DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi) - Al cincilea dialog

(Despre purificări) 

Desen de Adriana ANDRONESCU

- Să ştii că astăzi am venit pregătit!

- Adică?

- Adică am studiat corpul subtil din schema pe care mi-ai lăsat-o...

- Şi?

- Şi cred că am înțeles câte ceva din teoria ta cu energia ce străbate corpul subtil şi ne avertizează asupra viitoarelor boli posibile!

- Sau existente, dragă prietene!

- Sau existente! Dar... tot mai am o nelămurire: pentru bolile existente pot face ceva? Ceva să mă ajut singur?

- Sigur că da! Există metode simple – noi le numim purificări – prin care ajutăm energia Kundalini să staţioneze pe centrii vinovaţi şi, prin reactivarea acestora, dispar cauzele primordiale ce au determinat apariţia bolilor.

- Şi... chiar sunt atât de simple aceste metode?

- La fel de simple ca aceea  prin  care  energia  ta  Kundalini s-a trezit şi s-a înălţat prin corpul tău!

- Măi să fie! Păi, atunci ai făcut gimnastică dând din mâini pe lângă mine!

- A fost o gimnastică necesară pentru a invita energia ta Kundalini să se ridice prin corpul tău. Şi ea, recunoscând şi intrând în rezonanţă cu energia mea, a... urcat! Simplu!

- Cred că am înţeles aceasta. Şi care ar fi, totuşi, metodele acelea simple (la fel de simple!) de purificare? Şi, să nu mă consideri răutăcios, vreau să ştiu şi cât m-ar costa toate acestea?

- Dragul meu, purificările sunt foarte simple şi la îndemâna oricui, deoarece ne folosim de principalele elemente ale naturii: pământul, apa, aerul, focul, eterul şi... vibraţiile. Cât despre costuri... ce-ai spune de zero lei, zero bani?

- Este aşa de plăcut auzului meu când aud vorbindu-se de gratuităţi... Cum, măi, omule, să nu mă coste nimic?! Totul are un preţ în ziua de astăzi! Doar dacă nu-mi oferi nişte panarame de tratamente! 

- Mintea ta este cam înfierbântată şi neîncrezătoare, dar o să te lămuresc imediat. În primul rând, te rog să nu uiţi că aici vorbim şi despre minuni!

- Fie! Vreau să aud noi minuni de la tine!

- Bine! Să începem cu pământul sau – mai bine spus – cu minunea pământ! Ia spune-mi: când erai mic-micuţ, nu obişnuiai să alergi cât era vara de lungă cu picioarele goale pe pământ, prin praf, prin iarba verde de la ţară, la bunici sau în faţa blocului acasă, la părinţi?

- Ba da! Şi-mi plăcea enorm!

- Şi nu crezi că această plăcere avea şi o explicaţie logică? De ce erai fericit atunci, chiar de-ţi mai intra vreun ghimpe în picior?

- Păi, ştiu şi eu? Eram copil!

- E adevărat! Şi inocent! Dar, ceea ce este mai important: nu-ţi interzicea nimeni să fii în contact permanent cu pământul, cu Mama-Pământ! Alergai prin ţărână, stăteai cu fundul pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ţi mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau!

Sahaja yoghini făcând purificări pe Mama-Pământ la Vashi-India

- Dac-aş mai putea întoarce acei ani minunaţi!...

- Ei, bine! Acum află că joaca ta nevinovată prin ţărâna crudă juca, în acelaşi timp, şi un rol... purificator. Contactul direct cu Mama-Pământ reprezintă forma elementară de debarasare de răul din noi, de purificare a corpului subtil.

- Aha!...

- Că aduseşi vorba: ai plătit ceva Mamei-Pământ?!

- Hai, măi, nu fi rău cu mine! Dar acum? Acum, când nu mai suntem nişte copii, ce putem face în acest sens?

- Pur şi simplu, profităm de fiecare prilej şi luăm contact direct cu Mama-Pământ! E suficient!

- Extraordinar! Păi eu ies mereu la iarbă verde sâmbăta! Umblu desculţ de-acuma, nene!

- Vezi?! Şi când mergi la mare sau în drumeţie la munte... Asigurând un contact direct al corpului cu pământul, permiţi scurgerea a ceea ce este balast energetic în tine. Corpul nostru joacă atunci rolul unui paratrăsnet ce permite scurgerea în pământ nu a curentului electric, ci a acestor entităţi subtile pe care, generic, le numim negativităţi.

- Măi, să fie! Iar încep să cred în minuni!

- Stai, că suntem departe de a termina cu purificările!

- Păi, deja m-ai făcut să amuţesc!

             - Nu-i cazul să te grăbeşti! Mai ai răbdare! Ia spune-mi: tu, la mare, ai fost vreodată?

- Oho! Ce întrebare mai e şi asta?!

- Şi ce făceai, tu, la mare? Care era preocuparea ta principală?

- Plajă, nene! Plajă, plajă şi iar plajă! Toată ziua, plajă!

- Şi-ţi plăcea! – Nu?

- Cum să nu-mi placă, măi?! Apă, soare, aer, nisip!... Ce mai vrei? Toate la un loc! All inclusive!

- Aha! Chiar acum, singur ai enumerat patru elemente purificatoare!

- Ce vrei să spui? Fii mai explicit!

- Prietene, dar când faci plajă nu te aşezi pe nisip?

- Ba da! Unde vrei s-ajungi?

- Ia gândeşte: nu crezi că, tolănindu-te... jucându-te prin... nisip...

- Aha! Elementul pământ!...

- Vezi?

- Nisipul – e O.K.! Înţeleg! Dar ce-i cu celelalte? Vrei să spui că apa, aerul şi soarele sunt şi ele elemente purificatoare?

- Când te scalzi în apa mării sau te expui în aer liber la lumina şi căldura soarelui, nu simţi o plăcere asemănătoare aceleia de care tocmai am vorbit când cu joaca prin ţărână?

- Ba da! Şi ce-i cu asta? Mă purifică şi ele?!

- Nu reprezintă şi ele Mama-Natură?

- ???

- Vrei să spui ceva şi n-aud eu?...

- Încep să mă luminez tot mai mult!... Măi, tu faci să mi se aprindă beculeţele! Deci, şi apa, şi aerul, şi soarele joacă acelaşi rol ca şi pământul: purifică!

- Da! Ai înţeles bine! Nu degeaba se spune: a face băi de apă sau băi de aer, de soare... Cu alte cuvinte, atunci nu facem nimic altceva decât să ne abandonăm Mamei-Naturi, să ne identificăm cu Ea! Doar că trebuie să fim atenţi şi să nu exagerăm. Trebuie să păstrăm un echilibru în toate. Ai observat şi tu că o expunere îndelungată la soare duce la apariţia arsurilor pe corp sau a insolaţiei...

- Dar şi expunerea îndelungată la aer duce la deshidratarea şi uscarea pielii...

- ... Iar dacă uităm să mai ieşim din apă, temperatura corpului poate scădea sub limitele normalului, ne apucă tremuratul şi ne scade rezistenţa – ne simţim slăbiţi!

- Parcă acum deschid ochii pentru prima dată! Parcă îmi pusese cineva un văl pe ochi şi acum mi-a fost luat! Extraordinar! Extraordinar ce simplă, subtilă şi... purificatoare este trecerea noastră prin viaţă!

- Dacă tot a dispărut acel văl, este suficient să constatăm că simpla păstrare a echilibrului, a armoniei în natură este benefică pentru toată suflarea.

- Da!... Încep să înţeleg tot mai bine!...

- Îţi mai aminteşti când – copil fiind – mama insista să ieşi afară – la aer! – să te joci după terminarea lecţiilor?

- Da! Cum să nu-mi amintesc aşa ceva?! De altfel, de multe ori nici nu-i spuneam mamei toate temele pe care le aveam de făcut, ca să ies mai repede la aer! Mai trăgeam şi eu câte-o minciunică!...

- Vezi? Era chemarea Mamei-Naturi! Ieşirea la aer, expunerea la soare, la ploaie sau vânt te revigora, îţi făcea bine! Te întorceai în casă îmbujorat şi cu capacităţi intelectuale împrospătate! Aveai alt spor la lecţii!

- Vai! Cum se leagă toate! Tu îmi schimbi complet percepţiile asupra vieţii! Dar...

- Dar?

- Uite, cred că am o întrebare încuietoare pentru tine...

- Acum, că m-ai făcut curios, te rog, formuleaz-o mai repede! Poate voi reuşi să dau şi vreun răspuns...

- Tu mi-ai vorbit despre aceste purificări ca de ceva foarte simplu şi la îndemâna oricui...

- Da! Şi n-am de gând să-mi întorc vorba!

- Păi, după cum spui tu, purificările sunt posibile doar o dată pe an, vara, în concediu sau la sfârşit de săptămână. Dar în restul timpului? Atunci este liber la... negativităţi?

- Uf! Mi-a mai venit inima la loc! Mi-era că întrebarea ta mă va trimite la cine ştie ce enciclopedii pentru documentare!

- Lasă lamentările! Ai răspunsul?

- Îl am! Şi este la fel de simplu ca şi celelalte. Uite, nu este niciodată liber la negativităţi! Omul se mişcă permanent în tot felul de medii, care mai stresante, care mai frivole, mai vulgare, care mai agitate... şi este imposibil să nu capteze! În activitatea cotidiană suntem bombardaţi permanent şi din toate părţile (presă, TV, serviciu, stradă, colegi, prieteni, neprieteni, familie…) de ştiri, de evenimente de tot felul care, în final, duc la formarea gândurilor şi nu întotdeauna a celor dorite, a celor pozitive. Ne încărcăm de negativităţi fără să vrem, fără să ştim! Din această cauză trebuie să facem zilnic un program minim de purificări.

- Şi ce vrei acum? Să ies iarna la aer şi să stau cu fundul în zăpadă?...

- Dacă vrei tu... Nu! Nu o lua chiar aşa! Problema este cât se poate de simplă. Ai acasă un lighean?

- Nu mă mai spăl de multă vreme la lighean, omule! M-am mai civilizat şi eu, nu crezi? Curge şi la mine apa la chiuvetă!

- Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orăşean cu apa-n casă!... Dar, sunt nevoit să-ţi amintesc: la ţară oamenii tot la lighean se spală şi – zău! – nu sunt nici murdari şi nici nu se ruşinează de statutul lor de ţărani! Sunt chiar nişte oameni mândri şi de tot respectul!

- Da, dar eu mai folosesc şi şampoane, şi deodorante...

- Aşa e! Sunt nişte diferenţe specifice. Dar... ne îndepărtăm de subiect. Nu mi-ai răspuns: ai un lighean în casă?

- N-am, măi! Ce să fac cu el?!

- Purificări! Asta să faci!

- Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns duşul?!

- Duşul te spală, prietene! Apoi foloseşti deodorantul...

- Şi care-i treaba cu ligheanul?

- Foarte simplă! Pui apă călduţă în lighean, o mână de sare grunjoasă şi apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute.

- Şi nu folosesc săpunul? Nu mă frec?

- Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum te purifici! Baia cu apă sărată de la mare... Îţi aminteşte de ceva?...

- Aha! Acum înţeleg unde baţi... De ce n-ai spus aşa de la început?!

- Dacă tu te umfli în pene că ai apă la chiuvetă!...

- Scuze, dar m-am mai precipitat şi eu! Acum vreau să recapitulez ca să fiu sigur că nu omit ceva: iau una bucată lighean, pun apă călduţă în el, arunc şi o mână de sare grunjoasă înăuntru, apoi îmi înmoi picioarele vreme de zece minute... Am uitat ceva?

- N-ai uitat, doar ai omis: la urmă te clăteşti pe picioare cu apă curată, te ştergi şi arunci apa din lighean la WC! Ţi se pare greu?

- Nu! Deloc! Şi este suficient?

- Ce-ai mai vrea?

- Nimic! Doar că... Mai spuneai ceva şi de foc!

- Da! Focul este un alt important element purificator!

- Adică?

- Te-ai întrebat vreodată de ce dau foc oamenii la toate resturile vegetale primăvara?

- Ca să scape de mizeria din curte?

- La prima vedere, da. Dar nu doar atât: pentru că resturile se transformă în cenuşă... aceasta, cu ajutorul apei intră în pământ, pământul se revigorează... Începi să prinzi şpilul?

- Adică pământul se purifică?

- Tu ai spus-o de data aceasta!

- Să înţeleg acum că o să mă pui să-mi dau foc?

- Ai ajuns, cumva, şi tu, vreun... rest vegetal?

- Doamne fereşte! Hai, măi, nu mă mai chinui şi spune-mi care-i secretul purificării prin foc!

- Este la fel de simplă ca şi celelalte! Foloseşti o lumânare aprinsă pe care o plimbi de-a lungul canalului stâng, cel care este un canal rece, aşa-zisul canal lunar. Prin încălzirea acestui canal, scăpăm de o problemă majoră şi tare răspândită la oameni: aceea a letargiei!

- O să te rog să-mi arăţi practic această metodă. Asta ca să elimin riscul de a deveni un martir în Sahaja Yoga!

- Nu, nu există acest risc. Şi nici nu ne cere nimeni aşa ceva. Vremea martirilor a trecut demult. Dar... iar ne îndepărtăm de subiect. Mai ai vreo întrebare despre purificări?

- Vibraţiile! Ai spus că şi vibraţiile purifică!

- Păi, vibraţiile reprezintă cel mai puternic element purificator! Odată ce energia Kundalini se înalţă prin corpul tău, vibraţiile emise curăţă tot în drumul lor, fiecare centru, fiecare canal energetic. De asemenea, ne putem ajuta şi singuri folosind vibraţiile din mâini şi lucrând pe câte un centru pe care-l simţim anchilozat, dar... exemplificarea rămâne pentru şedinţa practică.

- Asta ar fi tot?

- După ce o să-ţi însuşeşti aceste metode simple, o să vezi şi singur ce bine vei simţi vibraţiile şi cât de profunde îţi vor fi meditaţiile. Mai sunt şi altele, dar – ce? – le vrei pe toate odată?!

Desen de Adriana ANDRONESCU

Note de jurnal: purificări = sănătate.

Iată că scepticul a primit răspunsuri la noile întrebări mai devreme decât se aştepta. Şi de data aceasta sahaja yoghinul a avut răspunsurile pregătite. Numai că – nota bene – depăşiseră sfera noţiunilor abstracte şi primise explicaţii absolut practice şi cu finalitate imediată: ameliorarea stărilor de slăbiciune fizică (hai să le spunem de-a dreptul: boli!). Oricât de complicată se dovedea mintea lui, oricât de cârcotaş (chiar răutăcios, uneori), partenerul său de dialog (sahaja yoghinul de lângă el) se dovedea nu numai un cunoscător sigur pe el, ci şi un om răbdător, înţelegător şi – foarte important ! – un tip cât se poate de uman şi de plăcut!

 (Publicat în volumul Nevăzutele cărări, Editura PIM, Iași, 2013.)

DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi)

                                                        Al patrulea dialog

(Despre corpul subtil şi despre... minuni)

 

- Te rog să nu râzi de mine, dar am o curiozitate pământeană, la care... tare mult aş dori un răspuns! Deh, eu nu sunt atât de evoluat ca tine!

            - Tu crezi că eu sunt mai puţin pământean? Sau consideri că sunt mai... evoluat spiritual? Trebuie să înţelegi că energia Kundalini trezită în oameni are calitatea de a ne face pe toţi egali în faţa lui Dumnezeu! Dar... care îţi este întrebarea?

           - Dacă aşa pui problema... fie! O să îndrăznesc! Iată: tu ai în-tâlnit-O pe Shri Mataji de atâta vreme, jonglezi cu energia Kundalini cum vrei, meditezi oricând şi oriunde doreşti... Spune-mi: s-au produs schimbări în fiinţa ta, eşti mai... sănătos, mai puternic, mai... inteligent? (după o mică pauză) Faci minuni? Uite, că am spus-o şi pe asta!

           - Trebuie să lămurim mai întâi premisele întrebării tale: pentru faptul că am întâlnit-O pe Shri Mataji înaintea ta, nu am absolut niciun merit! Aşa a fost să fie! Atunci a fost momentul meu, aşa cum acum este al tău! În ceea ce priveşte jongleriile cu energia sau meditaţia... în vârf de copac, în frunzişul verii sau iarna, printre crengi înţepenite de ger... totul nu este nimic altceva decât rodul antrenamentului unei meditaţii zilnice şi făcute cu conştiinciozitate. Bineînţeles, am exagerat niţel cu... copacul, cu... iarna... Meditează şi tu cu regularitate şi o să observi că performanţele nu vor întârzia să apară!

- Remarc faptul că reuşeşti mereu să mă faci să mă simt confortabil în prezenţa ta. Să mă simt... egalul tău! Mă rog: egali în faţa lui Dumnezeu!

            - Nu o iau ca pe un compliment, ci ca pe o constatare. Nu fac niciun efort în acest sens; totul decurge de la sine şi datorită ţie, care te dovedeşti un spirit dornic de cunoaştere şi deschis dialogului. Nici eu nu-ţi fac un compliment!

            - Bine! Continuăm?                                 

        - Continuăm! Deocamdată îţi sunt dator nişte răspunsuri.

            - Da! Despre minuni...

            - Da, dar vom începe cu sănătatea.

            - Ordinea tu o alegi!

            - Energia Kundalini face totul!...

            - Asta am înţeles-o deja!

            - Poate, dar nu ţi-am prezentat încă mecanismul!

            - Există şi un mecanism?! Te urmăresc cu atenţie!

- Da! Există un mecanism subtil. Îţi repet o afirmaţie mai veche: o viaţă întreagă am obişnuit să ne raportăm la fiinţele noastre doar ca la nişte corpuri fizice, vizibile, palpabile şi măsurabile, cu un sistem circulator, altul respirator...

            - Vrei să spui că nu suntem adevăraţi?

            - Nu am spus încă nimic! Doar că...

            - Doar că?

            - Acestea sunt doar caracteristicile corpului nostru fizic!

            - Să înţeleg că mai avem şi un alt corp?!

            - Ce-ai spune şi de existenţa unuia energetic? Al unuia subtil?

            - Iar vorbeşti în parabole!

            - Pentru că trebuie să-ţi dau acces la noţiuni noi!

            - Văd că mai am de învăţat!

            - Nu te-ngrijora! Tot timpul avem ceva de învăţat! Vrei să revenim la corpul subtil?

- Sunt numai ochi şi urechi!

- În relaţia cu Divinitatea, în relaţia cu... Universul, cu infinitul, fiinţa noastră nu mai este caracterizată de corpul fizic, ci de... corpul subtil. Făcând o similitudine cu reprezentarea noastră pământeană, corpul subtil este descris de un sistem de canale (trei principale) şi centri energetici (şapte principali). Continuând similitudinea, putem observa că energia Kundalini se înalţă prin canale şi traversează centrii energetici până îl străpunge pe ultimul – Sahasrara – şi se uneşte cu energia cosmică omniprezentă – ducându-ne în starea de yoga – asemenea circulaţiei vitale a sângelui prin sistemul complex de artere şi vene al corpului fizic.

- Tu vrei să spui că...

- ... aşa cum sângele este considerat determinant pentru corpul nostru fizic, tot aşa, fără energia Kundalini nu am putea vorbi despre viaţa corpului subtil.

- Vrei să spui că energia Kundalini ar reprezenta – prin similitudine – sângele corpului subtil?

- Ceva de felul acesta. Şi dacă sângele nu pulsează prin artere şi vene... organismul suferă, se îmbolnăveşte!

- Iar eu să trag concluzia că, la fel: dacă energia Kundalini nu escaladează şi nu traversează centrii energetici, ne putem îmbolnăvi?

- Puţin cam simplist, dar... ai tras singur o concluzie apropiată de adevăr!

- Recapitulez, să văd dacă am înţeles bine: nu circulă sângele prin corp, nu hrăneşte organele interne, muşchii, creierul, atunci... mor! La fel: energia Kundalini dacă nu urcă prin corpul subtil şi nu traversează centrii energetici, mor, de asemenea?!

- Vreau să-ţi îndulcesc puţin îngrijorarea: nu chiar din prima!

  - Cum adică nu chiar din prima? Mor sau nu mor?

- Nu se moare chiar aşa uşor, prietene! Corpul subtil are calitatea de a te avertiza cu mult înainte de apariţia bolii!

- Cum aşa? Ce, corpul subtil este medicul nostru de familie?!

- Iar îţi funcţionează intuiţia! Da, corpul subtil se comportă asemenea unui medic de familie pentru că, prin intermediul unor înţepături, al unor furnicături la nivelul degetelor sau chiar al centrilor energetici (numiţi chakre – în sanscrită), ne dă semnale de apariţie iminentă a suferinţei!

- Şi, atunci? Ce putem face noi, atunci?

- Cunoscând semnificaţia acestor semnale, putem lucra vibratoriu asupra respectivilor centri energetici, îi echilibrăm şi, astfel, îndepărtăm din faşă cauza suferinţelor nemanifestate încă!

- Măi, cam seamănă a... poezie ceea ce spui tu!

- Doar seamănă; dar să lăsăm... poezia la locul ei!

- Fac eforturi să înţeleg! Luminează-mă, te rog! Vrei să spui că dacă simt nişte furnicături sau înţepături la... uite: degetul ăsta vinovat uneori de obscenităţi printre şoferi – mijlociul – înseamnă că mă voi îmbolnăvi de ceva?

- Da! De stomac, de exemplu! Sau de ficat... sau splina... Aşa că, să ţii degetul la locul lui!

- Măi, să fie! Cum de ai tras tu nişte concluzii aşa de radicale?

- Lucrurile sunt destul de simple! Nu uita că am vorbit tot timpul despre o similitudine între corpul fizic şi cel energetic (subtil)!...

- Îmi amintesc!...

- ... Şi aşa cum în absenţa unei bune circulaţii a sângelui prin sistemul circulator ne-am îmbolnăvi, tot aşa, funcţionarea defectuoasă a centrilor energetici (sau chiar blocarea lor) ar crea premisele apariţiei unor boli...

  - Pentru că...

- Pentru că fiecare centru energetic se ocupă de buna funcţionare a câte unui organ sau grup de organe din corpul nostru fizic!...

- Interesant!... Chiar spectaculos, aş îndrăzni!

- ... Şi dacă centrul energetic nu este bine, este firesc ca şi organele pe care el le guvernează să fie în suferinţă!

- Înţeleg!... Dar... ţi-aş mai pune, totuşi, o întrebare incomodă!

- Tu pune întrebarea, iar eu sper că voi fi în măsură să-ţi îndepărtez şi ultimele îndoieli!

- Tu abia de curând mi-ai trezit energia Kundalini – recunoşti?

- Recunosc! Unde vrei să ajungi?

- Eu nu sunt mort! Uite, am ajuns la această vârstă a maturităţii fără Kundalini, fără ştiinţa corpului energetic!

- Te rog să-ţi aminteşti că nu eu am afirmat că ai muri în lipsa activării energiei Kundalini!...

- Dar...

- ... Eu am afirmat doar că trezirea energiei Kundalini şi evoluţia ei prin corpul subtil ne dă din timp semnale despre viitoarele boli la care corpul nostru fizic va fi expus! Boli ce pot fi preîntâmpinate!

- Da, aşa ai spus! Degetele... Degetul mijlociu... Şoferii... Stomacul... Splina... Ficatul...

- De data aceasta ai reţinut corect! Şi, ca să-ţi completez cunoştinţele, trebuie să adaug că fiecare centru energetic are o corespondenţă în palmele nostre!

- Asta înseamnă că...

- Înseamnă că dacă simţi o furnicătură, o arsură, o pulsaţie la nivelul degetului mic... de la mâna stângă, de exemplu...

- Da...

- ... Trebuie să te aştepţi la ceva probleme ale inimii!

- Eşti aşa de sigur?!

- Din punct de vedere medical, da!

- Mai sunt şi alte puncte de vedere?

- Da, dar le vom dezbate într-un viitor dialog!

- Să înţeleg că discuţia de acum se opreşte aici?

- Da, dar nu înainte de a-ţi oferi această schemă a  corpului subtil (energetic). Uită-te la ea şi studiaz-o: este foarte simplă! Vei primi multe răspunsuri la întrebări neexprimate încă!      

 

         Note de jurnal: scepticul a mai aflat ceva despre energia Kundalini: că ea nu există singură, distribuită haotic, ci străbate un întreg sistem de canale şi centri energetici, foarte clar delimitat şi care se îngrijeşte de buna noastră funcţionare, adică de starea noastră de sănătate: fizică, mentală şi emoţională. Şi-a mai învăţat că acest sistem atât de bine construit are capacitatea de a ne atenţiona din timp asupra eventualelor dereglări de natură fizică. S-ar naşte o nouă şi pertinentă întrebare: cum se poate acţiona în vederea remedierii lor? Dar, se poate? Prietenul sahaja yoghin nu i-a spus nimic în sensul acesta! Sau l-a prins descoperit şi…  nu ştie nici el?

(Apărut în volumul Nevăzutele cărări, Editura PIM, Iași, 2013)

FORMULA SUCCESULUI

 

3 fete + 2 băieţi + 1 chitară → 6 → Swadisthan chakra =
 ═ forţa creatoare a cântului =
═ grupul Chaitanya.

Desen de Adriana ANDRONESCU

A

ceasta ar putea fi formula succesului unei prezentări sahaj, atât pentru începători, cât şi pentru ceilalţi.

S-a întâmplat la Brăila, într-o sâmbătă, la programul pentru începători, când am avut plăcerea de a primi vizita părţii yuva-shakti din grupul Chaytanya. Prezenţe discrete în sală, s-au ridicat sfioşi după terminarea prelegerii şi s-au aşezat la locurile indicate, au făcut o scurtă prezentare a celor patru cântecele sahaj pregătite şi au început... 

         A început, de fapt, vraja! Căci siluetele transfigurate de vibraţii ale fetelor au devenit sursele unor sunete curate, ce ieşeau fără niciun efort din glasurile lor feciorelnice; melodia curgea lin, firesc, în armonie cu inimile lor şi ale noastre. Băieţii făceau şi ei ceea ce era de făcut: prin acompaniamentul lor discret dar necesar, asigurau moliciunea terenului pe care dansau notele muzicale emise de fete. Toţi manifestau bucuria cântului. Iar bucuria avea profunzime. Feţele lor erau angelice... Nu se mai percepea diferenţa dintre lumea fizică şi cealaltă...

            Beatitudinea experimentată de tineri s-a transferat înspre noi. Nu ne mai săturam, aşa că i-am rugat să ne mai cânte. Şi ei ne-au mai cântat, fără mofturi, cu aceeaşi bucurie nedisimulată şi ar mai fi cântat de n-am fi fost condiţionaţi de timp.

            Aşa înţeleg eu muzica în Sahaja Yoga: muzică a sufletului!

            Aşa înţeleg eu bucuria, deschiderea, sinceritatea –  plenitudinea în Sahaja Yoga!

             Aş îndrăzni o definiţie aproximativă:

 

Sahaja Yoga = deschidere + sinceritate + bucurie + ...

 

         S-ar mai putea adăuga şi alte caracteristici, dar... mai contribuiţi şi voi cu ceva! Important este să ne manifestăm conform acestor calităţi.

            Copiii aceştia, chiar şi când greşeau, zâmbeau angelic şi continuau. Ei nu ştiau să se încrunte. Ei existau transpuşi sub formă de spirite şi ne trăgeau şi pe noi spre starea de absolut!

                                                                    

JAI SHRI MATAJI!

Note de jurnal: muzica sufletului ajunge la suflet, cealaltă – doar la… timpane!

30 iulie 2004

(Din volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013)

DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi) - Al treilea dialog

 Despre natura divină a energiei Kundalini)

Shri Mataji Nirmala Devi

 

- Ce a însemnat Shri Mataji pentru tine?

            - Revelaţia vieţii!

            - Cum adică? Fii mai explicit!

            - Să încerc! Uite: un prim efect al acestei revelaţii, ar fi acela că în viaţa mea se disting două etape distincte: înainte şi după Shri Mataji!

            - Interesant! Intuiesc că înainte...

          - Da, intuieşti bine! Înainte eram un om ca toţi oamenii, inconştient de importanţa mea reală, de potenţialul meu, de misiunea trecerii mele pe acest pământ.

           - Nu te supăra, dar... iar eşti preţios! Faci afirmaţii asemenea unui... profet?! Cine te crezi tu să vorbeşti de... importanţa mea reală, de misiunea trecerii mele pe acest pământ?

            - Ai dreptate să mă persiflezi! Probabil că şi eu aş fi făcut-o în locul tău!

            - Bine că am şi eu o dată dreptate!

- Te rog să mai ai puţină răbdare! O să-ţi explic imediat că, de fapt, nu am devenit un încrezut ce se crede profet, ci un om care se cunoaşte mai bine şi are încredere în sine însuşi.

            - Bine, fie! Dar să nu-mi pui prea mult răbdarea la încercare, căci... (îngăduitor şi... puţin ironic) Hai, te ascult!

            - Ţi-ai pus vreodată întrebări asupra naturii energiei Kundalini? De unde provine ea şi de ce se manifestă aşa de târziu şi doar în condiţii speciale? 

- Sincer... nu mi-am pus niciodată astfel de întrebări. Tu eşti cel care mi-a vorbit despre energia Kundalini, tu mi-ai dat Realizarea Sinelui, tu m-ai învăţat să simt vibraţiile, aşa că... tu să dai răspunsuri la aceste întrebări!

- Înainte de a-mi continua ideea, sunt nevoit să te corectez puţin: nu eu am făcut toate acestea, ci Shri Mataji! Shri Mataji a fost Aceea care, nu numai că ne-a dat Realizarea Sinelui şi ne-a învăţat să simţim şi să folosim vibraţiile, ci ne-a dat cunoaşterea şi ne-a acordat puterea să dăm, la rândul nostru, Realizarea Sinelui tuturor celor ce şi-o doresc!

            - Să înţeleg că tu nu-ţi arogi niciun merit?!

          - Nu! Niciunul! Sunt fericit doar dacă mă manifest ca un bun discipol al lui Shri Mataji şi reuşesc să-I transmit mai departe învăţătura!

            - Bine, fie! Dar îmi eşti dator un răspuns!

            - Nu am uitat! Iată, revin.

            - Iar eu sunt ochi şi urechi!

- Când am aflat despre energia secretă Kundalini şi despre importanţa ei pentru fiecare individ în parte, dar şi pentru indivizii organizaţi în grup, pentru întreaga materie, cât şi pentru planeta Pământ şi întregul univers...

        

Fractal

    - (din nou ironic) Ne oprim şi noi, undeva, spre...  infinit?...

            - Nici măcar acolo, prietene!

            - ?!?!?!

            - Energia Kundalini se manifestă la nivelul fiecărui element, al fiecărui atom ce se găseşte în Univers!

            - (nerăbdător) Dezvoltă!

            - Noi suntem obişnuiţi cu lumea materială; pe aceasta o percepem şi o înţelegem prin cele cinci simţuri cu care am fost dotaţi. Pentru că este palpabilă, are contur, culoare, miros, greutate... Dar dincolo de ceea ce percepem noi, oare nu mai există nimic?

- Păi, ce-ai mai vrea tu să fie?!

            - Dar energia Kundalini? Dar vibraţiile răcoroase pe le-ai simţit şi tu în palmă?

- Ştiu şi eu ce să spun?

            - Vezi? Nu crezi că energia Kundalini a existat în noi, a existat cu noi încă de la începuturile lumii, fără a fi conştienţi de ea? Dar a existat! Aceasta înseamnă că ea este de o altă natură, una ce nu a putut fi sesizată prin cele cinci simţuri!

            - Ştii că ai dreptate?

           - A trebuit să apară o persoană, o personalitate ca Shri Mataji care să ne vorbească despre această energie, să ne înveţe unde o putem descoperi, cum s-o activăm şi cum s-o folosim pentru evoluţia noastră.

            - Încep să înţeleg unde vrei să ajungi...

            - Fii atent: aici este vorba despre evoluţia spirituală, nu des-pre una oarecare, despre cea... fizică sau intelectuală!

            - Gata: a apărut lumina! Din această cauză vorbeşti tu despre revelaţie!

            - Aha! Acum ai înţeles şi tu!

            - Şi vrei să spui că energia Kundalini este de natură divină?!

           - Da! Pentru că energia Kundalini a apărut odată cu facerea lumii – deci... de la Dumnezeu citire! – şi o regăsim în fiecare nouă formă de viaţă ce apare pe Pământ!

            - Cum aşa? Îţi dai seama că afirmaţia ta poate fi considerată deplasată?

            - Prietene, aşează-ţi, te rog, mâinile deasupra acestei flori şi încearcă să-i simţi energia, să-i simţi vibraţiile!

            - Vrei să spui că şi o floare poate avea vibraţii?!

- Încearcă singur şi vezi! Un om deştept cercetează, nu ia totul de-a gata, dar nici nu neagă cu încăpăţânare certitudinile!

            - Bineee!... Dar... ştii că ai dreptate? Floarea chiar emite vibraţii! Vibraţii răcoroase! Adică... se manifestă energia Kundalini a florii?!

            - Senzaţia ce ai simţit, ia-o ca un răspuns afirmativ! Floarea ţi-a dat răspunsul, nu eu! Mai bine zis, energia Kundalini a florii este cea care ţi-a vorbit!

            - Cum se poate aşa ceva?!

            - Gândeşte doar că floarea este vie!

            - Deci, şi un pom...

            - Da! Şi un pom! La un pom ai avantajul că poţi să-l îmbrăţişezi şi, printr-un banal contact fizic, să vă uniţi energiile, să faceţi schimb de energii...

             - E minunat ce-mi spui!

           - Mai ţii minte când ţi-am vorbit despre dragostea ce trebuie s-o manifestăm pentru natură? Acum înţelegi mai bine sensul ace-lor afirmaţii. Natura este vie şi noi suntem una cu ea! Suntem uniţi prin minunatele fire de energie Kundalini!

        - Ai avea curajul să afirmi că suntem uniţi şi cu bolovanul de pe malul râului, şi cu apele învolburate ale râului?...

            - Da! Şi bolovanul, şi apele râului au propria energie Kundalini ce este în comuniune cu energia universală, deci, şi cu a noastră!

            - Ai putea spune că suntem toţi fraţi!...

            - Da! De ce nu? Te-ar deranja cu ceva?!

          - Nu văd de ce m-ar deranja! Doar experimentez fericirea de fiecare dată când mă găsesc pe malul unui râu şi mă joc cu pietricelele acelea rotunde şi şlefuite de vremi şi ape, lansându-le spre vâltoare şi bucurându-mă de salturile lor vesele. Acum îmi dau eu seama de ce sunt atât de liniştit în acele momente şi de ce mă regăsesc în bucuria copilului!

- Şi redevii inocent, dragul meu prieten!

            - Că veni vorba: să fie inocenţa singura cale de a atinge starea de yoga?

            - Inocenţa nu este o cale! Este însă o condiţie obligatorie! Dar despre acest subiect o să vorbim într-un alt dialog.

 

Note de jurnal: Noi perspective se deschid pentru sceptic, adică pentru căutătorul de-alături de noi sau... pentru cel din interiorul nostru. El va trebui să accepte natura divină a energiei Kundalini de care tocmai a aflat şi căreia i-a perceput prezenţa prin răcoarea emisă în palme, în Sahasrara sau... deasupra unei flori. Să fie caracterizată şi piatra din râu de energie? Şi râul? Şi peştii din râu?! Şi dacă ele o posedă încă de când s-au format/s-au născut, adică de la... Facerea lumii, chiar să însemne că energia Kundalini este de natură divină? Dar ce vor spune preoţii din biserici despre o asemenea afirmaţie? Vine ea în contradicţie cu dogmele religioase? Nu o vor considera o blasfemie?

          Răspunsurile pot fi diferite, în funcţie de sursa exterioară (preoţi, credincioşi, etc.) la care apelăm, sau de... sursa interioară? Oare, nu ar fi timpul să-i dăm mai mult credit sursei interioare în relaţia directă cu natura, cu... divinul? De altfel, ce păcat am săvârşit recunoscând un fapt: am simţit vibraţiile, răcoarea inconfundabilă din palme, din palmele care... vorbesc! După cum a prezis profetul Mohamed!

(Fragment din volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013)

DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi)

Înălțare - Adriana ANDRONESCU

Al doilea dialog

 (Putem medita oriunde, chiar şi la serviciu)

 

- A fost extraordinar! M-am simţit atât de uşor, atât de... de eliberat de toate problemele lumii! Spune-mi, te rog, pot repeta acest experiment ori de câte ori doresc?

- Sigur că da! Întotdeauna va fi suficientă dorinţa ta şi... o sursă de vibraţii!

            - Sursă de vibraţii? Ce mai e şi asta? Să fie ceva de genul curentului electric? Sau vreun câmp magnetic?

            - Nu! Nici pe departe!

        - Atunci? Unde găsesc eu acea... sursă de vibraţii?

            - Nu trebuie să faci niciun efort! Uite, îţi dăruiesc o fotografie a lui Shri Mataji!

            - O simplă fotografie?! Înţeleg eu că este a lui Shri Mataji, dar...

- Nu te lua după aparenţe! Nu este doar o simplă fotografie! Shri Mataji s-a născut cu energia Kundalini complet trezită, iar aceasta se manifestă chiar şi prin intermediul unei poze obişnuite. Imaginea lui Shri Mataji emite vibraţii. Aşa că, de astăzi, această fotografie va reprezenta sursa ta de energie! Foloseşte-o!

            - Văd că eşti foarte sigur pe tine!

         - Îţi garantez că am şi motive! De altfel, te vei convinge foarte curând şi singur de toate cele ce ţi-am spus!

            - Bine! Şi cum va trebui să procedez?

            - Totul este foarte simplu! Te aşezi comod în faţa fotografiei lui Shri Mataji...

- Unde? În camera mea?

            - Poate fi şi în camera ta!

            - Ce răspuns mai e şi ăsta: Poate fi şi în camera ta? Se mai poate şi altundeva?

   - Oriunde! Oriunde vrei tu, oriunde te găseşte clipa: şi pe câmp, şi pe vârf de munte...

            - Aha! Deci, în natură!

            - Şi în natură, dar şi în tramvai...

            - Sari de la una, la alta! Te pomeneşti că şi la serviciu...

            - De ce nu şi la serviciu? Ce te-ar împiedica?!

            - Măi, omule, tu mă surprinzi mereu! Cum să fac yoga la birou?

          - Dar cine trebuie să ştie că tu meditezi? Toţi vor crede că te gândeşti profund la ceva! Şi te vor invidia pentru puterea ta de concentrare!

            - Şi ce fac? Aşez poza lui Shri Mataji pe birou?

           - Ce? Cine te-ar împiedica? Colegii? Şeful? Poţi inventa orice explicaţie care să fie pe placul lor sau, şi mai bine, le poţi spune chiar adevărul: că este fotografia Maestrului tău spiritual. S-ar putea, la început, să te ia peste picior, dar, cu timpul, cu siguranţă noua ta preocupare le va stârni interesul. Şi vor începe cu întrebările... exact ca tine, acum! În ce priveşte meditaţia la serviciu... este suficient să închizi ochii câteva clipe, o vizualizezi pe Shri Mataji în sinea ta şi încerci să-ţi opreşti gândurile. Sunt suficiente câteva fracţiuni de timp şi gata: ai şi atins starea de yoga!

            - Să fie atât de simplu?!

            - Încetează să te mai îndoieşti şi experimentează!

            - Adică?

         - Repeţi ceea ce ai făcut împreună cu mine: închizi ochii, întinzi mâinile spre fotografie şi încerci să-ţi opreşti gândurile!

            - Şi apoi?

- Nici nu o să-ţi dai seama când vei intra în meditaţie! Şi cât de simplu va fi!

            - Bagă de seamă: eu chiar o să încerc meditaţia la serviciu! Şi dacă nu o să reuşesc...

            - Tu încearcă întâi şi mai vorbim după aceea!                       

Note de jurnal: scepticul s-a ales cu o nouă dilemă: aceea a posibilităţii exersării meditaţiei în orice mediu, oricât de ostil ar fi el, chiar şi la serviciu! Şi este hotărât să încerce! Ce ar avea de pierdut? Dacă va reuşi, va fi perfect: va avea un motiv de bucurie şi satisfacţie lăuntrică. Iar dacă nu... ce se va mai amuza pe seama închipuirilor partenerului său de dialog!

(Apărut în volumul „Nevăzutele cărări”, Editura PIM, Iași, 2013) 

 

 

DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN - 1

(Dialoguri cu mine însumi)

Scepticul poate fi: tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios sau nu, dar care doreşte să afle mai multe despre lume şi viaţă.

Sahaja yoghinul poate fi: tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios sau nu, dar care a primit Realizarea Sinelui (deci, a aflat mai multe despre lume şi viaţă).

Dialogul poate avea loc oriunde: acasă, la unul dintre cei doi, la serviciu, în parc, pe malul unui râu, pe vârf de munte… oriunde clipa îi surprinde şi îi provoacă la deschiderea inimilor.

Iar dacă manifestăm măcar un dram de sinceritate, vom re-cunoaşte că aceste dialoguri le-am purtat adeseori în interiorul nostru, cu propriul EU (SINE), în căutarea sensurilor vieţii, în căutarea unor răspunsuri ce întârziau să apară. Din acest motiv, am curajul să afirm că întrebările nu sunt scoase cu forcepsul, ci sunt absolut fireşti, născute din dorinţa de cunoaştere… absolută. Doar ordinea lor poate să difere, în funcţie de succesiunea evenimentelor ce ne-au marcat viaţa. 

Portret realizat, după fotografie, de Adriana Andronescu

Primul dialog: experimentul Realizării Sinelui

- Spune-mi şi mie: cine este Shri Mataji?

- Shri Mataji este Mama Universului!

            - Te rog! De unde ai mai scos-o şi pe asta?

            - Acesta este răspunsul meu! Cel puţin… pentru moment.

            - Chiar nu vrei să-mi spui?!

- Ba da! Dar, pentru a se stabili un dialog care să funcţioneze, o să te rog să încerci să renunţi la tonu-ţi ironic şi să nu fii tendenţios când pui întrebări, să-mi asculţi răspunsurile şi, înainte de a riposta, să încerci să le pătrunzi subtilităţile.

- Subtilităţi?! Hm! Nu te joci cu cuvintele? Sau... încerci, cumva, să te fofilezi?

- Nu, nu! Nu mă fofilez deloc! Doar că trebuie să acceptăm ceva: până la un punct... da! – pot fi considerate subtilităţi. Dar, după ce vei ajunge să înţelegi mecanismele...

- Ştii ceva? Mai lasă-mă cu mecanismele tale! Concret: ce te-a învăţat Shri Mataji? Ce ţi-a dat Ea ţie?

           - Sunt două întrebări aici. Îţi voi răspunde în ordine inversă. Shri Mataji mi-a dat... Realizarea Sinelui!

- Ha, ha! Ce mai e şi asta: Realizarea Sinelui? E vreun fel de... maşină de lux?

- Consider că aş putea să-ţi răspund afirmativ... Vezi, tu, în interiorul nostru posedăm un astfel de autovehicul de lux, unul absolut exclusivist, care ne poate transporta cu viteza gândului în orice lume dorim noi.

- Ce vrei să spui cu asta? Ai fost tu vreodată pe Marte şi eu nu ştiu?!

- Cu maşina aceasta de care-ţi vorbesc, pot spune că – da! − am fost şi pe Marte!

- Te rog să nu mă iei de fraier!

- Nu, ferească Dumnezeu! Dar lasă-mă să-ţi explic, dacă tot m-ai întrebat de Realizarea Sinelui.

- Bine! Spune!

- O să-ţi răspund începând cu o întrebare: fii sincer, tu chiar crezi că viaţa aceasta este făcută doar ca să mâncăm, să bem, să ne distrăm şi să facem copii?

- Măi, băiete, n-aş putea spune că nu mi-e bine!

- Doar aceasta crezi că eşti tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut şi trup de satisfăcut?

- Mai trebuie ceva?!

- Ia spune: tu te crezi maşină?

- Nu! De ce?!

- Păi, într-o maşină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreţinere (distracţii)... dar până la urmă se strică, rugineşte şi... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi şi cu oamenii în concepţia ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc şi... mor!

- Hei! Mai încet: am făcut şi un copil! 

- Da... Gemând de plăcere... Cam asta a fost prioritatea ta în acele momente...

- Şi, ce? Nu aşa se fac copiii?

- Încearcă să gândeşti mai puţin grosier!

- Bine! Zi-mi de Realizare!

- Te-am adus aproape. Revenim: laşi în urmă un copil! Foarte bine! El îşi va urma drumul lui! Dar tu? Tu ce-ai făcut cu drumul tău, ce-ai făcut pentru tine, pentru... sufletul tău?

- Şi ce-ai vrea să mai fac?

- Te naşti, creşti, arzi ca o flacără şi... mori! Crezi că asta-i totul?

- Acum încerci să faci filosofie cu mine?

- Doar puţină...

- Zi-i odată: ce-i cu Realizarea aia?

- Acum e timpul! Prietene, doar animalele se nasc, cresc, fac pui şi mor. Oamenilor însă... Maestrul Universului le-a atribuit roluri mari, mult, mult mai mari!...

- Fii mai concret, te rog! Şi nu mă mai aburi!

- ... şi, pentru a ne putea îndeplini aceste roluri, pentru a depăşi stadiul animal, Dumnezeu ne-a dat puteri... secrete!

- Puteri secrete?! Mai zi, că-ncepe să-mi placă!

- Dumnezeu a aşezat în fiecare dintre noi o energie secretă, divină, o energie care, dacă este trezită, îi poate da omului puteri nebănuite!

- Cât de nebănuite?

- Pentru a înţelege mai bine, gândeşte-te la această energie ca la FORŢA cu care maestrul Yoda l-a înzestrat pe Luke în Războiul stelelor. Îţi aminteşti îndemnul lui Yoda: - Luke, foloseşte FORŢA! ...

- Zău, măi? Mi-ar plăcea şi mie aşa ceva! Şi care este sursa acestei energii atât de secrete? Unde o găsesc?

- Kundalini!...

- Kundalini şi mai cum?

- Despre energia Kundalini vorbea maestrul Yoda! Şi o găseşti...

- Unde? Unde?

- Este chiar în tine! În interiorul tău! 

- Hai, lasă-mă! Dacă ar fi aşa, ar fi lumea plină de supraoameni!

- Ai dreptate! Aşa ar trebuie să fie!

            - Şi de ce nu este aşa, atoateştiutorule?

            - Grea întrebare şi complicat răspuns!...

            - Încearcă, totuşi!...

            - Oamenii sunt răi...

            - Fă-i tu mai buni, dacă tot ai devenit aşa de deştept!

            - ... şi-au pierdut inocenţa...

            - Adică? Ştiam că inocenţi sunt doar copiii!

         - Vezi tu, dragul meu prieten, pentru ca energia secretă să se poată trezi şi urca prin corpul omului – cu toate beneficiile ei de energie divină! – acesta trebuie să redevină inocent. Asemenea unui copil! Îţi mai aminteşti ce fel de om era Luke? Cât de naiv era el în comparaţie cu toate celelalte creaturi, toate axate pe profit şi destrăbălare? Câtă inocenţă degaja şi ce idealuri pure îi determinau toate acţiunile?

            - Fii mai concret! Ce trebuie să facă omul?

            - Să se întoarcă la bucuriile simple ale lumii!

            - Şi mai concret! Mai pe limba mea, te rog!

- Ai văzut tu vreodată vreun sugar să plângă după o limuzină?

            - ???

            - Să fure? Să înşele?

            - Ai terminat?

- Sau să-şi dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase şi vacanţe exotice?...

            - Ai început să cam baţi câmpii!

- Nu! Pe sugar îl fericeşte sânul cald şi plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn şi un zâmbet duios...

            - Asta înseamnă că pot pofti şi eu la un sân cald?

- Vezi? Ţi-ai pierdut inocenţa! Sânul copilului nu este acelaşi cu cel la care te-ai gândit tu! Acum ai înţeles ce am vrut să spun cu bucuriile simple ale lumii?

            - Oarecum...

- Să fii inocent înseamnă să te bucuri de tot ceea ce te înconjoară, să te bucuri de natură, să-i vezi frumuseţea, perfecţiunea şi puritatea...

            - Dar îmi place să ies în natură!

            - Să-i respecţi virginitatea...

           - Nu mai am voie să tai lemne pentru focul de tabără?!

            - Să iubeşti animalele şi să le protejezi...

            - Dar le iubesc!...

            - Plantele...

            - Adică şi iarba?

- Şi iarba, şi buruienile!... Şi nu numai! Să înţelegi elementele şi rostul lor: pământul, aerul, focul, apa... eterul... toate sunt... natură! Protejează iarba şi buruienile! Ocroteşte creaţia!

            - Cred că înţeleg! Dar poluarea...

            - Vântul, fulgerul şi tunetul, ploaia, zăpada, îngheţul...

            - ... Da, da! Încep să pricep unde baţi! Le acceptăm, le înţelegem şi le iubim în egală măsură...

            - Vezi? Ai devenit înţelept! Cu toţii am fost creaţi să stăpânim şi să ne bucurăm deopotrivă de această planetă, pe această planetă. Planeta este vie şi noi suntem în ea! Suntem una cu ea! Rănind-o, ne rănim pe noi înşine!

        - Încă nu mi-ai spus: cum pot trezi în mine această energie? Chiar îmi doresc să devin un supraom!

           - Shri Mataji...

           - Iar mă iei cu Shri Mataji?

           - Shri Mataji are harul de a trezi această energie în noi!

           - Vrei să spui că ţie ţi-a trezit-o?

           - Da!

- Să trag concluzia că am în faţa mea un supraom?

            - Aş putea spune şi aşa ceva.

            - Hm! Nu eşti deloc modest!

            - Este rândul meu să-ţi pun o întrebare: ce înţelegi tu prin supraom?

             - Mi-ar plăcea să mişc lucrurile prin casă fără să pun mâna pe ele...

            - Aşa de puţin îţi doreşti?!

            - ... să citesc gândurile oamenilor...

            - Nu-ţi ajung ale tale?

            - ... să ghicesc viitorul...

- La ce ţi-ar fi de folos, dacă ai rata clipa prezentă? Prezentul trebuie trăit, de el trebuie să fii conştient, căci altfel... viitorul va deveni trecut înainte de a-i simţi dulceaţa prezentului. 

            - Bine! Bine! Zi tu, deşteptule, ce înseamnă supraom?

          - Tu ai vorbit de supraoameni, nu eu! Eu ţi-am vorbit de energia Kundalini şi de Realizarea Sinelui!

- Bine! Te întreb de-a dreptul: concret, ce-ai simţit atunci când spui că Shri Mataji a trezit această energie în tine?

- Voi încerca să fiu concis: în primul rând, am simţit o pace interioară pe care nu o cunoscusem niciodată înainte!

            - Doar atât?!

- Recunoaşte: nu este deloc simplu! Ia spune: tu ai reuşit vreodată să fii calm cu adevărat, să te bucuri de cântul păsărilor fără să-ţi încordezi auzul, să-ţi auzi ceasul inimii şi să simţi iubire pentru întreaga planetă?

            - Mi-ar folosi la ceva?

            - Enorm! Pentru că acesta ar fi primul pas. Apoi...

            - Hai, uimeşte-mă în continuare!

          - Fără să faci niciun efort, fără să fii fals, liniştea aceasta va aşterne pe chipul tău primul zâmbet ca distincţie a seninătăţii minţii tale aflate în repaos!

             - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură!

- Te grăbeşti, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care şi-a găsit echilibrul interior şi care ştie să-şi stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă nu ţi se pare deplasată comparaţia, vei deveni... dresorul lor. Al propriilor gânduri.

- Ştiu eu ce să zic?...

        - Crezi că sunt mulţi oameni în lumea asta care să-şi stăpâ-nească gândurile? Tu ai reuşit vreodată?

            - Sincer... nu cred! Nici nu m-am gândit vreodată la aşa ceva. Te-a învăţat pe tine Shri Mataji aşa ceva?!

        - Da! După trezirea energiei Kundalini, aceasta se ridică de-a lungul coloanei noastre vertebrale...

           - Ce faci acolo? Ce tot dai din mâini pe lângă mine?!

           - În timp ce-ţi explic, îţi ridic şi ţie energia!

            - Dar mi-a trezit şi mie Shri Mataji celebra energie secretă de mi-o ridici tu acum ?!

           - Habar n-ai tu de când a făcut-o!

           - Încep să cred în minuni!

           - Ai face bine să crezi!

           - Cum s-a întâmplat asta?! Când, măi, omule?!

           - În clipa în care interesul tău de cunoaştere s-a transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-o dorinţă sinceră de înţelegere şi trezire a acestei energii...

            - Dar chiar îmi doresc să cunosc tainele misterioasei  energii!

        - ... energia ta a intrat în rezonanţă cu a mea, s-a trezit şi... a şi urcat de-a lungul coloanei vertebrale!

           - Cum aşa? Fără niciun efort?! Fără să ştiu şi eu?!

            - Exact! A fost suficientă dorinţa ta sinceră de cunoaştere şi, spontan, s-a întâmplat şi pentru tine minunea!

           - Adică...

           - Adică ţi-ai primit Realizarea Sinelui!

           - Asta-i tot?!

           - Da! Asta-i tot!

- Aşa o fi, cum spui tu! Dar de unde ştiu eu că nu sunt decât nişte închipuiri de-ale tale? Tu dai din mâini pe lângă mine şi eu... Ce trebuie să simt eu? Ce se întâmplă cu fiinţa mea?

- Bune întrebări! Întrebări de om deştept! Îţi voi da imediat această dovadă, dar tu va trebui să fii sincer până la urmă şi, dacă...

            - Te rog, nu mă mai fierbe! Vreau să simt ce simţi şi tu!

            - Bine! Întinde mâinile spre mine!

            - Pur şi simplu?

- Pur şi simplu! Aşa, foarte bine! Acum, te rog, nu mai vorbi! Lasă-mă doar pe mine s-o fac! Tu încearcă să fii atent doar la propria fiinţă, la dorinţa ta de a simţi energia! Aşa... Acum, ridică mâna dreaptă deasupra capului, undeva, în zona fontanelei. Mâna stângă rămâne îndreptată spre mine! Plimbă mâna dreaptă deasupra capului până vei simţi... ceva, o să-ţi dai seama şi singur ce!...

            - Nu simt nimic!

            - Plimbă mâna uşooor... cerceteaaază... fii atent la orice senzaţie deosebită!

            - Măi, acum... parcă simt ceva!...

        - Foarte bine! Opreşte mişcarea mâinii în poziţia în care senzaţia devine mai clară, mai puternică!

            - Am găsit! Simt o răcoare!...

            - Ei, prietene, acum ai dovada că ţi-ai primit Realizarea Sinelui!

             - Cum aşa?! Dar spuneai că doar Shri Mataji poate să facă această minune!

- Dar Shri Mataji a făcut minunea! Eu am fost doar un simplu intermediar!

            - Să fie întotdeauna aşa de uşor?!

            - Cu o singură condiţie: să ţi-o doreşti!

            - Acum ce trebuie să mai fac?

- Acum tu nu mai faci nimic! Te bucuri pentru prima oară în viaţa ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine!

            - Dar...

- Taci! Acum, taci! Închide ochii şi încearcă să nu te mai gândeşti la nimic! Fii puţin egoist şi trăieşte-ţi bucuria în solitudinea propriei fiinţe, căci această stare este irepetabilă şi îţi aparţine în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la fel! Aceasta este starea de yoga. Starea în care energia ta Kundalini, odată trezită, s-a înălţat prin corpul tău şi, ţâşnind prin fontanelă, s-a unit cu energia Kundalini universală. Acum ele dansează înlănţuite deasupra capului tău. Menţine uniunea cât mai mult timp cu putinţă! Acum se cheamă că eşti în meditaţie. Simte vibraţiile ce curg prin tine! Simte-le prin toţi porii! Bucură-te! Bucură-te şi fii fericit! Fii fericit pentru că eşti conectat – pentru prima dată în mod conştient – prin mii de fire invizibile, la Zeul Suprem, la Dumnezeu Tatăl!

Note de jurnal: în urma acestui prim dialog, scepticul, un tip contrariat şi agasat de conduita ciudat de cuminte şi curioasa logică de viaţă a interlocutorului său, a primit răspunsuri la multe din întrebările ce-i frământau creierii, dar... şi-a primit şi Realizarea Sinelui. Întrebările pot fi reluate în noua sa stare de... integrare, stare ce nu mai este una fizică (solidă, lichidă sau gazoasă), caracteristică a materiei, ci una vibratorie. Este starea în care, dacă reuşeşti să te integrezi, începi să... vezi cu mâinile. Dar, aceasta, într-un alt dialog.

(Fragment din volumul Nevăzutele cărări, editura PIM, Iași, 2013)