 |
| Afiș realizat de Cristi Murgu, sahaja yoghin din Ploiești |
- Domnu’ Meșca, dacă tot
mergeți la Montréal, n-ar fi rău să vă întâlniți și cu membrii Asociației –
doar sunteți membru colaborator! Veți intra astfel în contact direct cu câțiva
dintre membri, poeți și scriitori valoroși și, vă garantez, nu veți regreta!
- Chiar îmi doream să mă
întâlnesc cu ei, domnu’ Caragea și voiam să vă cer sprijinul în acest sens!
- Perfect, o să vă pun
în legătură cu domnul Adrian Erbiceanu, poet, Președintele Asociației și un om
deosebit. Și încă o sugestie, dacă-mi permiteți: nu uitați să luați și câteva
cărți cu dumneavoastră!
- Se înțelege!
Cam astfel aș rezuma dialogul meu cu poetul Ionuț Caragea,
Vicepreședinte al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec
(A.S.L.R.Q.).
Apoi, totul a decurs de la sine. Domnul Erbiceanu a îmbrățișat
imediat ideea și, împreună, prin câteva schimburi de mesaje, am pus la punct
detaliile organizatorice.
Dialog telefonic cu poetul Adrian Erbiceanu:
- Domnu’ Meșca, chiar în
perioada sosirii dumneavoastră, vom aniversa nouă ani de la înființarea
A.S.L.R.Q. Ar fi o bună oportunitate să vă prezentați, cu această ocazie,
ultima dumneavoastră carte, „Marea Visăreală”. Mai ales că v-au fost publicate
deja primele capitole în Revista A.S.L.R.Q.
- Îmi face o deosebită plăcere propunerea dumneavoastră – îmi oferiți un minunat prilej de a-mi face cunoscută și cartea, și proiectele de viitor.
Așa s-au pus bazele acestei (prime) întâlniri dintre scriitorii
români stabiliți la Montréal și
subsemnatul, cam pretențios numit de către amabilele gazde, scriitor.
Întâlnirea a avut loc pe data de 26 august 2017, ora 13.00 la Centrul Socio-Comunitar 6767, Cote-des-Neiges. Clădirea a fost special destinată de către autoritățile montrealeze comunităților ce formează tânăra populație canadiană. Impunătoarea clădire este situată într-o zonă centrală a metropolei.
În același timp cu noi, într-o sală alăturată, petrecea un grup de etnici indieni (dacă e să mă iau după ținuta femeilor).
Sala ce ne-a fost repartizată, spațioasă și luminoasă, ne-a permis să așezăm mesele în careu, astfel încât toată lumea să vadă pe toată lumea, să ne simțim ca într-o familie lărgită. Au fost în jur de douăzecișicinci de persoane, atât membri A.S.L.R.Q., cât și invitați de-ai mei, rude și prieteni.
 |
| Poetul Adrian Erbiceanu făcând un bilanț al celor nouă ani de activitate a A.S.L.R.Q. |
După ce am făcut cunoștință unii cu ceilalți și s-a mai stins rumoarea generală, domnul Adrian Erbiceanu a anunțat „cuprinsul” întâlnirii noastre și, vădit emoționat, a început să vorbească despre copilul său de suflet căruia, alături de poetul și prietenul Ionuț Caragea, i-au dat naștere în urmă cu nouă ani. A făcut un bilanț al activităților desfășurate de-a lungul celor nouă ani, al realizărilor și – se putea altfel? – al inerentelor eșecuri.
 |
| Antologia A.S.L.R.Q. 2015 |
Trebuie să recunosc: am fost impresionat. Nume de marcă ale literaturii române sunt membrii ai A.S.L.R.Q. și multe apariții editoriale sunt înregistrate sub această siglă. Poezie, proză, critică, atât în limba română, cât și traduceri în și din alte limbi.
Despre revista și site-ul Asociației aveam cunoștință (foarte bine realizate), dar când am văzut și Antologia... i-am șoptit domnului Erbiceanu că-mi doresc și eu un exemplar! Ce să mai zic: am făcut uz de statutul meu de invitat!
(Despre Antologie o să fac în viitor o prezentare mai vastă: m-au impresionat materialele pe care am apucat să le citesc!)
 |
| Poetul Adrian Erbiceanu mulțumind pentru „Nevăzutele cărări” |
Încep emoțiile și pentru mine. Domnul Erbiceanu mă prezintă într-o postură cât se poate de favorabilă, remarcând efortul meu de a aduce din România mai multe cărți pentru acest eveniment.
Profit și ofer Asociației ultimele două volume: „Nevăzutele cărări” și „Marea visăreală”.
Cât despre celelalte, cele pregătite pentru vânzare... le-am făcut cadou, în pofida sugestiei domnului Erbiceanu de a le oferi contracost. Dar nu puteam face altfel: mă aflam printre prieteni și toți au fost amabili și îndatoritori față de mine: atât rudele, cât și scriitorii româno-montrealezi.
 |
| Eva Halus, pictoriță, poetă și jurnalistă |
Doamna Eva Halus, după ce mi-a urat bun venit printre românii-scriitori din Montréal, mi-a oferit un CD cu
André Rieu. Trebuie să recunosc: om fiind și având și eu oarecari slăbiciuni, m-a încântat gestul.
Apoi, după câteva aprecieri personale, a dat citire recenziei făcute „visărelii” de către poetul Ionuț Caragea.
Până aici... am ieșit bine.
 |
| Mi-a venit rândul |
Nu pot pricepe ce s-a întâmplat apoi. Dintr-odată mi s-a uscat gura și nu mai puteam articula bine cuvintele! Să fi fost emoția? Parcă nu mă știam așa de sensibil.
Da, le sunt recunoscător membrilor A.S.L.R.Q. că au acceptat să le devin coleg în cadrul Asociației!
Vă mulțumesc dragi prieteni pentru primirea făcută și pentru căldura sufletească cu care m-ați întâmpinat!
Cât privește „Marea visăreală”...regret că nu am reușit să fiu suficient de clar și coerent în prezentarea făcută. Am vrut să spun multe într-un timp limitat. Dar – așa sper – între timp ați citit cartea și ați putut să mă înțelegeți mai bine. Da, tot cuprinsul este o mare introspecție asupra vieții, o introspecție onestă în care devoalez multe dintre secretele ce, de regulă, se țin ascunse o viață. Însă, pentru ca o introspecție să aibă și o finalitate constructivă, este obligatoriu să ai curajul să-ți asumi și erorile și apoi, analizându-le, să te reformezi.
 |
Unii sunt sceptici. Sus, domnul Adrian Ardelean,
realizatorul emisiunii „Ora românească”.
Jos, doamnele Vicki Tarcău, secretara A.S.L.R.Q. și
Ana Maria Surugiu, jurnalistă la ziarul Zig-Zag româno-canadian |
Reformarea, la mine, a început o dată cu descoperirea Sahaja Yoga, cea mai modernă formă de yoga. Este o formă de yoga simplu de aplicat și care, dacă ar fi acceptată pe scară largă (ca formă de viață), ar duce la schimbarea lumii în bine. Așa am ajuns la „Omul nou”, sintagmă fericit găsită de către poetul Ionuț Caragea în recenzia sa.
Consider Sahaja Yoga ca fiind revelația vieții mele și, din acest motiv, de câte ori am posibilitatea, încerc să o fac cunoscută.
Introspecția din „Marea visăreală” nu ar fi fost accesibilă lui Florin Meșca, trăitorul pământean de dinainte de descoperirea Sahaja Yoga.
 |
| Publicul meu: nepoata, cumnata și prietenii |
Ana Maria Surugiu: Domnule Meșca, eu nu cred că, așa cum dumneavoastră ați afirmat, te poți vindeca de marea iubire a vieții!
Florin Meșca: Este posibil să aveți dreptate, doamnă!
Altul era răspunsul pe care, cu siguranță, l-ați aflat în urma lecturării cărții: marea iubire, dacă s-ar fi împlinit printr-o relație intimă, probabil că... s-ar fi stins sau s-ar fi transformat într-un chin de-o viață. Pe când, în cazul meu, „marea iubire” a devenit MUZA, iar MUZA e cu mine și-acum. Nu știu cât mă apropie ea de lumea scriitorilor, dar mă inspiră, cu siguranță.
 |
| E vremea autografelor |
Am participat la multe lansări de carte și momentul acordării autografelor reprezintă clipa de glorie a scriitorului. Nu știu cât de „scriitor” mă pot numi, dar clipa... mi-am asumat-o.
În colaj, în imaginea din stânga-jos, alături de poeta Eva Halus, doamna Ionela Manolescu, poetă, eseistă și traducătoare.
În dreapta, doamna Ana Maria Surugiu provocându-mă la o discuție pe care, din păcate, din motive de timp, nu am putut-o finaliza. Sper să ne mai bucurăm de astfel de oportunități în viitor.
 |
| Poeta Lia Ruse citind din poeziile lui Traian Gărduș |
 |
| Liniște: cântă Mariana Iluțiu! |
Întrucât, din motive de sănătate, poetul și epigramistul Traian Gărduș nu a putut participa la întâlnirea noastră, poeta Lia Ruse a citit câteva poeme din volumul „Sonete” al îndrăgitului autor.
Am avut șansa ca, printre prietenii rudelor mele din Canada, să se numere și solista de muzică populară Mariana Iluțiu, cântăreață de succes în România și laureată a Festivalului „Crizantema de Aur”. De ce șansă? Pentru că, minunata interpretă de muzică populară românească, a acceptat imediat să-și dea concursul la reușita acestei manifesări culturale. Ca prietenă, nu ca angajată! Și ne-a oferit un miniconcert de înaltă ținută. Voce frumoasă, bine timbrată și puternică, cu un evident accent ardelenesc. Îmbrăcată într-un superb costum popular ale cărui culori pregnante parcă erau culese din afișul prezentării de carte – observați imaginea din dreapta colajului. Vă mulțumesc încă o dată, doamnă Mariana Iluțiu!
 |
Domnul Adrian Erbiceanu onorându-și rolul de gazdă.
Stânga-sus: subsemnatul, alături de amfitrion și de domnul Gabriel Maxim.
Dreapta-sus: scriitoarea Daniela Maxim, A. Erbiceanu și doamnele Vicky
Tarcău și Adela Erbiceanu.
Jos: familia Ruse alături de familia Erbiceanu. |
Terminată disputa literară, o alta ne aștepta, una care se adresa mai mult simțurilor pământene, decât celor ale spiritului. Am părăsit, așadar, Centrul Socio-Comunitar îndreptându-ne spre... Restaurantul Parthenon, proprietatea unui român, din câte mi-a spus domnul Erbiceanu.
-
O să vă simțiți bine, domnule Meșca! – îmi spusese domnul Erbiceanu.
Au mâncare bună, variată și la prețuri rezonabile. Băutura e din partea casei, adică o dau eu – nu accept opoziție!
 |
| În prim plan, soția mea, Diana |
Până să apară și mâncarea... am început să facem poze. Observați, vă rog: nici la masă nu am uitat că, evenimentul principal pe care-l sărbătoream, era aniversarea celor nouă ani de existență a A.S.L.R.Q.
La mulți ani, A.S.L.R.Q.!
De fiecare dată trebuie să fim atenți la oamenii cu care ne intersectăm. Niciodată nu vom ști dinainte (putem doar intui) cu cine stăm la masă.
Am avut fericitul prilej să-i cunosc și să mi-i apropii pe domnii David Silvian (cunoscut ca D.H.Silvian) – poet și grafician și designerul Marc Marinescu – Președintele Congresului Român din Canada. Îi puteți recunoaște în cei doi bărbați simpatici și surâzători din imaginea din stânga.
 |
| La masă, alături de soție și de fosta mea soacră |
 |
Rudele și prietenii mei dragi.
Doamna Mariana Iluțiu a rămas cu noi până la sfârșit. |
Mâncarea a fost, într-adevăr, foarte bună! La fel și vinul domnului Erbiceanu! Fiecare a comandat ce a dorit și a plătit în consecință. Eu și soția, inspirându-ne din denumirea grecească a localului, am comandat fructe de mare – am comandat bine!
Am avut parte de o după-amiază minunată în compania câtorva dintre scriitorii români stabiliți la Montréal și a iubitoarelor mele rude și prieteni. Însă:
Tot ce e frumos, e în încheiere! – vorba mamei mele.
Pe curând, Montréal! Pe curând, dragi prieteni scriitori! Pe curând, dragă familie!
Notă: majoritatea fotografiilor postate (cele mai bune!) le-am obținut prin amabilitatea domnilor Adrian Erbiceanu și David Silvian.
