IUBITUL MEU FRATE

Sever Meșca acordând autografe la lansarea cărții sale,
tetralogia „Vulturi, șoimi și caragațe”

   

Este firesc, face parte din parcursul vieții noastre ca, la un moment dat, să trecem... dincolo, adică dincolo - ce-o fi însemnând pentru unii sau alții acest ultim pas. Pentru cei dragi rămași pe drum, de regulă, se lasă cu suferințe complexe: durere, dor, ciudă, frustrări, dezamăgiri, depresii... unii ajung chiar să se certe cu Dumnezeu... 

Suferința omului poate fi mare pentru că pierde pe cineva drag, o ființă iubită care, de-a lungul a multor ani, le-a fost aproape în multe clipe de încercări, de suișuri și coborâșuri, de bucurii și dureri. Dar, când această plecare nu are loc în virtutea bunului mers al vieții, ci din motive obscure, gen Covod-19, chiar că îți vine să strigi la stele!

Astăzi, 18 martie 2021, a plecat de lângă mine, de lângă noi, iubitul meu frate, SEVER MEȘCA, inginer navalist, diplomat de carieră, scriitor, politician onest și patriot. 

Pe data de 3 martie 2021 împlinise 74 de ani.

Alături de fratele meu, la Borănești,
în curtea casei sale de țară

 A fost cu aproape șapte ani mai mare decât mine și, din această perspectivă, m-a iubit, protejat și îndrumat încă de când m-am născut. 

Atunci când mi-a fost greu la școală, m-a învățat. Când m-au chinuit/ bătut copiii afară, m-a apărat. Când am devenit adolescent, m-a învățat. Când am fost rebel, m-a domolit. M-a îndrumat spre sport și spre activitățile culte, trezindu-mi plăcerea lecturii și a audierii muzicii de calitate. M-a întors din drum atunci când am fost tentat s-o iau în direcția greșită și nu m-a părăsit atunci când am fost gata-gata s-o termin cu lumea aceasta pe caz de boală mortală. M-a îmbărbătat când am plecat în armată și mi-a redat încrederea în forțele proprii pentru a urma  aceeași facultate ca și el. Mi-a cumpărat primul costum și primii blugi. Mi-a făcut cadou primul casetofon din viața mea. M-a învățat cum să mă port cu fetele și cum să le cuceresc inimile. A fost alături de mine când m-am însurat și când mi s-a născut fetița. Am stat alături atunci când, părinții noștri, unul câte unul, au plecat la Ceruri. 

4 ianuarie 2014. Acasă la fratele meu, la București,
la aniversarea celor 60 de ani pe care tocmai îi împlinisem.
Fratele meu alături de nepot (fiul său) și de soția mea.

Da, pot afirma, fără să greșesc: fratele mi-a fost, adeseori, ca un tată! Pentru că, atunci când, părinții noștri, îmbătrânind și mai pierzând din energie, nu mai aveau autoritate asupra mea, această sarcină a devenit una din atribuțiile lui, eu acceptând-o cu mare deschidere și respect.

În virtutea acestei autorități, în ultimii ani, la propunerea sa, aniversarea zilei mele de naștere o făceam acasă la el, la București. Și, pentru că niciodată nu a uitat „marile suferințe” pe care fratele său le-a îndurat în tinerețe, la împlinirea frumoasei vârste de 60 de ani, mi-a dăruit, împreună cu fiul său și nepotul meu, Sever Liviu, o... chitară! În amintirea aceleia pe care tatăl nostru mi-a spart-o în timpul liceului pe motiv de rezultate proaste la învățătură și... altele... În urma acceptării acestui cadou (cu multe lacrimi pe obraz) i-am rămas dator nepotului cu un minirecital pe care, însă, nu cred că îl voi onora vreodată.

A fost nu numai un cititor fervent de literatură bună, ci și un scriitor talentat care a abordat, în scrierile sale, teme diferite - politică, istorie, divertisment - teme bine și cu mult discerământ tratate, teme care nu sunt la îndemâna oricui. 

Astfel, a scris trei cărți ce stau mărturie frământărilor de pe scena politică românească în primii ani de după Revoluție și a căror prezentare o puteți accesa dând clic aici. 

Pe 12 decembrie 2018, la Clubul Parlamentarilor din Palatul Parlamentului a avut loc lansarea tetralogiei „Vulturi, șoimi și caragațe”, o lucrare de mari dimensiuni la care a lucrat mulți ani pentru documentare, prelucrare de documente și fotografii și structurare. A rezultat o veritabilă saga în care istoria unei familii este foarte bine încadrată în istoria întregii Românii. Este, totodată, un omagiu adus eroilor care au luptat și mulți chiar și-au jertfit viețile în toate războaiele de independență și de întregire de neam, începând de la 1877 încoace.

O prezentare a acestei cărți pe care, personal, o consider o capodoperă (îmi dau toată silința să nu fiu subiectiv!) a genului, o puteți găsi accesând blogul aici.

Din fericire, a reușit să finalizeze o carte de suflet, Amintiri de la pescuit, carte care a apărut la Editura SEMNE în anul 2020.

În comparație cu celelalte volume scrise de fratele meu, acesta este unul pe care l-a scris mult mai relaxat, tema tratând una din marile sale pasiuni - pescuitul - și prieteniile de-o viață pe care le-a legat cu confrații pescari prin bălțile Dunării sau în Deltă. Într-un viitor apropiat îi promit (acum, în ceasul 13 - iartă-mă, frate!) fratelui meu că voi încerca să fac o prezentare demnă acestei cărți, așa cum o merită! 

Azi, 18 martie 2021, s-a stins din viață, pe motiv de Covid-19, fratele meu Sever MEȘCA. 

Dar, chiar dacă trupul, această mașinărie care, la un moment dat, se strică iremediabil, a cedat, spiritul lui rămâne nemuritor. Iar spiritul meu, acela al fratelui care încă mai este pe aici, pe Pământ, va menține permanent legătura cu spiritul lui. Acestea CONTEAZĂ! Nu o să plâng.

Preluare de pe „Facebook” de la Aldo Aldo - mulțumesc pentru cuvintele tale frumoase și oneste, dragă Sanda!

LULU, FRATELE LUI FLORIN

Oh, Florine, dacă am putea să plecăm Dincolo, pur și simplu, ca păsările, deschizând aripile care în clipa aceea ni se descoperă... ce bine ar fi!... Tu, nu - dar eu, da, am plâns pentru Lulu, pentru că noi, femeile, așa știm să ne arătăm neputința și limitarea în fața implacabilității Destinului.

Eram mici, puști și puștoaice, când ne adunam într-o ceată veselă, să trecem Dunărea cu bacul, la plaja „Cocuța” și ne uitam cu o admirație vecină cu venerația la bărbatul tânăr, cu corp frumos clădit, puternic, cu un bronz strălucitor, o prezență care se remarca prin ținuta de aristocrat. Era, pentru noi, un model – modelul intelectualului realizat. Era, pentru noi, „fratele lui Florin”, iar acest „titlu nobiliar”, care îți creștea atuurile, parcă se revărsa într-un fel anume și asupra întregului nostru grup, setos de modele la trecerea din copilărie spre adolescență. În această dimineață aflu de pe blogul tău că Lulu a urcat pe curcubeu în 18 martie – iar cauza imediată nu mai are importanță; importante sunt faptele pe care le-a lăsat în urmă și ceea ce a sădit în ceilalți.

În mintea mea se țese un tablou de final în care Lulu, ca un aristocrat rus, urcă la stele în troica trasă de bidivii cerești, în sunetul răscolitor al unei chitare care se ridică peste un cor de glasuri de balalaică, în același timp jelind plecarea și onorând Spiritul care și-a încheiat periplul pământesc.

Fie-ți urcușul lin, Lulu!

Dumnezeu să te odihnească în veșnica Lumină a Iubirii Sale!

LA DAME BRUNE

 Muzica: Geroge Moustaki, versurile: Barbara și George Moustaki

Pentru mine șansoneta înseamnă poezie, poveste, mesaj, sentiment și... melodie. Rezonând cu toate acestea, este firesc să-mi placă acest gen și să-l cultiv.

Prin urmare vă propun (încă) o șansonetă celebră - La Dame Brune - de data aceasta în interpretarea de excepție a altor doi „uriași” ai genului: Barbara și George Moustaki. 

Un minunat dialog se înfiripă între poet și muză, o muză cât se poate de bine conturată în mintea sa (La longue dame brune) și care, transcendând spațiile, i se înfățișează răspunzând dorințelor și anulând îndoielile.

Pour une longue dame brune, j'ai inventé
Une chanson au clair de la lune, quelques couplets.
Si jamais elle l'entend un jour, elle saura
Que c'est une chanson d'amour pour elle et moi.

Je suis la longue dame brune que tu attends.
Je suis la longue dame brune et je t'entends.
Chante encore au clair de la lune, je viens vers toi.
Ta guitare, orgue de fortune, guide mes pas.

Pierrot m'avait prêté sa plume ce matin-là.
A ma guitare de fortune j'ai pris le la.
Je me suis pris pour un poète en écrivant
Les mots qui passaient par ma tête comme le vent. 

Pierrot t'avait prêté sa plume cette nuit-là.
A ta guitare de fortune, tu pris le la,
Et je t'ai pris pour un poète en écoutant
Les mots qui passaient par ta tête comme le vent.

J'ai habillé la dame brune dans mes pensées
D'un morceau de voile de brume et de rosée.
J'ai fait son lit contre ma peau pour qu'elle soit bien,
Bien à l'abri et bien au chaud contre mes mains.

Habillée de voile de brume et de rosée
Je suis la longue dame brune de ta pensée.
Chante encore au clair de la lune, je viens vers toi.
A travers les monts et les dunes, j'entends ta voix. 

Pour une longue dame brune, j'ai inventé
Une chanson au clair de la lune, quelques couplets.
Je sais qu'elle l'entendra un jour, qui sait demain,
Pour que cette chanson d'amour finisse bien.

Bonjour, je suis la dame brune, j'ai tant marché.
Bonjour, je suis la dame brune, je t'ai trouvé.
Fais-moi place au creux de ton lit, je serai bien,
Bien au chaud et bien à l'abri contre tes reins.

Dacă, de regulă, poeții suferă din cauza muzei care nu vine sau care nu-i iubește sau îi trădează... de data aceasta, trubadurul nu întâmpină nicio rezistență: el compune o melodie doar pentru ea - la longue dame brune - un cântec de dragoste, în speranța că va fi auzit, iar muza îi vine în întâmpinare:

Eu sunt înalta doamnă brunetă pe care tu o aștepți.

Eu sunt înalta doamnă brunetă și te aud.

Cântă în continuare sub clar de lună, vin spre tine.

Chitara ta, orga norocului îmi îndrumă pașii.

Similitudinea dintre scena noastră și cea din vechiul și cunoscutul cântec popular Au clair de la lune este evidentă. Pentru că, toate cuvintele de dragoste ce-i trec prin minte aievea unui vânt, sunt scrise cu pana împrumutată de la Pierrot (eroul cântecelului).

Da, se poate spune că, de astă dată, poetul/trubadurul este fericit. Muza vine și răspunde îmbrățișărilor și fanteziilor iubitului. Și îl inspiră. Silueta, vocea și jocul muzei - Barbara - se potrivesc de minune cu vocea caldă și timbrată a trubadurului - George Moustaki. 

 

Un videoclip cu un decor și o regie cât se poate de simple, dar cu o interpretare și un joc scenic excelente.

O interpretare inedită a melodiei ne este propusă,peste ani, de același trubadur (Moustaki), de data aceasta în duet cu Martine Gantier.

Șansoneta, dacă este ascultată, cucerește. 

George Moustaki a compus multe cântece de excepție, unul din cele mai cunoscute fiind Milord din repertoriul inegalabilei Édith Piaf.

Din „portofoliul George Moustaki” vă mai recomand Le métèque, comentat aici: https://florinmesca.blogspot.com/2020/07/georges-moustaki-le-meteque.html

IONUȚ CARAGEA, un scriitor nu numai prolific, ci și valoros

 

Pentru al treilea an la rând, poetului și scriitorului Ionuț Caragea îi este confirmată valoarea prin recunoaștere internațională, adăugându-i-se la blazon un nou premiu prestigios, și anume, „Diploma de Onoare” a „Societății Poeților Francezi” (La Société des Poètes Français) pe anul 2020.

http://www.societedespoetesfrancais.net/palmares-concours-adultes-a180654298?fbclid=IwAR3XziLu-IISsPDHrtM31YHYngu0LaD8bY6ZxZeYANsD-RelqHQGUR0786s

Semnificația evenimentului devine mult mai profundă dacă reușim să descifrăm dincolo de citirea unui simplu enunț. De ce? Pentru că, dacă în țara sa natală, poetul, prin desele sale luări de poziții critice la adresa factorilor decizionali din rândul tagmei scriitorilor, a devenit incomod și... evitat, pe alte meridiane - mă refer, concret, la Franța, patria lui Voltaire, a lui Hugo, Rimbaud și toți ceilalți mari scriitori - nu numai că este recunoscut, dar, din câte se pare, este și... adoptat! 

Nu-i vorbă, n-ar fi prima oară când marii români devin mari francezi: un popor talentat, dar căpușat de valori îndoielnice își expulzează reprezentanții de frunte încredințându-i unei noi mame, în cazul de față, „Mama Franța”. „Mama Franța” îi primește cu brațele descgise, îi recunoaște ca pe proprii fii și... îi crește. Panait Istrati, Constantin Brâncuși, George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran... să fi devenit mai mult francezi decât români? În virtutea celor spuse mai sus, Franța are toate motivele să și-i revendice.

 De ce se face vinovat poetul Ionuț Caragea în țara sa? 

Conștient de propria valoare, combate cu curaj și argumentat „găștile” (formularea îi aparține) de scriitori care fac schimburi de invitații, amabilități și premii (literare), în detrimentul valorii și corectitudinii. 

M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

(Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia)

Dar să-i ingorăm. În pofida faptului că, bănuiesc eu, au și niște „merite” de care nu sunt conștienți: în cazul acesta concret, se numără printre inspiratorii poemelor din volumul premiat: Infectat cu iubire (Infecté par l’Amour). 

Chiar dacă poetul este rănit, omul găsește resursele necesare renașterii prin iubire - pentru că-i „infectat”! Sau invers: omul este „rănitul”, iar poetul, „infectatul”... 

Cert este că, în poemul care dă titlul volumului, „infecția” este acută: 

un om, alți oameni

și umbrele lor

vorbind prin semne

despre distanțele

ce ne separă

desăvârșind absența

o durere, alte dureri

și piroanele-înfipte

în inima împietrită de spaimă

pe care sufletul se cațără

pentru a ajunge

la Dumnezeu

o moarte, alte morți

și toate lacrimile

scurgându-se tăcute

sub o mie și una

de măști părăsite

de speranțe și vise

o floare, alte flori

și amintirile cu petale de foc

sperând să mai fie

măcar o dată privite

prin ferestrele

oarbe ale cărnii

pentru a resuscita

poezia din noi

o lume, alte lumi

și stelele lor căzătoare

făcându-ne cu ochiul

înainte de dispariția lor

în spitalul obscurității

universale

o pâine, alte pâini

și trupurile aburinde

cu care întâmpinăm

îngerul foamei

fără de sfârșit

o tăcere, alte tăceri

și umbra care continuă

să-mi fie alături

ca un câine care

nu-și trădează stăpânul

îndemnându-mă

să scriu, să scriu…

un cuvânt, alte cuvinte

și pixul meu care lasă

urme albastre pe hârtie

de parcă cerul ar păși

pe zăpada uitării

o zi, alte zile

și poemul acesta

limpede ca o lacrimă

prin care mă privește

moartea cu masca pe față

neîndrăznind să mă atingă

fiindcă

sunt infectat

cu iubire

Transcendența omului născut poet este evidentă. Omul este pe Pământ, dar poetul este Acolo - și știe! În condițiile acestea - a infectării cronice cu iubire - nici moartea cu mască pe față nu-l poate atinge.

Un fel de crez artistic al poetului mai poate fi descifrat și din: Un poem ordinar, cuprins în același volum premiat. De undeva, de pe culmile creației, poetul, într-un imbold al... îngăduinței, își manifestă dorința de a scrie un... „poem ordinar”. Un poem ordinar, adică unul fără valoare: o poezie să nu mai fie poezie..., să fie ordinar de dragul ordinarului. Ce urmărește prin acest experiment? O coborâre conștientă la nivelurile cele mai joase pentru a înțelege de ce unii dintre (să-i numim) confrați se complac în... mediocritate.

Întrucât nu mi-am propus să încerc să fac o cronică volumului, ci să semnalez o nouă apreciere internațională a unuia dintre cei mai mari poeți români contemporani, mă opresc aici. Volumul, de altfel, se prezintă singur: prin conținut, prin substanță, prin mesaj.

De asemenea, de remarcat din anunțul făcut de „Societatea Poeților Francezi”: din România au mai primit „Diploma de Onoare” și Manolita Dragomir-Filimonescu (Timișoara) pentru volumul Les Jours Toujours și Sonia Elvireanu (Alba-Iulia) pentru volumul Le Chant de la Mer à l’Hombre. 

La Ballade des Gens Heureux-Balada oamenilor fericiți

O superbă piesă, optimistă, cu un mesaj de pace, de dragoste pentru natură, de înțelegere și bucurie, în interpretarea lui Gérard Lenorman: La Ballade des Gens Heureux. Înregistrarea propusă este din anul 1976.

  

Notre vieille terre est une étoile                                      Bătrânul nostru Pământ este o stea
Où toi aussi tu brilles un peu                                          Unde și tu strălucești puțin
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada 
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Tu n'as pas de titre ni de grade                                      Nu ai funcție sau rang
Mais tu dis "tu" quand tu parles à Dieu                          Dar spui „Tu” când îi vorbești lui Dumnezeu
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Journaliste, pour ta première page                                Jurnalistule, pe prima pagină
Tu peux écrire tout ce que tu veux                                 Poți scrie orice vrei
Je t'offre un titre formidable                                            Eu îți ofer un titlu formidabil
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Je t'offre un titre formidable                                            Îți ofer un titlu formidabil
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Toi, qui as planté un arbre                                              Tu, care ai plantat un copac
Dans ton petit jardin de banlieue                                    În mica ta grădină de provincie
Je viens te chanter la ballade                                         Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Je viens (te chanter la ballade)                                      Vin să-ți cânt balada
(La ballade des gens heureux)                                       Balada oamenilor fericiți

Il s'endort et tu le regardes                                             El adoarme și tu îl privești
C'est un enfant il te ressemble un peu                           Este un copil care-ți seamănă un pic
On vient lui chanter la ballade                                        Vin să-i cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

On vient lui chanter (la ballade)                                     Vin să-ți cânt balada
(La ballade des gens heureux)                                       Balada oamenilor fericiți

Toi la star, du haut de ta vague                                      Tu, steaua aflată în culmea succesului
Descends vers nous, tu nous verras mieux                   Coboară la noi, ne vei vedea mai bine
On vient te chanter la ballade                                        Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Roi de la drague et de la rigolade                                  Rege al flirtului și al distracției
Rouleur-flambeur ou gentil petit vieux                            Saltimbanc sau un bătrânel drăguț
(On vient te chanter la ballade)                                      Vin să-ți cânt balada
La ballade des gens heureux                                         Balada oamenilor fericiți

Comme un chœur dans une cathédrale                         Ca un cor într-o catedrală
Comme un oiseau qui fait ce qu'il peut                           Ca o pasăre ce-și cântă versul
Tu viens de chanter la ballade                                        Tu vii să cânți balada
La ballade des gens heureux                                          Balada oamenilor fericiți

Compozitori: Pierre Delanoe / Gerard Lenorman / Gerard Bergman

Versurile cântecului La ballade des gens heureux © Justine Melody S.a.r.l.

👉De remarcat cum, în ultima strofă, refrenul: Vin să-ți cânt balada/ Balada oamenilor fericiți, este schimbat în: Tu vii să cânți balada/ Balada oamenilor fericiți. Partenerul căruia i se spune „Balada omului fericit” devine la rându-i... FERICIT!

O revenire, după multă vreme, a lui Gérard Lenorman, de data aceasta alături de Zaz. Au trecut anii și pentru șansonetist, vocea nu îi mai este la fel de „curată”, dar Zaz, prin tinerețea și străulcirea interpretării, compensează, transformând „defectele” în veritabile „plusuri”. Vă sfătuiesc cu căldură, dacă sunteți iubitori ai șansonetei, să ascultați și această versiune. Este superbă!

Vă mai propun și:

Din întrebările unui sceptic adresate unui sahaja yoghin - 6 (Dialoguri cu mine însumi)

             Al şaselea dialog
                  (Cine este Shri Mataji?)

- Să ştii că eu te ţin în continuare dator cu un răspuns!

- Aminteşte-mi, te rog!

- Mi-ai vorbit despre energia Kundalini, mi-ai dat Realizarea Sinelui, m-ai învăţat cum şi unde pot medita, mi-ai vorbit despre purificări şi minuni, mi-ai mai spus că Însăşi Shri Mataji a pus bazele acestei forme moderne de yoga, dar... fii, te rog, ceva mai explicit: cine este Shri Mataji? De unde a apărut Această Doamnă? Cine este şi de ce ar trebui să am eu încredere în toată povestea cu... Realizarea Sinelui? De ce... de ce Sahaja Yoga este superioară celorlalte forme de yoga? Te rog, dă-mi motive, dă-mi argumente care să-mi îndepărteze orice urmă de îndoială!

- Ei, da! Se poate spune că nu te-ncurci cu jumătăţi de măsură şi nu accepţi afirmaţii gratuite! Da: ai pus degetul pe rană! Vorbind la modul figurativ, bineînţeles!

- Figurativ-nefigurativ, tu răspunde la modul cel mai clar cu putinţă!

- Bine, dar va trebui să intri în jocul meu şi să participi activ la formularea răspunsului.

- Nu prea-ţi înţeleg jocul vorbelor, dar... mă prind!

- E simplu de tot! Vom încerca metoda lui Socrate!

- ?!?!?!

- Renunţă la mimica asta caraghioasă, că mă pufneşte râsul! Şi nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simţit ceva deosebit în palme când le ţineai întinse?

- Nu, sigur că nu!

- Dar după Realizare?

- Păi, am simţit vibraţiile! Le-am simţit ca lumea!

- Recunoşti diferenţa?

            - Sigur că o recunosc! Mă şi bucur de această descoperire!

            - Perfect! Dar mi-aş dori ca tu să înţelegi că Realizarea ai primit-o de la...

            - De la tine! Doar nu o să neg aşa ceva!

            - Mai aşteaptă puţin! Dar eu... eu de la cine am spus că am primit Realizarea?

            - Sper că nu o să te contrazici singur: tu însuţi mi-ai spus că Shri Mataji ţi-a dat Realizarea!

            - Nu! Nu o să neg niciodată! A venit, însă, vremea să sintetizez: tu ai primit Realizarea Sinelui de la mine, eu am primit-o de la Shri Mataji, deci...

            - Vrei să spui că şi eu am primit-o de la Shri Mataji?!

            - De ce nu? Ţi-am spus că eu sunt doar un instrument! Iar din clipa în care ai simţit vibraţiile, tu, la rândul tău, ai devenit un instrument ce vei duce mai departe această cunoaştere despre corpul subtil şi despre energia Kundalini!

            - Vrei să spui că şi eu voi putea activa energia Kundalini altor persoane?

            - Sigur că da! Doar că va trebui să te antrenezi zilnic, adică...        

            - Adică?

            - Adică să meditezi, să faci purificări...

            - Nu mi-a părut ceva greu.

            - După ce ai exersat deja, este firesc să nu ţi se mai pară dificil, dar – recunoaşte – nici nu-ţi ocupă prea mult timp. În plus, este foarte plăcut să stai în meditaţie. Întreg corpul se destinde, mintea se relaxează...

            - Cumva, nevoia de meditaţie s-ar manifesta ca un drog?

            - Nu! Nicidecum! De la droguri devii dependent până la pierzanie, pe când în starea de meditaţie eşti pe deplin stăpân pe propriul corp, pe propria minte, pe propriile decizii!

            - Observ că, folosind tertipuri meşteşugite, te-ai îndepărtat de întrebarea mea: cine este Shri Mataji? 

            - Răspunsul l-ai dat chiar tu puţin mai devreme!

            - Când, măi?! Ce răspuns?! Care răspuns?!

            - Atunci când ai înţeles că Realizarea Sinelui ai primit-o chiar de la Shri Mataji!

            - Ce vrei să spui cu asta?

            - Este foarte simplu! La întrebarea: Cine este Shri Mataji? – se impune imediat şi firesc, răspunsul: Shri Mataji este Cea care ţi-a dat Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care ne-a dat tuturor Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care a conceput Sahaja Yoga şi a răspândit-o în întreaga lume! Eşti mulţumit acum? Este destul pentru tine?

            - Măi, ce-ai întors-o din condei!

            - Întors-neîntors, nu crezi că ţi-am dat un răspuns corect? 

Părinții și frații lui Shri Mataji.
Rândul 2, pozițiile 2, 3 și 4: Shri Mataji, tatăl și mama Sa

        - Ba da! Ce să mai zic? Dar... de unde a apărut Doamna Aceasta? Aş vrea să ştiu – te rog, acceptă-mi curiozitatea pământeană – cum de o fiinţă aparent obişnuită, manifestă nişte calităţi atât de... de excepţionale? Trebuie să aibă şi Dumneaei nişte părinţi, o ţară în care s-a născut, nu?

            - Acestea sunt cele mai simple întrebări, prietene! Tu vrei o biografie. Deh! Cum mai vorbeşte omul din tine! Pe scurt − ca să nu te trimit la Google − iată care ar fi datele de care ai tu nevoie: Shri Mataji s-a născut în 1923, în India, într-o familie creştină, descendentă a istoricei dinastii Shalivahan. Părinţii Săi erau intelectuali de marcă ai societăţii indiene: tatăl, un reputat erudit, a tradus Coranul în marathi şi a fost membru al Adunării Constituante care a elaborat prima constituţie a Indiei libere, iar mama Sa a fost prima femeie din India distinsă cu o diplomă de onoare în matematică. Shri Mataji a avut de mică înclinaţie spre spiritualitate şi a observat lumea, având privilegiul de a-şi petrece vacanţele, alături de părinţi, în ashram-ul şi în compania lui Mahatma Gandhi. Inspirată de idealurile lui a participat activ, alături de familia Sa, la lupta de eliberare naţională a Indiei de sub ocupaţia engleză. A făcut studii de medicină şi psihologie la Lahore, dar nu a profesat, deoarece simţea că trebuie să se dedice unei cu totul altei munci: cea a promovării cunoaşterii despre energia Kundalini. Astfel că studiile I-au folosit doar pentru o înţelegere mai aprofundată a corpului uman şi a fiziologiei acestuia. În 1947 s-a căsătorit cu domnul Chandrika Prasad Shrivastava, membru al administraţiei de stat, viitor Secretar General al Organizaţiei Maritime Internaţionale a Naţiunilor Unite pe o perioadă de patru mandate (16 ani). Căsătoria le-a fost binecuvântată de naşterea a două fete. Să-ţi mai spun?           

Shri Mataji și soțul Său, Sir Chandrika Prasad Shrivastava,
alături de cele două fiice, Sadhana și Kalpana

- Mai spune! E un C.V... impresionat! Vreau să cunosc cât mai multe despre omul Shri Mataji!

            - Continui atunci: membră a mai multor instituţii şi universităţi din întreaga lume, a fost invitată să conferenţieze pe teme medicale sau de pace la numeroase întâlniri internaţionale, inclusiv la O.N.U. De altfel, în anul 1989 i s-a decernat Medalia Păcii a Naţiunilor Unite şi între anii 1989 şi 1994 a fost invitată (patru ani consecutiv!) să vorbească despre modalităţile de realizare a păcii mondiale. Şi, dacă tot nu ţi se pare de ajuns, află că a fost nominalizată de două ori la Premiul Nobel pentru Pace!

            - Măi, omule, încep să mă simt mic aflând că sunt contemporan cu o  personalitate atât de mare.

            - Nu! Nu aceasta este ideea! Din contră: trebuie să ne bucurăm de oportunitatea de a-I fi aproape şi să încercăm să-I înţelegem corect mesajul. Şi... să-l ducem mai departe!

            - Trebuie să recunosc: acum sunt ceva mai liniştit...

- Da... cred şi eu că poţi să fii liniştit: pentru semeni, Shri Mataji este un om ca toţi oamenii, unul absolut normal, doar că – şi noi am recunoscut aceasta, deja – este dotată cu o cunoaştere extraordinară: cea a trezirii energiei Kundalini! Ce-i cu tine, măi, băiatule? Ce-ai rămas aşa de mut?!

- Frate, nu mai am cuvinte... Îmi cer iertare, dar... mă simt dator cu o mărturisire: mă temeam ca nu cumva Shri Mataji să fie din cele ce umblă cu... ştii şi tu, cu... cu farmece, măi!...

- Omule, trezeşte-te! Te-ai simţit vreun moment posedat? Sau hipnotizat? Vibraţiile din palme au fost vreo închipuire de-a mea?

- Nu! De-aia şi zic: este o femeie deşteaptă şi pregătită!

- Mai mult, mult mai mult, prietene: înţeleaptă şi cu har!

Desen de Adriana ANDRONESCU

Note de jurnal: da, scepticul simţea că este pe Adevăr, că percepţiile simţite nu ţin nici de domeniul hipnozei, nici al sugestiei şi nici de cel al fantasticului. Vibraţiile din palme erau cât se poate de reale şi de clare. Niciodată înainte de experimentul Realizării Sinelui nu-şi pusese problema unor astfel de simţiri. Ele nici nu existau pentru el şi, deci, nu-l interesau. Dar acum devenise conştient că percepţia vibraţiilor reprezenta tocmai răspunsul dat tuturor întrebărilor formulate sau neformulate, ale răutăţilor gândirii sale atunci când dialoga cu fratele sahaja yoghin. Pentru că – da! – acum se simţea frate cu sahaja yoghinul! Un frate spiritual.

În ceea ce priveşte personalitatea lui Shri Mataji, se simţea mândru că se poate număra printre discipolii Săi şi îşi dorea să devină, la rându-i, un bun şi demn instrument în munca pentru răspândirea Sahaja Yogăi.