Wade in the Water

Botezul fluviului în Carolina de Nord - c. 1910
Sursa: Wikipedia

Un negro spirituals cu cuvinte relativ puține, dar cu semnificații profunde pentru afro-americanii aflați (încă) în sclavie.

Un istoric detaliat al piesei în veți găsi aici.

Cântecul a cunoscut numeroase interpretări de-a lungul timpului, trezind conștiințe și astăzi, nu numai în rândul cetățenilor afro-americani, ci și a tuturor iubitorilor de libertate, de pace și înțelegere.

Vă propun să urmăriți o variantă recentă, cea a Cynthiei Liggins Thomas și, la sfârșitul înregistrării, veți avea plăcuta surpriză de a asculta și un fragment din înregistrarea din 1925 a piesei. Să citiți și comentariul Cynthiei.

Și acum, o altă înregistrare recentă, cea a grupului „The Petersens”. I-am ales pentru că mi-a plăcut la familia aceasta nu numai interpretarea, ci și lumina de pe chipul membrilor grupului, toți tineri (inclusiv părinții) și frumoși, ce cântă din plăcere și cu bucurie.

Și încă o propunere: grupul „Sweet Honey in the Rock”, cu o prelucrare în care este folosită tehnica canonului.

Dacă veți căuta pe YouTube veți găsi și alte variante interesante. 

Dacă v-am captat atenția pe această temă, repet invitația de a vă informa mai bine intrând aici.

Vă fac o confesiune: nu știu dacă anul trecut sau cu doi ani în urmă, într-o vară cu o secetă care nu se mai termina, am fost sfătuit să ascult cât mai mult acest cântec. Veți spune, poate, că sunt un exaltat, dar l-am ascultat de mai multe ori în acea zi și, în ziua următoare, surpriză: 

A PLOUAT!  A PLOUAT CÂTEVA ORE BINE DE TOT!

Așa că: WADE IN THE WATER!

O, rămâi... - MIHAI EMINESCU

Pe data de 15 ianuarie al fiecărui an îl sărbătorim, începând din anul de grație 1850, pe Mihai Eminescu, supranumit și Poetul Național plus multe alte sintagme, căutând, care mai de care, să fie originale și complete în conținut.

Dacă de la nașterea poetului s-au împlinit, anul acesta, 172 de ani, Ziua Culturii Naționale s-a aflat la a zecea aniversare.

LA MULȚI ANI!

Atât spiritului marelui poet, cât și Culturii Naționale!

Spre cinstirea geniului lui Mihai Eminescu și ca o plecăciune spiritului adusă său, am realizat videoclipul pe care vi-l propun în continuare:

O, ramâi, ramâi la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric

Te asamăn unui prinţ,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri si cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,

Prin mişcarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taină

Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngâni cu glas domol,

În a apei strălucire

Întinzând piciorul gol...

Şi privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,

Bolţi asupră-mi clătinând;

Şuieram l-a ei chemare

Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce

A-nţelege n-o mai pot...

Unde eşti, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

Ai, hai! - DORU STĂNCULESCU

 Istoria unei piese devenite celebre

N-a ști nimeni că m-am dus

Numa' or vedea că nu-s

Sus e cerul, largă-i lumea

Bine c-a-nfrunzit pădurea

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai

Pe sub flori mă legănai

Haidi, hai, dihai

Sus e cerul, largă-i lumea

N-a ști nimeni că m-am dus

Bine c-a-nfrunzit pădurea

Numai or vedea că nu-s

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai

Pe sub flori mă legănai

Haidi, hai, dihai

Piesa a fost interpretată, pentru prima oară, în anul 1973, pe 17 septembrie, la inaugurarea Cenaclului Flacăra când, pe scenă, au urcat doar doi artiști: Tudor Gheorghe cu piesa „Dansează ursul românesc” și Doru Stănculescu cu „Ai, hai!”.

Compoziție proprie a lui Doru Stănculescu, pe versuri populare, piesa impresionează prin melodicitatea ei, melodicitate pe care aș asemui-o unui covor moale de iarbă primăvăratecă în care dorești să te afunzi pentru a simți natura prin toți porii și a te lăsa pradă unui somn dulce și al cărui sfârșit dorești să-l întârzii cât mai mult. Introducerea muzicuței - încă o inovație în folk-ul românesc de început - și flautul excepționalului Sorin Minghiat contribuie decisiv la crearea atmosferei. De asemenea, nu trebuie omis aportul orchestrației realizate de regretatul Dan Andrei Aldea.

Afișul filmului
Sursă: Wikipedia

În anul 1974, compoziția, într-o variantă orchestrală, a fost inclusă în coloana sonoră a filmului „Porțile albastre ale orașului” în regia lui Mircea Mureșan.

De altfel, nu avem cum să nu remarcăm că piesa se potrivește perfect temei filmului.

Pe YouTube veți găsi mai multe videoclipuri cu această minunată piesă, dar doresc să vă atrag atenția asupra variantei următoare, în care Doru Stănculescu apare pe scenă alături de Dan Andrei Aldea în cadrul unui „Remember Cenaclul Flacăra” din 3 noiembrie 2018, organizat și prezentat de Andrei Păunescu la Sala Palatului din București. Cei doi artiști nu mai sunt tineri, vocea nu mai are acuratețea de odinioară, dar farmecul le-a rămas același. Vă sfătuiesc s-o urmăriți cap-coadă, pentru că o putem considera un document video, pentru că suntem nostalgici și veți afla și câte ceva ce ține de istoria piesei și a Cenaclului Flacăra.

Din păcate, în numai doi ani, ne-au părăsit, pe rând, Dan Andrei Aldea (d. 18 ianuarie 2020), Mircea Mureșan (d. 24 aprilie 2020) și, anul trecut, li s-a alăturat și Doru Stănculescu (d. 23 august 2021). Nu, nu au dispărut, doar au plecat în alte lumi spre a se desăvârși artistic și spiritual.