MAINTENANT JE SAIS - Jean Gabin

Jean Gabin (Wikipedia)

Marele actor francez Jean Gabin (1904-1976), cunoscut cinefililor români mai ales pentru rolurile magistrale realizate în filme ca Mizerabilii, Clanul Sicilienilor sau serialul Maigret, interpretează un foarte frumos poem în care, ca unul ajuns la vârsta maturității, făcând o trecere în revistă a principalelor etape pe care le-a traversat, își dă seama că: 

ÎNDOIALA a luat locul CERTITUDINII.

Dacă:

• În primii ani ai vieții afirma cu tărie: ȘTIU!
• În anii de mijloc a învățat că, în ziua când cineva te iubește, poți spune că: ESTE FOARTE BINE!
• După 60 de ani, și-a dat seama că... NU ȘTIE NICIODATĂ: 

Viața, dragostea, banii, prietenii și trandafirii

Nu știi niciodată nici zgomotul și nici culoarea lucrurilor

Asta-i tot ce știu

Dar asta, o știu!

De fapt, prin mijloacele-i proprii, actorul a reafirmat ceea ce, în urmă cu vreo 2400 de ani, ne transmitea și înțeleptul Socrate:

EU ȘTIU CĂ NU ȘTIU NIMIC!

Doar forma de exprimare diferă, pentru că mesajul este, practic, același.

Muzica de fundal a lui Harry Philip Green asigură așternutul potrivit mesajului poemului și interpretării calde a marelui actor.

Quand j'étais gosse, haut comme trois pommes

J'parlais bien fort pour être un homme

J'disais, je sais, je sais, je sais, je sais

C'était l'début, c'était l'printemps

Mais quand j'ai eu mes 18 ans

J'ai dit, je sais, ça y est, cette fois je sais

Et aujourd'hui, les jours où je me retourne

J'regarde la terre où j'ai quand même fait les 100 pas

Et je ne sais toujours pas comment elle tourne

Vers 25 ans, j'savais tout

L'amour, les roses, la vie, les sous

Tiens oui l'amour, j'en avais fait tout le tour

Et heureusement, comme les copains

J'avais pas mangé tout mon pain

Au milieu de ma vie, j'ai encore appris

Ce que j'ai appris, ça tient en trois, quatre mots

Le jour où quelqu'un vous aime, il fait très beau

Je peux pas mieux dire, il fait très beau

C'est encore ce qui m'étonne dans la vie

Moi qui suis à l'automne de ma vie

On oublie vite le soir de tristesse

Mais jamais un matin de tendresse

Toute ma jeunesse, j'ai voulu dire je sais

Seulement, plus je cherchais

Et puis moins j'savais

Y a 60 coups qui ont sonné à l'horloge

J'suis encore à ma fenêtre, je regarde, et j'm'interroge

Maintenant je sais, je sais qu'on ne sait jamais

La vie, l'amour, l'argent, les amis et les roses

On ne sait jamais le bruit ni la couleur des choses

C'est tout ce que j'sais

Mais ça, j'le sais

Consider că, prin acest poem, Jean Gabin ne-a făcut încă un cadou, unul pe care, și noi, contemporanii săi puțin mai tineri, îl putem transmite, la rându-ne, copiilor și nepoților noștri.

LA DAME BRUNE

 Muzica: Geroge Moustaki, versurile: Barbara și George Moustaki

Pentru mine șansoneta înseamnă poezie, poveste, mesaj, sentiment și... melodie. Rezonând cu toate acestea, este firesc să-mi placă acest gen și să-l cultiv.

Prin urmare vă propun (încă) o șansonetă celebră - La Dame Brune - de data aceasta în interpretarea de excepție a altor doi „uriași” ai genului: Barbara și George Moustaki. 

Un minunat dialog se înfiripă între poet și muză, o muză cât se poate de bine conturată în mintea sa (La longue dame brune) și care, transcendând spațiile, i se înfățișează răspunzând dorințelor și anulând îndoielile.

Pour une longue dame brune, j'ai inventé
Une chanson au clair de la lune, quelques couplets.
Si jamais elle l'entend un jour, elle saura
Que c'est une chanson d'amour pour elle et moi.

Je suis la longue dame brune que tu attends.
Je suis la longue dame brune et je t'entends.
Chante encore au clair de la lune, je viens vers toi.
Ta guitare, orgue de fortune, guide mes pas.

Pierrot m'avait prêté sa plume ce matin-là.
A ma guitare de fortune j'ai pris le la.
Je me suis pris pour un poète en écrivant
Les mots qui passaient par ma tête comme le vent. 

Pierrot t'avait prêté sa plume cette nuit-là.
A ta guitare de fortune, tu pris le la,
Et je t'ai pris pour un poète en écoutant
Les mots qui passaient par ta tête comme le vent.

J'ai habillé la dame brune dans mes pensées
D'un morceau de voile de brume et de rosée.
J'ai fait son lit contre ma peau pour qu'elle soit bien,
Bien à l'abri et bien au chaud contre mes mains.

Habillée de voile de brume et de rosée
Je suis la longue dame brune de ta pensée.
Chante encore au clair de la lune, je viens vers toi.
A travers les monts et les dunes, j'entends ta voix. 

Pour une longue dame brune, j'ai inventé
Une chanson au clair de la lune, quelques couplets.
Je sais qu'elle l'entendra un jour, qui sait demain,
Pour que cette chanson d'amour finisse bien.

Bonjour, je suis la dame brune, j'ai tant marché.
Bonjour, je suis la dame brune, je t'ai trouvé.
Fais-moi place au creux de ton lit, je serai bien,
Bien au chaud et bien à l'abri contre tes reins.

Dacă, de regulă, poeții suferă din cauza muzei care nu vine sau care nu-i iubește sau îi trădează... de data aceasta, trubadurul nu întâmpină nicio rezistență: el compune o melodie doar pentru ea - la longue dame brune - un cântec de dragoste, în speranța că va fi auzit, iar muza îi vine în întâmpinare:

Eu sunt înalta doamnă brunetă pe care tu o aștepți.

Eu sunt înalta doamnă brunetă și te aud.

Cântă în continuare sub clar de lună, vin spre tine.

Chitara ta, orga norocului îmi îndrumă pașii.

Similitudinea dintre scena noastră și cea din vechiul și cunoscutul cântec popular Au clair de la lune este evidentă. Pentru că, toate cuvintele de dragoste ce-i trec prin minte aievea unui vânt, sunt scrise cu pana împrumutată de la Pierrot (eroul cântecelului).

Da, se poate spune că, de astă dată, poetul/trubadurul este fericit. Muza vine și răspunde îmbrățișărilor și fanteziilor iubitului. Și îl inspiră. Silueta, vocea și jocul muzei - Barbara - se potrivesc de minune cu vocea caldă și timbrată a trubadurului - George Moustaki. 

 

Un videoclip cu un decor și o regie cât se poate de simple, dar cu o interpretare și un joc scenic excelente.

O interpretare inedită a melodiei ne este propusă,peste ani, de același trubadur (Moustaki), de data aceasta în duet cu Martine Gantier.

Șansoneta, dacă este ascultată, cucerește. 

George Moustaki a compus multe cântece de excepție, unul din cele mai cunoscute fiind Milord din repertoriul inegalabilei Édith Piaf.

Din „portofoliul George Moustaki” vă mai recomand Le métèque, comentat aici: https://florinmesca.blogspot.com/2020/07/georges-moustaki-le-meteque.html

Françis Lemarque ( Le petit cordonnier ) 1956

Le petit cordonnier - o frumoasă și plină de dramatism istorie (ca toate ale șansonetiștilor) lansată de Françis Lemarque în 1956. 

Este povestea unui mic cizmar, îndrăgostit de dans, care terminase de făcut o pereche de pantofi de damă când, în prăvălia sa, a intrat o tânără ce voia să-i cumpere. Fără a sta pe gânduri, cizmarul îi promite că i-i va dărui, dacă va accepta să meargă cu el la dans. Contrariată, tânăra îl repede: 

Micule cizmar, tu ești un prost dacă-ți închipui că poți cumpăra dragostea cu o pereche de pantofi!

Dar, tentată de ofertă (ca o femeie normală👧), o acceptă și pleacă cu pantofii sub braț.
Fericit, micul cizmar se ferchezuiește👦și merge să se-ntâlnească cu tânăra la dans. 
Aici însă, fata îi râde în nas (ceva gen: „cotul și pișcotul/labele și botul”) și-i repetă reproșul:

Micule cizmar, tu ești un prost dacă-ți închipui că poți cumpăra dragostea cu o pereche de pantofi!

Dar, minune: doar ce-a făcut trei pași că, pantofii, care fuseseră vrăjiți (cizmarul nu era el chiar așa de prost😉!), au început s-o învârtă pe tânără într-un dans amețitor, care-a ținut toată noaptea!

Într-un final, epuizată, s-a pus pe plâns și și-a cerut iertare:

Micule cizmar, oprește, tu m-ai făcut să-mi pierd capul; sigur nu ești un prost dacă ai reușit să mă vrăjești! 
Micule cizmar, oprește, facă-se voia ta, din inimă îți spun, vreau să dansez cu tine toată viața💑!

Ritmul alert, chiar invită la dans și, asemeni celor doi eroi, îți vine să încalți „pantofii fermecați” și să li te alături. 

În ceea ce îi privește, conform obiceiului, cei doi tineri au trăit fericiți împreună până la adânci bătrâneți.

O variantă ceva mai ritmată și mai expresivă datorită punerii în scenă a poveștii, o avem în interpretarea lui Dorothée.

LE PETIT CORDONNIER

Un petit cordonnier qui voulait aller danser

Avait fabriqué

De petits souliers.

Une belle est entrée qui voulait les acheter,

Mais le cordonnier

Lui a déclaré:

Ils serons à vous sans qu'ils vous coûtent un sou,

Mais il vous faudra

Danser avec moi.

Ils serons à vous sans qu'ils vous coûtent un sou,

Mais il vous faudra

Danser avec moi.

Petit cordonnier t'es bête bête,

Qu'est ce que t'as donc dans ta tête tête,

Crois-tu que l'amour s'achète chète

Avec une paire de souliers?

Mais la belle accepta, elle emporta sous son bras

Les petits souliers

Pour aller danser.

Cordonnier tout réjoui a mis ses plus beaux habits

Et s'est pomponné

Pour la retrouver.

Mais hélas quand il a voulu la faire danser,

Elle a refusé,

Lui a ri au nez.

Mais hélas quand il a voulu la faire danser,

Elle a refusé,

Lui a ri au nez.

Petit cordonnier t'es bête bête,

Qu'est ce que t'as donc dans ta tête tête,

Crois-tu que l'amour s'achète chète

Avec une paire de souliers?

Mais à peine la belle avait-elle fait trois pas

Que ses petits souliers

Furent ensorcelés.

Elle se mit à tourner comme une toupie déréglée

Et les musiciens

N'y comprenaient rien.

Elle tourna tourna jusqu'au petit matin

Et toute épuisée

Se mit à pleurer.

Elle tourna tourna jusqu'au petit matin

Et toute épuisée

Se mit à pleurer.

Petit cordonnier arrête rête,

Je me sens tourner la tête tête,

Tu ne dois pas être bête bête

Pour m'avoir ensorcelée.

Petit cordonnier arrête rête,

Que ta volonté soit faite faite,

Toute la vie le coeur en fête fëte

Dans tes bras je veux danser.

Și încă o variantă, într-un stil asemănător cu cel al lui Francis Lemarque, în interpretarea lui Yvette Giraud:

Compozitori: Francis Lemarque / Rudi Revil

Versurile cântecului Le petit cordonnier © Tropicales Soc, Bourne Co.

GILBERT BÉCAUD - NATHALIE

O melodie superbă (Gilbert Bécaud), cu o poveste frumoasă, versuri pe măsură (Pierre Delanoë) și o interpretare de excepție a lui Gilbert Bécaud: Nathalie. 

Turistului francez, condus prin Piața Roșie de Nathalie, fermecat de frumusețea ghidei, nu-i prea stă mintea nici la Revoluția din Octombrie, nici la Mausoleul lui Lenin - gândul lui fuge spre cafeneaua Pușkin, acolo unde dorește s-o invite pe încântătoarea rusoaică la o ciocolată caldă. 

Oricum, consolarea îi vine din gândul că, atunci când fata va  vizita Parisul, el va fi cel care o va conduce prin orașul poeziei și-al iubirii.

În videoclip - realizat prin 1964 - se pot vedea imagini filmate în Piața Roșie din Moscova astfel că, povestea spusă/cântată este redată, în mare, și în imagini. 

La Place Rouge était vide

Devant moi marchait Nathalie

Elle avait un joli nom, mon guide

Nathalie.

La Place Rouge était blanche

La neige faisait un tapis

Et je suivait par ce froid dimanche

Nathalie.

Elle parlait en phrases sobres

De la Révolution d'Octobre

 Je pensais déja

Qu'après le tombeau de Lénine

On irait au Cafe Pouchkine

Boire un chocolat.

La Place Rouge était vide

Je lui pris son bras, elle a souri

Il avait des cheveux blonds, mon guide

Nathalie, Nathalie.

Dans sa chambre, à l'université

Une bande d'étudiants

L'attendait impatiemment.

On a ri, on a beaucoup parlé

Ils voulaient tout savoir

Nathalie traduisait:

Moscou, les plaines d'Ukraine

Et les Champs-Elysées

On a tout melangé et on a chanté.

Et puis, ils ont debouché

En riant à l'avance

Du champagne de France

Et on a dansé.

Et quand la chambre fut vide

Tous les amis étaient partis

Je suis resté seul avec mon guide

Nathalie.

Plus question de phrases sobres

Ni de Révolution d'Octobre

On n'en était plus la.

Fini le tombeau de Lenine

Le chocolat de chez Pouchkine

C'est, c'était loin déjà.

Que ma vie me semble vide

Mais je sais qu'un jour à Paris

C'est moi qui lui servirai de guide

Nathalie,

Nathalie.

(Videoclipul a fost cules de pe YouTube, canalul Francis DRAPIER.)