JERUSALEM OF GOLD - Ofra Haza și André Rieu

Ofra Haza 

O foarte frumoasă melodie - Jerusalem - în înterpretarera de excepție a regretatei Ofra Haza, plecată mult prea curând dintre noi. Videoclipul are transcrierea atât în ebraică cât și în engleză, astfel încât mesajul piesei poate fi înțeles ușor, mai ales că este subliniat de imagini bine alese și la fel de bine realizate. 

Ascultați în tăcere și încercați să vă transpuneți în atmosfera Ierusalimului, un oraș încărcat de o istorie, un tragism și semnificații deosebite pentru întreaga umanitate.

Behold I am a violin for all your songs/ Iată că sunt o vioară pentru toate cântecele tale - singură această propoziție mă îndeamnă să „traduc” conținutul liric într-o notă mult mai profundă decât îmi permite tehnica „Google Translate”.

 

În anul 1983, Ofra Haza a repurtat un uriaș succes cucerind Concursul Eurovision cu piesa „Hay” („Trăiesc”), cu titlul, pentru varianta engleză, „Hi”. De altfel, vă sfătuiesc să deschideți link-ul Ofra Haza pentru a vă informa despre viața și cariera acestei mari artiste a poporului lui Israel.

Drapelul statului Israel
De la “The Provisional Council of State Proclamation of the Flag of the State of Israel” of 25 Tishrei 5709 (28 October 1948) provides the official specification for the design of the Israeli flag.The color of the Magen David and the stripes of the Israeli flag is not precisely specified by the above legislation. The color depicted in the current version of the image is typical of flags used in Israel today, although individual flags can and do vary.The flag legislation officially specifies dimensions of 220 cm × 160 cm. However, the sizes of actual flags vary (although the aspect ratio is usually retained). - http://mfa.gov.il/MFA/AboutIsrael/IsraelAt50/Pages/The%20Flag%20and%20the%20Emblem.aspx, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=343614

Cred că, pentru noi, cei care nu suntem evrei, pentru a înțelege mai bine sufletul și trăirile acestui popor atât de încercat, ar fi indicat să urmărim și una din înregistrările lui André Rieu, în concert la Tel Aviv, în anul 2018. Urmăriți reacțiile publicului!

André Rieu 
De la Eva Rinaldi - Flickr: TV WEEK LOGIES 2011,
CC BY-SA 2.0,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=18322138

André Rieu este un nume binecunoscut și, dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre muzician, este suficient să activați link-ul indicat. 

Cât despre înregistrarea propusă - imagine și sunet - nu este din cele mai grozave, dar am ales-o pentru transfigurarea ce se citește pe chipurile spectatorilor. Intensitatea trăirilor vorbește de la sine, cuvintele mele alese cu grijă nefăcând față provocării descrierii.

Pentru pretențioși am ales și o variantă care răspunde ceva mai bine exigențelor de calitate, dar nu în totalitate:

În comparație cu înregistrarea de mai sus, este de remarcat intervenția corului. Ansamblul de viori (cu liderul în frunte) asigură linia melodică principală, corului revenindu-i sarcina de a forma un fundal melodios discret, dar atât de fericit conjugat în întreaga orchestrație. 

După ascultarea acestei înălțătoare compoziții muzicale, pentru că suntem în perioada marii sărbători a Paștelui, în mod firesc fugim cu gândul la Domnul Iisus, la suferințele și sacrificiul Său suprem și la „ultima” Sa lecție/ pildă dată oamenilor de sus, de pe Cruce, cea a Iertării.

✝️

VAX POPULI

Imagine captată pe net

Paștele: (cea mai) mare sărbătoare creștinească. Învierea Domnului.

Creștinii țin post și merg la biserică. Pe cei mai riguroși în această întreprindere, postul îi slăbește și-i epuizează. Mulți leșină în timpul slujbelor. Un fel de aport sacrificial.

Cum se pregătesc creștinii pentru sărbătoare? Fac curățenie generală.

Ce mai fac creștinii? Fierb ouă și le vopsesc în roșu. Simbolic: sângele Domnului care a înroșit ouăle așezate la baza crucii martiriului. Dar... și în alte culori, pentru design-ul mesei de Paște.

Ce mai fac creștinii? Taie mielul. Ofrandă simbolică, asiguratoare de satisfacții culinare. După atâta post...

Ce mai fac creștinii? În mult așteptata noapte de Înviere merg la biserică să ia lumină. Nu, nu lumină, ci Lumină! Cântă, pătrunși de evlavie, alături de preoții oficianți: Cristos a înviat din morți/Din moarte pre moarte călcând...

Moment înălțător. De unde știu? Este singura etapă la care particip cu plăcere. Observ oamenii și mă bucur. Mă bucur pentru că, probabil, sunt singurele clipe ale anului când, pe chipurile multora apare curățenia de sărbătoare a sufletului, care, în mod tainic, mă face să Îl recunosc pe Cel care i-a inspirat și i-a adus laolaltă: pe Mântuitor! Cam așa cred eu că arăta Domnul Iisus pe vremea viețuirii Sale aici, jos, pe Pământ:  cum arată credincioșii când primesc Lumina. Din păcate, din ce în ce mai vizibil, doar atunci. În rest...

Asta să fie tot?

Vinerea trecută am avut o dispută de sezon cu nevasta. Voia să respectăm postul. N-am obiectat, dar nici plăcere nu mi-a făcut. Dar... am acceptat, din respect pentru ea și din considerente de sănătate: o detoxifiere parțială a organismului din când în când nu are cum să facă rău. Marea problemă era ce mâncăm sau, altfel spus, ce avem voie să mâncăm, conform canoanelor bisericești?

- Uite – i-am zis soției – eu o să-mi fac un sandwich cu somon, ce părere ai?

- Pește? Cum să mănânci pește în săptămâna mare?! – mi-a reproșat soția.

- Dar ce are peștele, dragă? Eu știu că peștele este simbolul creștinilor, că mulți dintre ucenicii Domnului au fost pescari ba, mai mult: de minunea cu peștii îți amintești când, cu doi pești și cinci pâini Mântuitorul a hrănit un întreg sobor? Deci, peștele a primit binecuvântarea Domnului Însuși!

- Așa o fi, dar... nu, pește nu!

- Dar la pâine am dezlegare? – mi-am consultat, ironic, soția.

- Dacă e de post... – a picat replica ei, intrând, amuzată, în jocul ironiilor și îndulcindu-mi cazna cu o mângâiere fugară pe obraz. Așa te face femeia.

Toată ziua am mâncat cartofi, orez și legume, în diferite combinații. Am cam făcut foamea.

Seara, în pat, am meditat la sărbătoarea Paștelui și la semnificația ei. M-am întristat: creștinii nu înțeleg mai nimic din evenimentul evocat. Sunt confuzi. Mulţi, nici nu știu ce s-a întâmplat în urmă cu aproximativ două mii de ani, totul este o nebuloasă în capul lor. Cine a fost Iisus, cine i-a vrut moartea, de ce l-au trădat chiar iudeii care i-au văzut minunile, care este simbolistica sacrificiului suprem și a învierii Domnului... De un singur lucru sunt ei siguri: că trebuie să meargă la biserică, să facă mătănii și să se roage (fierbinte) pentru sănătate, prosperitate, dezlegarea cununiilor, succes la examene... Domnul Iisus, Mântuitorul este bun cu ei, le iartă păcatele (inclusiv, pe cele ale ignoranței) și le îndeplinește dorințele.

Adevărat: Domnul iartă păcatele – le-a tot iertat!

Dar noi, ne ridicăm – măcar acum, după două mii şaptesprezece ani – la înălțimea Divinului?

Concluzie: oamenii se-ngrijesc de curățenia exterioară (casă, curte, școală, instituție), dar... neglijează exact ceea ce este cel mai important: curățarea interioară, purificarea spiritului și... iertarea. Să-nvețe să ierte și-apoi... să ierte. Pe ei înșiși, în primul rând și pe toată lumea, în același timp.

Pe când așa... toată sărbătoarea se reduce la respectarea unor aparențe: haine noi și curate, vizitarea bisericilor, rugăciuni, mers în genunchi, post... Ei chiar cred că sunt în regulă, că au intrat în conexiune cu Domnul Iisus, că I-au respectat îndemnul la iubire, iertare și toleranță. Vax Populi.

Cristos a înviat!/Adevărat a înviat!

Urmează o masă îmbelșugată cu ouă, miel, cozonac și... vin (sângele Domnului).

Cristos a Înviat!/Adevărat a Înviat!

                                                            Publicat în revista Luceafărul din 17 aprilie 2017