit cu regret de câteva din navele experimentale proiectate și realizate sub coordonarea inginerului Matei Kiraly - adevărate bijuterii tehnice, cu rezultate excelente la toate probele la care au fost supuse - și care, din neglijență sau eroare umană, au căzut pradă dărâmăturilor atunci când a fost extinsă una din secțiile ICEPRONAV-ului.
Profesor Ion Cioroiu
Ultima intervenție a întâlnirii CCN cu numărul 82 a aparținut profesorului Ion Cioroiu (de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”), colaborator apropiat al navaliștilor în cadrul mai multor proiecte legate de istoria Galațiului și a familiilor orașului. Dânsul a evocat figura profesorului Constantin Năstase, unul din întemeitorii școlii gălățene de construcții navale și unul din primii coordonatori ai IPRONAV (Institutul de Proiectări Navale)-1950.
A amintit-o, de asemenea, pe fiica acestuia, Adriana Năstase, om de știință remarcabil, colaboratoare a marelui Henri Coandă, pe care a cunoscut-o personal și care, din nefericire, ne-a părăsit în decembrie 2020.
Profesorul Ion Cioroiu și inginerul Ion-Nelu Jecu afară, la o predare de cărți cu autograf pentru LVA, acum CNVA
Ultima parte a întâlnirii CCN 82 (ultimele 10 minute) a fost rezervată participanților, care au primit, din partea celor doi colegi-autori, câte un exemplar al cărților lor, însemnate, bineînțeles, de autografele atât de dorite.
Nimeni nu ar fi vrut să plece, dar... angajaților Bibliotecii li se terminase programul de lucru. Se închidea și instituția...
Concluzii de final:
s-au reluat lucrările CCN după cincisprezece luni de pauză determinată de pandemia de Covid 19 - deci, „nimic nu se pierde, totul se... translatează în timp” - aș îndrăzni eu o interpretare a unei cunoscute legi a fizicii;
nu au fost uitați cei care, în această perioadă de pauză forțată au plecat dintre noi și pentru care, în semn de respect, s-a păstrat un moment de reculegere;
inginerii, spirite creatoare și inovatoare, pot deveni, atunci când... „se odihnesc”, și scriitori!
„Colocviile” asigură o continuitate de breaslă și un spirit de solidaritate printre navaliștii de toate vârstele și împrăștiați prin toată lumea.
Mi-a făcut bine această reîntâlnire cu confrații navaliști și, chiar mai mult de-atât, m-am simțit onorat pentru invitația de a mă li alătura.
Afirmația nu este una gratuită. De ce? Pentru că acești oameni au performat ca ingineri navaliști la cele mai înalte standarde, atât în cercetarea și proiectarea navală, cât și în șantierele navale, în construcții și/ sau reparații, în exploatare sau la catedră, ca profesori sau îndrumători de proiecte și/ sau doctorate.
La mulți ani navaliștilor români!
La mulți ani CCN!
Observație: o parte din fotografiile folosite în această postare au fost luate de pe site-ul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați.
Mulțumesc Doamnei inginer Silvia Panaite pentru sprijinul pe care mi l-a dat în realizarea acestui articol!
Vineri, 4 iunie 2021, la ora 16.00, în Sala Eminescu a Bibliotecii Județene V.A. Urechia din Galați, va avea loc o nouă întâlnire a constructorilor de nave gălățeni, o întâlnire amânată mai bine de un an din binecunoscutele motive determinate de pandemia de Covid 19.
Programul întâlnirii CCN (Colocviile Constructorilor de Nave) cu nr. 82:
Raport de activitate CCN în pandemie;
Lansare cărți
Organizatori:
Asociația ANCONAV Galați
AGIR Sucursala Galați
Biblioteca V.A.Urechia
Colocviile Constructorilor de Nave
Proiect coordonat și sponsorizat de Bureau Veritas România
AGENDA
ÎNTÂLNIRII CCN 82
16, 00 Dschiderea lucrărilor - Dr. Ing. J. S. Popopvici
16,10 1:In memoriam navaliști: Matei Kiraly, 10 ani
de la deces (5.06.2011)
2: CCN în 15 luni de
Pandemie (scurtă prezentare a materialelor CCN difuzate on-line în timpul pandemiei).
Prezintă: ing. Silvia Panaite
16,40
3. Lansare carte: 200 AMINTIRI NECESARE -De
la navele realizate la Casa Pionierului, la navele de azi - din Orașul Victoria
la Hamburg. Autor:ing. Ion-Nelu Jecu
Prezentarea autorului
Prezentare carte - ing.
Florin Meșca
Intervenții invitați
17,10 4. Lansare carte. ICEPRONAV GALAȚI - ALTFEL
Întâmplări cu și despre inginerul Gelu Kahu și
alți colaboratori * Colocviile
Constructorilor de Nave. Autor ing. Constantin Alexandru.
Prezentarea autorului.
Prezentare carte - dna Violeta Ionescu- redactor carte
Intervenții invitați
17,40 Sesiune de autografe
18,00 Inchiderea lucrărilor
Vă invităm să participați la colocviile navaliștilor!
Comitetul de organizare
CCN:
Dr. Ing. Gelu KAHU - Fondator CCN (1930-dec. 2018) Dr.ing. Jean Sever POPOVICI - Coordonator CCN-
Sponsor
principal Bureau Veritas
Ing.Vasile
LĂCĂTUȘ - membru (1932- martie 2021)
Dr. Ing. Roman
PÎRVULESCU - membru
Ing.
Valentin POPESCU - membru
Ing.
Silvia PANAITE - membru și redactor coordonator
Ing.
Radu MOȚOC - membru
(Toate informațiile cuprinse în acest articol le-am preluat din mesajul-invitație primit din partea CCN prin intermediul doamnei inginer Silvia PANAITE.)
