Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec - A.S.L.R.Q.

http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/revista.htm


Dragi prieteni, am avut bucuria să mă regăsesc în numărul 7 al revistei Asociației Scriitorilor de Limba Română din Quebec (A.S.L.R.Q.) cu capitolul 3 - Am vrut să zbor!... - din romanul autobiografic Marea Visăreală.

Dacă veți avea curiozitatea și veți da clic pe link-ul de mai sus, vă veți putea bucura spiritul cu lecturi atractive (cel puțin!) ale operelor unor autori români remarcabili.

Vă urez să aveți parte de o zi minunată în compania operelor scriitorilor români pe care-i veți găsi în numărul 7 al revistei A.S.L.R.Q.!

ERA METAMODERNĂ

Dragi prieteni, o veste bună: Era MetaModernă poate fi achiziționată și în format electronic accesând unul dintre următoarele link-uri: 

http://www.imaginastore.com/ro/

http://editura-virtuala.ro/ro/,

http://www.elefant.ro/ebooks/id/-338758.html

Cartea este bine realizată, profesional, iar prețul de vânzare este unul cât se poate de accesibil: până în 10 lei!

Vă doresc lectură plăcută și... zbor lin prin ușile deschise spre un nou tip de cunoaștere. Doar atât deconspir; în rest, găsiți-vă singuri răspunsurile și... adevărurile!

P.S. Coperta prezentată este a uneia dintre edițiile tipărite în limba engleză.

A Dream Song

ERA METAMODERNĂ

http://erametamoderna.webs.com/

Dragi prieteni cititori, iubitori ai cuvântului bine scris, vă recomand o carte ce poate deveni de căpătâi pentru mulți dintre voi. Cartea, în curs de apariție în librării, se adresează celor ce nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite la întrebările fundamentale ce au avut curajul să-și pună de-a lungul vieții. Nici familia, nici școala, nici biserica, nici societatea în care s-au născut nu le-au dat răspunsuri satisfăcătoare. Acestui gen de cititor i se adresează cartea, prin vocea autorizată a celui mai mare înțelept al timpurilor moderne, SHRI MATAJI NIRMALA DEVI. Pentru a da credibilitate ultimei mele afirmații, doar atât mai spun: SHRI MATAJI a fost recunoscută ca o mare personalitate spirituală de către cei mai importanți lideri politici și spirituali din ultimii patruzeci de ani. Și încă: SHRI MATAJI s-a format, în copilărie, la școala lui Mahatma Gandhi, a fost unul din copiii-discipoli ai făuritorului Indiei moderne.
Pentru a vă trezi curiozitatea, pentru a afla dinainte la ce (răspunsuri) vă puteți aștepta prin lecturarea cărții, găsiți mai jos prefața. Și capitolele ce tratează câteva dintre problemele fundamentale ale lumii:

Capitolul 1    MODERNISM Şl RAŢIUNE

Capitolul 2    LIBERTATEA DE A ALEGE

Capitolul 3    DEMOCRAŢIA

Capitolul 4    RASISMUL 

Capitolul 5    CULTURA DIN OCCIDENT

Capitolul 6    RELIGIILE 

Capitolul 7    PACEA.

Capitolul 8    PACEA MONDIALĂ

Capitolul 9    EVOLUŢIA

Capitolul10   MESAJUL METAȘTIINȚEI

Capitolul11   SISTEMUL SUBTIL.

PREFAŢĂ

      La drept vorbind, nu am dorit să scriu o carte de acest fel. Sunt un om care trăieşte în bucuria deplină a Divinului. Aceasta este bucuria atotpătrunzătoare a iubirii divine şi dorinţa mea a fost ca ea să se trezească în toate fiinţele umane. Am observat că, mai ales în Occident, există mulţi căutători ai adevărului absolut, dar şi numeroşi oameni de ştiinţă care au scris cărţi voluminoase despre conştiinţă şi despre cunoaştere. Se pot face liste întregi cu ele, dar absolut toate aceste cărţi nu sunt decât plicticoase şi obositoare, deoarece nu conţin nici un fel de cunoaştere a adevărului ultim. Nu vreau să-i critic; la urma urmei, ei au realizat cercetarea cu bună credinţă. Dar de ce să refuzăm dreptul la existenţă şi noii descoperiri care tocmai a avut loc? De ce să nu ne străduim să privim, cu umilinţă, dincolo de mentalul care oferă numai o inteligenţă convenţională?

îmi este foarte greu să scriu despre problemele vieţii occi­dentale, care poate fi asemănată cu un copac dezvoltat numai la exterior. Acum a venit momentul să ajungem la rădăcinile sale, pen­tru a-l face să crească şi în interior, căci numai dacă pătrundem in profunzime putem descoperi care sunt problemele civilizaţiei occi­dentale.

         Această carte este destinată în special occidentalilor, dar, din păcate, eu nu am studiat nici o limbă vorbită în occident Engleza a constituit una dintre binecuvântările acordate Indiei de către englezi pe vremea când ne guvernau ţara. Dar şi acolo, din neferi­cire, mi-am făcut studiile într-o şcoală cu predare în limba maternă şi, ulterior, la o facultate de medicină unde nici nu se pomenea de învăţarea limbii engleze, devenită astăzi, în special în Vest, univer­sal acceptată.

Cartea nu îşi propune câtuşi de puţin să folosească un limbaj înflorat sau să afirme un talent literar. Ea este pur şi simplu o expunere directă a faptelor pe care le cunosc şi pe care doresc să le fac cunoscute lumii occidentale. In consecinţă, aş recomanda citi­torilor să nu-şi irosească vremea căutând defecte englezei mele deoarece nu este limba mea maternă şi nici nu am studiat-o vreo­dată. Din nefericire, nu am putut să pun pe altcineva să se ocupe de redactare, deoarece cartea trebuia să fie scrisă de mine, per­sonal.

    Partea cea mai dificilă este aceea de a convinge o fiinţă umană că, din întreaga creaţie, ea este cea mai evoluată şi că este capabilă să devină o personalitate plină de har, un Înger plin de pace şi frumuseţe. A-i vorbi despre problemele vremurilor modeme nu este o metodă prea bună prin care să o poţi convinge de ceea ce sunt fiinţele umane cu adevărat. Omenirea a suferit o descom­punere atât de gravă, sistemul de valori s-a degradat pînă acolo încît am considerat că, dacă nu merg până la rădăcina problemelor, nu va fi deloc uşor să le explic oamenilor de ce trebuie să îşi sfărâme cătuşele pentru a evolua şi a se înălţa. Trebuie să vorbim fără ocolişuri despre natura problemelor şi despre rezolvarea lor reală.

    Trebuie să recunoaştem deschis că pacea nu există nici înăuntrul fiinţelor umane, nici în afara lor. Atât cei săraci cât şi cei bogaţi sunt deopotrivă de nefericiţi. Peste tot, oamenii caută o ieşire fără să o găsească. Intelectul poate să rezolve, la un nivel artificial, anumite chestiuni legate de situaţiile de criză. Dar, în vreme ce unele probleme îşi găsesc rezolvarea, îşi fac apariţia altele. Adevărata soluţie nu rezidă în contextul material din afara fiinţelor umane, ci se află în interiorul acestora din urmă.             Vindecarea auten­tică şi de durată a maladiilor prezentului se poate obţine numai prin transformarea interioară şi colectivă a oamenilor. Acest lucru nu constituie o imposibilitate. De fapt, el s-a şi petrecut. Există mai multe mii de persoane care au atins deja această stare. Realitatea transformării interioare. în proporţie de masă, a fiinţelor omeneşti prin intermediul Realizării Sinelui constituie descoperirea cea mai revoluţionară a epocii actuale. Numai că, până la ora actuală, foarte puţine guverne au acceptat această descoperire, îndeosebi în America. Anglia, Franţa, Italia şi Germania. Papa, despre care se afirmă că este in fruntea religiei, ii întîlneşte pe toţi falşii guru, dar pe mine nu vrea nici să mă întâlnească şi nici să-mi vorbească, deşi l-am cunoscut înainte de a fi ales papă. Aceasta nu este sarcina mea sau preocuparea mea, ci reprezintă o dorinţă spontană a Divinităţii, ca descoperirea de care vorbeam să capete o amploare maximă, astfel încît fiinţele umane să se înalţe la un nivel superior de conştiinţă, prin care să-şi poată da seama de ceea ce sunt, aşa încît să se aprecieze la justa valoare şi să se respecte aşa cum se cuvine.

    Pentru mine, fiinţele umane sunt asemenea unor zeităţi ce se află încă sub formă de statui împietrite, dar care pot fi transformate în îngeri, prin trezirea energiei Kundalini. Am speranţa că această carte nu va jigni pe nimeni. Dimpotrivă, sper să aduc cît mai mulţi oameni la marea lucrare a Sahaja Yoga prin care ei să atingă punc­tul culminant al evoluţiei. Va trebui să folosesc şi puţin umor, pentru că sunt o persoană căreia îi place să glumească şi văd şi partea hazlie a întâmplărilor pe care oamenii le iau câteodată foarte în serios.

     Este tare greu pentru o Mamă să vorbească despre defectele copiilor ei, dar dacă acestea nu sunt dezvăluite, nu cred că ei pot să se desăvârşească şi să atingă ţelul lor suprem care este Realizarea Sinelui. Aşa că aş dori să vă rog să nu vă supăraţi pe mine, ci să înţelegeţi că am scris această carte fiind cuprinsă de o imensă dragoste şi compasiune, că am întreprins acest demers de dragul oamenilor, cu puţinele mele cunoştinţe de limbă engleză, cu restrânsa documentaţie pe care o cunosc şi cu stilul literar pe care am fost capabilă să-l adopt.

 

Dacă doriți să aveți acces la întregul conținut, folosiți link-ul de la început.

Mihai Eminescu. 1850-1889

Bust al poetului Mihai Eminescu, realizat de către sculptorul Dumitru Pasima și amplasat în „Grădina Mare” din Brăila

15 iunie al fiecărui an reprezintă un prilej de comemorare a lui Mihai Eminescu, poetul tuturor românilor. Aș îndrăzni să afirm că Eminescu a fost un poet universal, deoarece a fost un vizionar ce-a știut să cerceteze Cerurile ridicându-și privirea și dialogând direct cu Creatorul. Își permitea - doar era fibră din fibra Lui!

Porni luceafărul. Creșteau

În cer a lui aripe

Și căi de mii de ani treceau

În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele -

Părea un fulger ne-ntrerupt

Rătăcitor prin ele...

                                                                        Luceafărul

Chiar dacă azi îl comemorăm, pentru noi Eminescu rămâne mereu viu, tânăr și frumos și-l considerăm, majoritatea dintre noi, în intimitate, un foarte bun prieten. Sau un frate. Sau un tată...

Să nu mă acuzați de familiarism ieftin, dar, trebuie să recunoaștem că, atunci când îl evocăm, o facem cu duioșie, vorbind ca despre un apropiat foarte drag. Da, Mihai Eminescu este și va rămâne fratele nostru, părintele, mentorul, iubitul nostru Mihai. Pentru a-mi întări afirmația, voi exemplifica cu poemele a doi poeți contemporani, Ionuț Caragea și Nicolae Matei.

Ionuț Caragea, prietenul și confidentul lui Mihai Eminescu:

Lui Eminescu

ne priveam amândoi într-un lac de cleştar,
sălciile suspinau la maluri;
aş mai plânge din nou, dar ar fi în zadar,
te-am pierdut printre ani – printre valuri.

ne odihneam regăsiţi sub teiul bătrân,
din flori îţi împleteam o cunună;
flori muritoare – nemuritoare rămân
sus pe cer – şi Luceafăr şi Lună.

lacrimi se alunecă şuvoi pe obraz,
amintindu-mi de întâiul sărut;
inima freamătă de atâta necaz,
noi te-am pierdut, te-am pierdut, te-am pierdut.

                                           (Ionuţ Caragea, poem din vol. „Eu la pătrat”)

Nicolae Matei, apărătorul poetului, model al purității și simbol al neamului: 

Nu loviți în Eminescu!

Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam
C-am ajuns sărac în lume şi-acum doar pe el îl am!

Nu loviți în Eminescu şi nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!

Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!

Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!

                                                                               Nicolae Matei

„La trecutu-ți mare, mare viitor!” - așa a proorocit marele poet cândva. Așa o fi, dar, observ că noi, cei din viitor, nu-i onorăm pe cei ce reprezintă chintesența gândirii unei națiuni. Mai bine zis, autorităților le reproșez că ignoră valorile ce ne-au făcut cunoscuți ca o națiune bine articulată și cu gânditori de soi.

Monument realizat de către Frederic Storck și dezvelit la 16.10.1911 în „Parcul Eminescu” din Galați

Rămân optimist și cred în vorbele poetului: da, vom avea un mare viitor, dar după ce vom învăța să ne descotorosim de toate personajele acestea obscure ce s-au cocoțat pe niște poziții nemeritate. Abia aștept să-i văd la lada de gunoi a istoriei! Să-i văd acolo unde le este adevăratul loc și apoi să nu mai auzim niciodată de ei! (Mi-am permis această divagație, deoarece marele poet a fost și un fin observator al societății contemporane lui și un aspru critic al tarelor politicienilor vremii. Vremurile s-au dus, tarele politicienilor... sunt aceleași!) Până atunci:

LA MULȚI ANI, MIHAI EMINESCU!
LA MULȚI ANI SIMBOLULUI MIHAI EMINESCU!

Am avut, în urmă cu ceva vreme (2016), surpriza (uriașă!) de a primi în căsuța de e-mail informații despre un film vechi (se pare că cel mai vechi realizat vreodată) despre marele poet și jurnalist Mihai Eminescu, muza lui, Veronica Micle și bunul (și hâtrul) său prieten, Ion Creangă. Explicații despre această realizare nu dau, deoarece le veți găsi singuri, vizionând filmul. Fotografii rare, neștiute și inedite, imagini ce au imortalizat locurile prin care au trecut cei trei eroi ai filmului, câteva rude, prieteni. Din păcate, de pe la minutul opt încolo, sunetul dispare. Aproximativ 23 de minute din viața voastră pe care nu le veți pierde ci, din contră, vă vor îmbogăți spiritul. Vizionare plăcută!

Din nefericire, videoclipul acesta, care nu-mi aparține, a dispărut de pe You Tube. Să sperăm că, cel care îl deține, îl va readuce, într-o formă sau alta, în atenția publicului. 

Vă propun, în schimb, un alt videoclip, unul în care apare Veronica Micle-Muza Poetului și în care este tratată pasiunea mistuitoare dintre cei doi îndrăgostiți. Iată-l:

În drum spre Omul Nou

http://www.luceafarul.net/in-drum-spre-omul-nou

(Fragment din prezentarea realizată de criticul și scriitorul Ionuț Caragea romanului Marea Visăreală, în revista Luceafărul din Botoșani, 5 iulie 2016.)

Cartea lui Florin Meşca (Marea Visăreală, editura Pim, 2015) nu este numai un dialog al autorului cu propria sa conştiinţă, cu scopul de a clarifica nişte probleme ale trecutului rămase la stadiul de întrebări, ci şi o împăcare cu sinele în urma unui proces dur. Genul acesta de scriere autobiografică l-am mai întâlnit la Neale Donald Walsch, cu diferenţa că Florin Meşca insistă mai mult asupra naraţiunii, încercând să-şi explice/justifice propriile fapte în funcţie de contextul în care au avut loc, iar conştiinţa este un judecător care se limitează doar la câteva întrebări şi concluzii scurte, deseori persiflatoare, în încheieri de capitole care se numesc „marile săli ale conştiinţei”. Sondarea interiorităţii pare sinceră şi lasă să se întrevadă un suflet bun care încearcă să acorde circumstanţe atenuante tuturor acelora care par a fi greşit. Totuşi, renunţările la vis reprezintă o lecţie pe care autorul şi-o asumă cu regret, dar şi cu o oarecare doză de nonşalanţă, făcându-ne să ne întrebăm dacă nu cumva toate alegerile pe care le facem în viaţă au fost hotărâte dinainte. Oricum, de cele mai multe ori, ţinta spre care ne îndreptăm subtil o viaţă întreagă o conştientizăm numai după ce parcurgem un drum sinuos, presărat de obstacole. Puţini sunt aceia care sunt dotaţi cu clarviziune şi pot merge cu încredere pe harta viselor cele mai frumoase.

Scrisul este cursiv, experienţele trecutului sunt vii şi bine detaliate, iar umorul, deloc forţat, întregeşte o atmosferă din care nu vrei să evadezi ca cititor. Există şi înfiorări romantice, care te fac să retrăieşti dragostea tinereţii, dar există şi tragedii care te fac să regreţi dispariţia unor personaje de care te ataşezi foarte uşor. Autoironia autorului de 60 de ani, cu părul albit prea devreme, dă mai multă culoare naraţiunii, iar considerentele pe seama relaţiilor dintre femei şi bărbaţi te fac să te întrebi în ce fel de lume nebună trăieşti. Poeziile intercalate în conţinut sunt bine scrise şi pun în valoare un suflet de poet care trăieşte drama neîmplinirii în dragoste. Ele sunt folosite ca repere, dar şi ca intensificări ale discursului afectiv. Versurile clasice, cu arome bacoviene sau minulesciene, ne arată un om care acordă poeziei un rol important în evoluţia sa spirituală.

Întrebarea cheie care declanşează procesul conştiinţei este: „Ce ai realizat în viaţa aceasta, ce ai lăsat în urmă?” Iar lecţiile de viaţă şi visele neîmplinite încep să se succeadă. 
................................................................................................. 

Ionuț Caragea                                               5 iulie 2016

ASOCIAȚIA SCRIITORILOR DE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN QUEBEC

A apărut numărul 6 al revistei A.S.L.R.Q. în paginile căreia am avut plăcerea (vinovată, recunosc) de a-mi regăsi capitolul 2 al „visărelii”, capitol intitulat: „CAMPION MONDIAL. CAMPION MONDIAL?!”
http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/revista.htm

Alături de scriitorul Ionuț Caragea, cofondator și vicepreședinte al A.S.L.R.Q.