(Apărut în revista Boema, nr. 142, decembrie 2020:
http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema142.pdf)
Ion-Nelu Jecu ne propune un volum
memorialistic, al cărui titlu principal – 200 Amintiri necesare – are, prin
introducerea mențiunii de necesitate,
alura unui conținut incitativ, tocmai pentru că reprezintă o cerință
imperativă, în vreme ce titlul
secundar – De la navele realizate la Casa Pionierului, la navele de azi; din
orașul Victoria, la Hamburg – ne orientează către miezul preocupărilor sale:
navele.
Într-adevăr, Ion-Nelu Jecu este inginer
navalist, iar această recentă apariție editorială se dovedește o lectură
inedită, nu doar prin subiectele abordate, ci și prin maniera specifică de a
sistematiza etapele evoluției profesionale, de a pune în valoare modele care
i-au conturat definirea etc.: un ansamblu, durat cu pasiune, seriozitate și,
îndeobște, o cultivată inteligență tehnică, cu alte cuvinte, o echilibrată
raționalitate. Cartea de față, o probează.
Cele 200
de amintiri reprezintă un șir de povestiri, care – ceva mai dezvoltate – ar
putea coagula, cu ușurință, un veritabil roman. Tema aleasă de autor, are un
potențial uriaș, prin urmare, merită toată atenția cuvenită tiparului său, pe
cât de exigent și complex, pe-atât de... romantic...
Afirmația mea se sprijină pe avantajul
de a fi fost coleg de facultate și de promoție cu inculpatul, din această ipostază, fiind, probabil, într-o măsură mai
aplicată, în stare să înțeleg cât de
ofertant este domeniul abordat.
Pe scurt, semnatarul acestei lucrări, a
urmat Facultatea de Construcții Nave din convingere și, în consecință, a
performat, ca inginer, la cel mai înalt nivel.
Prin intermediul celor 200 de amintiri, Ion-Nelu Jecu ne
prezintă, cursiv, treptele dezvoltării sale profesionale, fără detalii care...
să-l pună în valoare. Nu a făcut-o nici când și-a prezentat aportul la
realizarea primei nave pe pernă de aer la Casa Pionierului din Galați, nici
când a lucrat la proiecte de anvergură ca inginer proiectant angajat la ICEPRONAV
Galați sau la diverse firme din străinătate. Dar… să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: rândurile sale spun multe (și
la obiect), într-o stil dinamic, atractiv, ușor de citit, mai ales că autorul se
dovedește și un fin umorist. Volumul 200
de amintiri necesare este alcătuit din optsprezece capitole, fiecăruia, atribuindu-i-se
un titlu inspirat și percutant,
relevând, ca și prozele din cuprins, puterea de sinteză a scriitorului.
Cuvântul
Înainte
– se referă la motivația și principiile care au propulsat apariția volumului de
amintiri. Primele capitole interesează, după cum am sugerat, momentele conturării
și conștientizării sale vocaționale: atracția față de tot ceea ce însemna vas
de navigație s-a manifestat, începând încă din clasa a VII-a (capitolul KIRALY) atunci când, la îndemnul unui
coleg, se înscrie Casa Pionierului
din Galați pentru a intra în fascinanta lume a construcției de navomodele. Aici
are șansa de a fi instruit de un mare pasionat, un veritabil pionier al
construcției navale din România, redutabilul inginer Matei Kiraly. Alături de
acesta, noul discipol nu va participa doar la construcția unor navomodele de
mici dimensiuni ci va sări la o etapă superioară, cea a construcției primei
nave pe pernă de aer (o premieră absolută în România), navă care va trece
probele de casă, uimind asistența și anunțând viitoarele teme de cercetare și
performanțe ale redutabilului inginer Matei Kiraly. Această primă navă pe pernă
de aer, construită în România, botezată 020E, apare în partea de sus a copertei
I și – după cum ne dă de înțeles chiar autorul, din felul în care și-a conceput
coperta cu pricina – reprezintă punctul de plecare spre înalta performanță a
viitorului inginer Ion-Nelu Jecu.
|
Inginerul Matei Kiraly (1936-2011) |
Matei Kiraly a reprezentat primul model
al viitorului specialist Ion Jecu, de altfel, scrierea, în discuție – însoțită
de motto-ul: Free your mind, breaking style! – fiindu-i dedicată.
L-am cunoscut și eu pe inginerul Matei
Kiraly, un veritabil deschizător de drumuri în domeniul navalisticii românești, prea puțin apreciat: era un bărbat sobru, de o modestie pe care nu
aveai cum să nu i-o remarci și care trăia într-o lume a lui, o lume a proiectelor și a viselor, adeseori, concretizate. Pe
planșeta de lucru, în atelier, în laborator... Era lumea care îl făcea fericit –
în rest… nimic nu mai conta – o caracteristică a geniilor.
În paralel cu pasiunea care se consolida cu fiecare navomodel construit la Casa Pionierului, Ion-Nelu
Jecu dădea atenția cuvenită studiului, fiind unul din elevii buni ai Liceului Vasile Alecsandri din Galați, un liceu
de prestigiu, ajuns, între timp, colegiu. Amintiri despre colegi, despre
profesori, despre școală. Amuzantă și… nostalgică este și nemulțumirea (puțin
spus) sa despre schimbarea denumirii liceului din LVA în CNVA. Da, este meritat
statutul de colegiu, dar… ce frumos sună
silabele „LE-VE-A”, spre deosebire de „CE-NE-VE-A”!
În al patrulea capitol, Armata , ne relatează „amintiri” din
perioada stagiului militar efectuat la TR-iști
(termen redus), pentru ca, în 5-NAVE, să fie evocate momente din perioada
facultății. Bineînțeles, întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante din timpul
studenției (cum se putea altfel?). Referitor la relația dintre studenți și
profesori, ne explică, printre altele, paradoxul prin care, foarte simplu, un
10=2 (050) sau cum, la fel de simplu, într-o altă situație, se poate și 10=4
(061). Dacă, în primul caz, egalitatea s-a adeverit, în al doilea, eroul a
îndreptat, la timp, nefăcutele și s-a salvat. Profesori competenți, inimoși,
buni pedagogi și… multe povești frumoase de spus celor care chiar vor să facă
ceva în viață și au nevoie de modele. Urmează decolarea în cel mai important
zbor, cel al maturității, cel în care nu mai ești dirijat și/sau protejat de
nimeni. Tânărul inginer este repartizat la Tulcea, se transferă apoi la
ICEPRONAV, dar ascensiunea specialistului nu se oprește aici, pentru că, datorită aptitudinilor demonstrate,
este trimis în Florida, ajunge apoi în Louisiana și revine în Europa: Germania,
Norvegia, cu escale în Olanda, Suedia și Danemarca, în ultimii ani, lucrând
pentru diferite firme de proiectare din Galați.
La capitolul performanțe, inginerul Jecu
nu ne împărtășește (din păcate) decât satisfacția colaborării, din „perioada
germană”, la proiectarea celei mai mari nave de plantat țevi pe fundul mării – Pipe Layer – „Castorone”, navă a cărei imagine/schiță
apare pe coperta 1. Am vizionat câteva înregistrări video pe YouTube cu Pipe Layer și, într-adevăr, cel puțin
pentru speța navaliștilor, este impresionantă. Un motiv suplimentar să regret
că inginerul nu „s-a lăudat” mai mult, oferindu-ne și alte relatări despre
marile proiecte la care a participat.
După ce își prezintă, succint, evoluția
profesională – repet: fără niciun strop de emfază! – ajuns la vârsta
pensionării, inginerul specialist Ion-Nelu Jecu simte nevoia închiderii
cercului prin prezentarea originii: loc de naștere, familie, prieteni, școli
urmate, orașele prin care părinții săi s-au tot mutat (Victoria, Turnu
Măgurele, Brăila, Galați).
Încheierea, este o incursiune într-un viitor nedefinit al
autorului, traversat de reflecții filosofice despre existența inteligenței în
Univers sau despre timp etc.
De altfel, pe parcursul lecturii, am mai
descoperit câteva teme socio-filosofice, două dintre cele mai dezvoltate, referitndu-se
la „Spiritul Liber” și „Spiritul de Grup”. Moto-ul
se referă la „Spiritul Liber” care coexistă cu „Spiritul de Grup” și l-am ales
gândindu-mă la Kiraly, acesta potrivindu-i-se ca o mănușă, fiindcă toată viața
lui „a ieșit din rând și a făcut altceva…”, adică, Nave pe Pernă de Aer,
construite pentru prima dată în România (Cuvânt înainte).
De-a lungul paginilor, cele două sintagme
vor fi, frecvent, invocate de autor, în contexte reprezentative pentru
semnificațiile acestora.
|
020 EXPERIMENTAL - prima navă pe pernă de aer construită în România, la Casa Pionierilor din Galați |
Ultimul capitol (Fotografii), cuprinde cinci imagini din perioada în care elevul
Jecu Ion făcea pionierat în construcția navelor pe pernă de aer la Casa
Pionierului din Galați. Apare și elevul
în câteva imagini dar, din păcate, în niciuna nu l-am regăsit pe maestrul său,
inginerul Matei Kiraly.
Ar mai fi de remarcat că autorul, pe tot
traseul vieții, dă dovadă de un ascuțit spirit de observație, împletit în mod
fericit cu cel al umorului. În foarte multe dintre „amintiri” intercalează,
pentru a sublinia anumite aspecte, alte amintiri și/sau bancuri vechi, toate
acestea potențând scrisul.
În concluzie, cele 200 Amintiri necesare reprezintă chintesența vieții unei persoane
obișnuite, care, prin inteligența, pasiunea, seriozitatea și, mai ales, a Spiritului său Liber , a făcut saltul la calitatea de personalitate, cu tot ce implică aceasta, finalmente, cartea de
vizită a lui Ion-Nelu Jecu: Inginer
Specialist în Proiectare Navală, de-acum înainte, adăugându-i-se și titlul
de scriitor.