Doar 200?! - note de lectură

(Apărut în revista Boema, nr. 142, decembrie 2020: 

http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema142.pdf)

Ion-Nelu Jecu ne propune un volum memorialistic, al cărui titlu principal – 200 Amintiri necesare – are, prin introducerea mențiunii de necesitate, alura unui conținut incitativ, tocmai pentru că reprezintă o cerință imperativă, în vreme ce titlul secundar – De la navele realizate la Casa Pionierului, la navele de azi; din orașul Victoria, la Hamburg – ne orientează către miezul preocupărilor sale: navele.

Într-adevăr, Ion-Nelu Jecu este inginer navalist, iar această recentă apariție editorială se dovedește o lectură inedită, nu doar prin subiectele abordate, ci și prin maniera specifică de a sistematiza etapele evoluției profesionale, de a pune în valoare modele care i-au conturat definirea etc.: un ansamblu, durat cu pasiune, seriozitate și, îndeobște, o cultivată inteligență tehnică, cu alte cuvinte, o echilibrată raționalitate. Cartea de față, o probează.

Cele 200 de amintiri reprezintă un șir de povestiri, care – ceva mai dezvoltate – ar putea coagula, cu ușurință, un veritabil roman. Tema aleasă de autor, are un potențial uriaș, prin urmare, merită toată atenția cuvenită tiparului său, pe cât de exigent și complex, pe-atât de... romantic...

Afirmația mea se sprijină pe avantajul de a fi fost coleg de facultate și de promoție cu inculpatul, din această ipostază, fiind, probabil, într-o măsură mai aplicată, în stare să înțeleg cât de ofertant este domeniul abordat.

Pe scurt, semnatarul acestei lucrări, a urmat Facultatea de Construcții Nave din convingere și, în consecință, a performat, ca inginer, la cel mai înalt nivel.

Prin intermediul celor 200 de amintiri, Ion-Nelu Jecu ne prezintă, cursiv, treptele dezvoltării sale profesionale, fără detalii care... să-l pună în valoare. Nu a făcut-o nici când și-a prezentat aportul la realizarea primei nave pe pernă de aer la Casa Pionierului din Galați, nici când a lucrat la proiecte de anvergură ca inginer proiectant angajat la ICEPRONAV Galați sau la diverse firme din străinătate. Dar… să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: rândurile sale spun multe (și la obiect), într-o stil dinamic, atractiv, ușor de citit, mai ales că autorul se dovedește și un fin umorist. Volumul 200 de amintiri necesare este alcătuit din optsprezece capitole, fiecăruia, atribuindu-i-se un titlu inspirat și  percutant, relevând, ca și prozele din cuprins, puterea de sinteză a scriitorului.

Cuvântul Înainte – se referă la motivația și principiile care au propulsat apariția volumului de amintiri. Primele capitole interesează, după cum am sugerat, momentele conturării și conștientizării sale vocaționale: atracția față de tot ceea ce însemna vas de navigație s-a manifestat, începând încă din clasa a VII-a (capitolul KIRALY) atunci când, la îndemnul unui coleg, se înscrie Casa Pionierului din Galați pentru a intra în fascinanta lume a construcției de navomodele. Aici are șansa de a fi instruit de un mare pasionat, un veritabil pionier al construcției navale din România, redutabilul inginer Matei Kiraly. Alături de acesta, noul discipol nu va participa doar la construcția unor navomodele de mici dimensiuni ci va sări la o etapă superioară, cea a construcției primei nave pe pernă de aer (o premieră absolută în România), navă care va trece probele de casă, uimind asistența și anunțând viitoarele teme de cercetare și performanțe ale redutabilului inginer Matei Kiraly. Această primă navă pe pernă de aer, construită în România, botezată 020E, apare în partea de sus a copertei I și – după cum ne dă de înțeles chiar autorul, din felul în care și-a conceput coperta cu pricina – reprezintă punctul de plecare spre înalta performanță a viitorului inginer Ion-Nelu Jecu.

Inginerul Matei Kiraly (1936-2011)

Matei Kiraly a reprezentat primul model al viitorului specialist Ion Jecu, de altfel, scrierea, în discuție – însoțită de motto-ul: Free your mind, breaking style! – fiindu-i dedicată.

L-am cunoscut și eu pe inginerul Matei Kiraly, un veritabil deschizător de drumuri în domeniul navalisticii românești, prea puțin apreciat: era un bărbat sobru, de o modestie pe care nu aveai cum să nu i-o remarci și care trăia într-o lume a lui, o lume a proiectelor și a viselor, adeseori, concretizate. Pe planșeta de lucru, în atelier, în laborator... Era lumea care îl făcea fericit – în rest… nimic nu mai conta – o caracteristică a geniilor.

În paralel cu pasiunea care se consolida cu fiecare navomodel construit la Casa Pionierului, Ion-Nelu Jecu dădea atenția cuvenită studiului, fiind unul din elevii buni ai Liceului Vasile Alecsandri din Galați, un liceu de prestigiu, ajuns, între timp, colegiu. Amintiri despre colegi, despre profesori, despre școală. Amuzantă și… nostalgică este și nemulțumirea (puțin spus) sa despre schimbarea denumirii liceului din LVA în CNVA. Da, este meritat statutul de colegiu, dar… ce frumos sună silabele „LE-VE-A”, spre deosebire de „CE-NE-VE-A”!  

În al patrulea capitol, Armata , ne relatează „amintiri” din perioada stagiului militar efectuat la TR-iști (termen redus), pentru ca, în 5-NAVE, să fie evocate momente din perioada facultății. Bineînțeles, întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante din timpul studenției (cum se putea altfel?). Referitor la relația dintre studenți și profesori, ne explică, printre altele, paradoxul prin care, foarte simplu, un 10=2 (050) sau cum, la fel de simplu, într-o altă situație, se poate și 10=4 (061). Dacă, în primul caz, egalitatea s-a adeverit, în al doilea, eroul a îndreptat, la timp, nefăcutele și s-a salvat. Profesori competenți, inimoși, buni pedagogi și… multe povești frumoase de spus celor care chiar vor să facă ceva în viață și au nevoie de modele. Urmează decolarea în cel mai important zbor, cel al maturității, cel în care nu mai ești dirijat și/sau protejat de nimeni. Tânărul inginer este repartizat la Tulcea, se transferă apoi la ICEPRONAV, dar ascensiunea specialistului nu se oprește aici, pentru că, datorită aptitudinilor demonstrate, este trimis în Florida, ajunge apoi în Louisiana și revine în Europa: Germania, Norvegia, cu escale în Olanda, Suedia și Danemarca, în ultimii ani, lucrând pentru diferite firme de proiectare din Galați.

La capitolul performanțe, inginerul Jecu nu ne împărtășește (din păcate) decât satisfacția colaborării, din „perioada germană”, la proiectarea celei mai mari nave de plantat țevi pe fundul mării – Pipe Layer – „Castorone”, navă a cărei imagine/schiță apare pe coperta 1. Am vizionat câteva înregistrări video pe YouTube cu Pipe Layer și, într-adevăr, cel puțin pentru speța navaliștilor, este impresionantă. Un motiv suplimentar să regret că inginerul nu „s-a lăudat” mai mult, oferindu-ne și alte relatări despre marile proiecte la care a participat.

După ce își prezintă, succint, evoluția profesională – repet: fără niciun strop de emfază! – ajuns la vârsta pensionării, inginerul specialist Ion-Nelu Jecu simte nevoia închiderii cercului prin prezentarea originii: loc de naștere, familie, prieteni, școli urmate, orașele prin care părinții săi s-au tot mutat (Victoria, Turnu Măgurele, Brăila, Galați).

Încheierea, este o incursiune într-un viitor nedefinit al autorului, traversat de reflecții filosofice despre existența inteligenței în Univers sau despre timp etc.

De altfel, pe parcursul lecturii, am mai descoperit câteva teme socio-filosofice, două dintre cele mai dezvoltate, referitndu-se la „Spiritul Liber” și „Spiritul de Grup”. Moto-ul se referă la „Spiritul Liber” care coexistă cu „Spiritul de Grup” și l-am ales gândindu-mă la Kiraly, acesta potrivindu-i-se ca o mănușă, fiindcă toată viața lui „a ieșit din rând și a făcut altceva…”, adică, Nave pe Pernă de Aer, construite pentru prima dată în România (Cuvânt înainte).

De-a lungul paginilor, cele două sintagme vor fi, frecvent, invocate de autor, în contexte reprezentative pentru semnificațiile acestora.

020 EXPERIMENTAL - prima navă pe pernă de aer construită
în România, la Casa Pionierilor din Galați 

Ultimul capitol (Fotografii), cuprinde cinci imagini din perioada în care elevul Jecu Ion făcea pionierat în construcția navelor pe pernă de aer la Casa Pionierului din Galați. Apare și elevul în câteva imagini dar, din păcate, în niciuna nu l-am regăsit pe maestrul său, inginerul Matei Kiraly.

Ar mai fi de remarcat că autorul, pe tot traseul vieții, dă dovadă de un ascuțit spirit de observație, împletit în mod fericit cu cel al umorului. În foarte multe dintre „amintiri” intercalează, pentru a sublinia anumite aspecte, alte amintiri și/sau bancuri vechi, toate acestea potențând scrisul.

În concluzie, cele 200 Amintiri necesare reprezintă chintesența vieții unei persoane obișnuite, care, prin inteligența, pasiunea, seriozitatea și, mai ales, a Spiritului său Liber , a făcut saltul la calitatea de personalitate, cu tot ce implică aceasta, finalmente, cartea de vizită a lui Ion-Nelu Jecu: Inginer Specialist în Proiectare Navală, de-acum înainte, adăugându-i-se și titlul de scriitor.