(Dialoguri cu mine însumi)
Scepticul poate fi:
tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios sau
nu, dar care doreşte să afle mai multe despre lume şi viaţă.
Sahaja yoghinul poate
fi: tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios
sau nu, dar care a primit Realizarea
Sinelui (deci, a aflat mai multe despre lume şi viaţă).
Dialogul poate avea loc oriunde: acasă, la unul
dintre cei doi, la serviciu, în parc, pe malul unui râu, pe vârf de munte…
oriunde clipa îi surprinde şi îi provoacă la deschiderea inimilor.
Iar dacă manifestăm măcar un dram de sinceritate,
vom re-cunoaşte că aceste dialoguri
le-am purtat adeseori în interiorul nostru, cu propriul EU (SINE), în căutarea
sensurilor vieţii, în căutarea unor răspunsuri ce întârziau să apară. Din acest
motiv, am curajul să afirm că întrebările nu sunt scoase cu forcepsul, ci sunt
absolut fireşti, născute din dorinţa de cunoaştere… absolută. Doar
ordinea lor poate să difere, în funcţie de succesiunea evenimentelor ce ne-au
marcat viaţa.
 |
| Portret realizat, după fotografie, de Adriana Andronescu |
Primul dialog: experimentul Realizării Sinelui
- Spune-mi şi mie: cine este Shri
Mataji?
- Shri
Mataji este Mama Universului!
- Te rog! De unde ai mai
scos-o şi pe asta?
- Acesta este răspunsul
meu! Cel puţin… pentru
moment.
- Chiar nu vrei să-mi
spui?!
- Ba da! Dar, pentru a se stabili un dialog care
să funcţioneze, o să te rog să încerci să renunţi la tonu-ţi ironic şi să nu fii
tendenţios când pui întrebări, să-mi asculţi răspunsurile şi, înainte de a
riposta, să încerci să le pătrunzi subtilităţile.
- Subtilităţi?! Hm! Nu te joci cu cuvintele?
Sau... încerci, cumva, să te fofilezi?
- Nu, nu! Nu mă fofilez deloc! Doar că trebuie să
acceptăm ceva: până la un punct... da! – pot fi considerate subtilităţi. Dar,
după ce vei ajunge să înţelegi mecanismele...
- Ştii ceva? Mai lasă-mă cu mecanismele tale! Concret:
ce te-a învăţat Shri Mataji? Ce ţi-a
dat Ea ţie?
- Sunt două întrebări
aici. Îţi voi răspunde în ordine inversă. Shri
Mataji mi-a dat... Realizarea
Sinelui!
- Ha, ha! Ce mai e şi asta: Realizarea Sinelui? E vreun fel de... maşină de lux?
- Consider că aş putea să-ţi răspund afirmativ...
Vezi, tu, în interiorul nostru posedăm un astfel de autovehicul de lux, unul absolut
exclusivist, care ne poate transporta cu viteza gândului în orice lume dorim
noi.
- Ce vrei să spui cu asta? Ai fost tu vreodată pe
Marte şi eu nu ştiu?!
- Cu maşina aceasta de care-ţi vorbesc, pot spune
că – da! − am fost şi pe Marte!
- Te rog să nu mă iei de fraier!
- Nu, ferească Dumnezeu! Dar lasă-mă să-ţi explic,
dacă tot m-ai întrebat de Realizarea
Sinelui.
- Bine! Spune!
- O să-ţi răspund începând cu o întrebare: fii
sincer, tu chiar crezi că viaţa aceasta este făcută doar ca să mâncăm, să bem,
să ne distrăm şi să facem copii?
- Măi, băiete, n-aş putea spune că nu mi-e bine!
- Doar aceasta crezi că eşti tu: burtă de
ghiftuit, gâtlej de băut şi trup de satisfăcut?
- Mai trebuie ceva?!
- Ia spune: tu te crezi maşină?
- Nu! De ce?!
- Păi, într-o maşină bagi combustibil (hrană),
ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreţinere (distracţii)... dar
până la urmă se strică, rugineşte şi... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi şi cu
oamenii în concepţia ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta
îmbătrânesc şi... mor!
- Hei! Mai încet: am făcut şi un copil!
- Da... Gemând de plăcere... Cam asta a fost
prioritatea ta în acele momente...
- Şi, ce? Nu aşa se fac copiii?
- Încearcă să gândeşti mai puţin grosier!
- Bine! Zi-mi de Realizare!
- Te-am adus aproape. Revenim: laşi în urmă un
copil! Foarte bine! El îşi va urma drumul lui! Dar tu? Tu ce-ai făcut cu drumul
tău, ce-ai făcut pentru tine, pentru... sufletul tău?
- Şi ce-ai vrea să mai fac?
- Te naşti, creşti, arzi ca o flacără şi... mori!
Crezi că asta-i totul?
- Acum încerci să faci filosofie cu mine?
- Doar puţină...
- Zi-i odată: ce-i cu Realizarea aia?
- Acum e timpul! Prietene, doar animalele se nasc,
cresc, fac pui şi mor. Oamenilor însă... Maestrul Universului le-a atribuit roluri
mari, mult, mult mai mari!...
- Fii mai concret, te rog! Şi nu mă mai aburi!
- ... şi, pentru a ne putea îndeplini aceste
roluri, pentru a depăşi stadiul animal, Dumnezeu ne-a dat puteri... secrete!
- Puteri secrete?! Mai zi, că-ncepe să-mi placă!
- Dumnezeu a aşezat în fiecare dintre noi o
energie secretă, divină, o energie care, dacă este trezită, îi poate da omului
puteri nebănuite!
- Cât de nebănuite?
- Pentru a înţelege mai bine, gândeşte-te la
această energie ca la FORŢA cu care maestrul Yoda l-a înzestrat pe Luke în Războiul stelelor. Îţi aminteşti
îndemnul lui Yoda: - Luke, foloseşte
FORŢA! ...
- Zău, măi? Mi-ar plăcea şi
mie aşa ceva! Şi care este sursa acestei energii atât de secrete? Unde o
găsesc?
- Kundalini!...
- Kundalini şi
mai cum?
- Despre energia Kundalini vorbea maestrul Yoda! Şi o găseşti...
- Unde? Unde?
- Este chiar în tine! În interiorul tău!
- Hai, lasă-mă! Dacă ar fi aşa, ar fi lumea plină
de supraoameni!
- Ai dreptate! Aşa ar trebuie să fie!
- Şi de ce nu este aşa,
atoateştiutorule?
- Grea întrebare şi
complicat răspuns!...
- Încearcă, totuşi!...
- Oamenii sunt răi...
- Fă-i tu mai buni, dacă tot
ai devenit aşa de deştept!
- ... şi-au pierdut
inocenţa...
- Adică? Ştiam că inocenţi
sunt doar copiii!
- Vezi tu, dragul meu
prieten, pentru ca energia secretă să se poată trezi şi urca prin corpul omului
– cu toate beneficiile ei de energie
divină! – acesta trebuie să redevină inocent. Asemenea unui copil! Îţi mai
aminteşti ce fel de om era Luke? Cât de naiv
era el în comparaţie cu toate celelalte creaturi, toate axate pe profit şi
destrăbălare? Câtă inocenţă degaja şi ce idealuri pure îi determinau toate
acţiunile?
- Fii mai concret! Ce
trebuie să facă omul?
- Să se întoarcă la
bucuriile simple ale lumii!
- Şi mai concret! Mai pe
limba mea, te rog!
- Ai văzut tu vreodată vreun sugar să plângă după
o limuzină?
- ???
- Să fure? Să înşele?
- Ai terminat?
- Sau să-şi dorească bijuterii scumpe, vile
somptuoase şi vacanţe exotice?...
- Ai început să cam baţi
câmpii!
- Nu! Pe sugar îl fericeşte sânul cald şi plin cu
lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn şi un zâmbet duios...
- Asta înseamnă că pot
pofti şi eu la un sân cald?
- Vezi? Ţi-ai pierdut inocenţa! Sânul copilului nu
este acelaşi cu cel la care te-ai gândit tu! Acum ai înţeles ce am vrut să
spun cu bucuriile simple ale lumii?
- Oarecum...
- Să fii inocent înseamnă să te bucuri de tot ceea
ce te înconjoară, să te bucuri de natură, să-i vezi frumuseţea, perfecţiunea
şi puritatea...
- Dar îmi place să ies în
natură!
- Să-i respecţi
virginitatea...
- Nu mai am voie să tai
lemne pentru focul de tabără?!
- Să iubeşti animalele şi
să le protejezi...
- Dar le iubesc!...
- Plantele...
- Adică şi iarba?
- Şi iarba, şi buruienile!... Şi nu numai! Să
înţelegi elementele şi rostul lor: pământul, aerul, focul, apa... eterul...
toate sunt... natură! Protejează iarba şi buruienile! Ocroteşte creaţia!
- Cred că înţeleg! Dar
poluarea...
- Vântul, fulgerul şi
tunetul, ploaia, zăpada, îngheţul...
- ... Da, da! Încep să
pricep unde baţi! Le acceptăm, le înţelegem şi le iubim în egală măsură...
- Vezi? Ai devenit
înţelept! Cu toţii am fost creaţi să stăpânim şi să ne bucurăm deopotrivă de
această planetă, pe această planetă. Planeta este vie şi noi suntem în ea!
Suntem una cu ea! Rănind-o, ne rănim pe noi înşine!
- Încă nu mi-ai spus: cum
pot trezi în mine această energie? Chiar îmi doresc să devin un supraom!
- Shri Mataji...
- Iar mă iei cu Shri Mataji?
- Shri Mataji are harul de
a trezi această energie în noi!
- Vrei să spui că ţie ţi-a
trezit-o?
- Da!
- Să trag concluzia că am în faţa mea un supraom?
- Aş putea spune şi aşa
ceva.
- Hm! Nu eşti deloc modest!
- Este rândul meu să-ţi
pun o întrebare: ce înţelegi tu prin supraom?
- Mi-ar plăcea să mişc
lucrurile prin casă fără să pun mâna pe ele...
- Aşa de puţin îţi
doreşti?!
- ... să citesc gândurile
oamenilor...
- Nu-ţi ajung ale tale?
- ... să ghicesc viitorul...
- La ce ţi-ar fi de folos, dacă ai rata clipa
prezentă? Prezentul trebuie trăit,
de el trebuie să fii conştient, căci altfel... viitorul va deveni trecut
înainte de a-i simţi dulceaţa prezentului.
- Bine! Bine! Zi tu,
deşteptule, ce înseamnă supraom?
- Tu ai vorbit de supraoameni, nu eu! Eu ţi-am vorbit de
energia Kundalini şi de Realizarea Sinelui!
- Bine! Te întreb de-a dreptul: concret, ce-ai
simţit atunci când spui că Shri Mataji
a trezit această energie în tine?
- Voi încerca să fiu concis: în primul rând, am
simţit o pace interioară pe care nu o cunoscusem niciodată înainte!
- Doar atât?!
- Recunoaşte: nu este deloc simplu! Ia spune: tu
ai reuşit vreodată să fii calm cu adevărat, să te bucuri de cântul păsărilor
fără să-ţi încordezi auzul, să-ţi auzi ceasul inimii şi să simţi iubire pentru
întreaga planetă?
- Mi-ar folosi la ceva?
- Enorm! Pentru că acesta
ar fi primul pas. Apoi...
- Hai, uimeşte-mă în
continuare!
- Fără să faci niciun
efort, fără să fii fals, liniştea aceasta va aşterne pe chipul tău primul
zâmbet ca distincţie a seninătăţii minţii tale aflate în repaos!
- Stop! Până aici! Nu am
niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură!
- Te grăbeşti, dragul meu prieten! Va fi nu un
rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui
om care şi-a găsit echilibrul interior şi care ştie să-şi stăpânească noianul
propriilor gânduri. Dacă nu ţi se pare deplasată comparaţia, vei deveni...
dresorul lor. Al propriilor gânduri.
- Ştiu eu ce să zic?...
- Crezi că sunt mulţi
oameni în lumea asta care să-şi stăpâ-nească gândurile? Tu ai reuşit vreodată?
- Sincer... nu cred! Nici nu m-am
gândit vreodată la aşa ceva. Te-a învăţat pe tine Shri Mataji aşa ceva?!
- Da! După trezirea
energiei Kundalini, aceasta se ridică
de-a lungul coloanei noastre
vertebrale...
- Ce faci acolo? Ce tot
dai din mâini pe lângă mine?!
- În timp ce-ţi explic,
îţi ridic şi ţie energia!
- Dar mi-a trezit şi mie Shri Mataji celebra energie secretă de
mi-o ridici tu acum ?!
- Habar n-ai tu de când a
făcut-o!
- Încep să cred în minuni!
- Ai face bine să crezi!
- Cum s-a întâmplat asta?!
Când, măi, omule?!
- În clipa în care interesul tău de cunoaştere s-a
transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-o dorinţă sinceră de
înţelegere şi trezire a acestei energii...
- Dar chiar îmi doresc să
cunosc tainele misterioasei energii!
- ... energia ta a intrat
în rezonanţă cu a mea, s-a trezit şi... a şi urcat de-a lungul coloanei
vertebrale!
- Cum aşa? Fără niciun
efort?! Fără să ştiu şi eu?!
- Exact! A fost
suficientă dorinţa ta sinceră de cunoaştere şi, spontan, s-a întâmplat şi
pentru tine minunea!
- Adică...
- Adică ţi-ai primit Realizarea Sinelui!
- Asta-i tot?!
- Da! Asta-i tot!
- Aşa o fi, cum spui tu! Dar de unde ştiu eu că nu
sunt decât nişte închipuiri de-ale tale? Tu dai din mâini pe lângă mine şi
eu... Ce trebuie să simt eu? Ce se întâmplă cu fiinţa mea?
- Bune întrebări! Întrebări de om deştept! Îţi voi
da imediat această dovadă, dar tu va trebui să fii sincer până la urmă şi,
dacă...
- Te rog, nu mă mai
fierbe! Vreau să simt ce simţi şi tu!
- Bine! Întinde mâinile
spre mine!
- Pur şi simplu?
- Pur şi simplu! Aşa, foarte bine! Acum, te rog,
nu mai vorbi! Lasă-mă doar pe mine s-o fac! Tu încearcă să fii atent doar la
propria fiinţă, la dorinţa ta de a simţi energia! Aşa... Acum, ridică mâna
dreaptă deasupra capului, undeva, în zona fontanelei. Mâna stângă rămâne
îndreptată spre mine! Plimbă mâna dreaptă deasupra capului până vei simţi...
ceva, o să-ţi dai seama şi singur ce!...
- Nu simt nimic!
- Plimbă mâna uşooor...
cerceteaaază... fii atent la orice senzaţie deosebită!
- Măi, acum... parcă simt ceva!...
- Foarte bine! Opreşte
mişcarea mâinii în poziţia în care senzaţia devine mai clară, mai puternică!
- Am găsit! Simt o
răcoare!...
- Ei, prietene, acum ai
dovada că ţi-ai primit Realizarea
Sinelui!
- Cum aşa?! Dar spuneai
că doar Shri Mataji poate să facă
această minune!
- Dar Shri
Mataji a făcut minunea! Eu am fost doar un simplu intermediar!
- Să fie întotdeauna aşa
de uşor?!
- Cu o singură condiţie:
să ţi-o doreşti!
- Acum ce trebuie să mai
fac?
- Acum tu nu mai faci nimic! Te bucuri pentru
prima oară în viaţa ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine!
- Dar...
- Taci! Acum, taci! Închide ochii şi încearcă să
nu te mai gândeşti la nimic! Fii puţin egoist şi trăieşte-ţi bucuria în solitudinea
propriei fiinţe, căci această stare este irepetabilă şi îţi aparţine în
exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la fel! Aceasta
este starea de yoga. Starea în care
energia ta Kundalini, odată trezită,
s-a înălţat prin corpul tău şi, ţâşnind prin fontanelă, s-a unit cu energia Kundalini universală. Acum ele dansează
înlănţuite deasupra capului tău. Menţine uniunea cât mai mult timp cu putinţă!
Acum se cheamă că eşti în meditaţie. Simte vibraţiile
ce curg prin tine! Simte-le prin toţi porii! Bucură-te! Bucură-te şi fii
fericit! Fii fericit pentru că eşti conectat – pentru prima dată în mod
conştient – prin mii de fire invizibile, la Zeul Suprem, la Dumnezeu Tatăl!
Note de jurnal: în urma acestui prim dialog, scepticul, un tip contrariat şi agasat
de conduita ciudat de cuminte şi curioasa logică de viaţă a interlocutorului
său, a primit răspunsuri la multe din întrebările ce-i frământau creierii, dar...
şi-a primit şi Realizarea Sinelui.
Întrebările pot fi reluate în noua sa stare de... integrare, stare ce nu mai
este una fizică (solidă, lichidă sau gazoasă), caracteristică a materiei, ci
una vibratorie. Este starea în care,
dacă reuşeşti să te integrezi, începi să... vezi cu mâinile. Dar, aceasta,
într-un alt dialog.
(Fragment din volumul Nevăzutele cărări, editura PIM, Iași, 2013)
