DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN - 1

(Dialoguri cu mine însumi)

Scepticul poate fi: tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios sau nu, dar care doreşte să afle mai multe despre lume şi viaţă.

Sahaja yoghinul poate fi: tânăr sau nu, şcolit sau nu, căsătorit sau nu, cu copii sau nu, religios sau nu, dar care a primit Realizarea Sinelui (deci, a aflat mai multe despre lume şi viaţă).

Dialogul poate avea loc oriunde: acasă, la unul dintre cei doi, la serviciu, în parc, pe malul unui râu, pe vârf de munte… oriunde clipa îi surprinde şi îi provoacă la deschiderea inimilor.

Iar dacă manifestăm măcar un dram de sinceritate, vom re-cunoaşte că aceste dialoguri le-am purtat adeseori în interiorul nostru, cu propriul EU (SINE), în căutarea sensurilor vieţii, în căutarea unor răspunsuri ce întârziau să apară. Din acest motiv, am curajul să afirm că întrebările nu sunt scoase cu forcepsul, ci sunt absolut fireşti, născute din dorinţa de cunoaştere… absolută. Doar ordinea lor poate să difere, în funcţie de succesiunea evenimentelor ce ne-au marcat viaţa. 

Portret realizat, după fotografie, de Adriana Andronescu

Primul dialog: experimentul Realizării Sinelui

- Spune-mi şi mie: cine este Shri Mataji?

- Shri Mataji este Mama Universului!

            - Te rog! De unde ai mai scos-o şi pe asta?

            - Acesta este răspunsul meu! Cel puţin… pentru moment.

            - Chiar nu vrei să-mi spui?!

- Ba da! Dar, pentru a se stabili un dialog care să funcţioneze, o să te rog să încerci să renunţi la tonu-ţi ironic şi să nu fii tendenţios când pui întrebări, să-mi asculţi răspunsurile şi, înainte de a riposta, să încerci să le pătrunzi subtilităţile.

- Subtilităţi?! Hm! Nu te joci cu cuvintele? Sau... încerci, cumva, să te fofilezi?

- Nu, nu! Nu mă fofilez deloc! Doar că trebuie să acceptăm ceva: până la un punct... da! – pot fi considerate subtilităţi. Dar, după ce vei ajunge să înţelegi mecanismele...

- Ştii ceva? Mai lasă-mă cu mecanismele tale! Concret: ce te-a învăţat Shri Mataji? Ce ţi-a dat Ea ţie?

           - Sunt două întrebări aici. Îţi voi răspunde în ordine inversă. Shri Mataji mi-a dat... Realizarea Sinelui!

- Ha, ha! Ce mai e şi asta: Realizarea Sinelui? E vreun fel de... maşină de lux?

- Consider că aş putea să-ţi răspund afirmativ... Vezi, tu, în interiorul nostru posedăm un astfel de autovehicul de lux, unul absolut exclusivist, care ne poate transporta cu viteza gândului în orice lume dorim noi.

- Ce vrei să spui cu asta? Ai fost tu vreodată pe Marte şi eu nu ştiu?!

- Cu maşina aceasta de care-ţi vorbesc, pot spune că – da! − am fost şi pe Marte!

- Te rog să nu mă iei de fraier!

- Nu, ferească Dumnezeu! Dar lasă-mă să-ţi explic, dacă tot m-ai întrebat de Realizarea Sinelui.

- Bine! Spune!

- O să-ţi răspund începând cu o întrebare: fii sincer, tu chiar crezi că viaţa aceasta este făcută doar ca să mâncăm, să bem, să ne distrăm şi să facem copii?

- Măi, băiete, n-aş putea spune că nu mi-e bine!

- Doar aceasta crezi că eşti tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut şi trup de satisfăcut?

- Mai trebuie ceva?!

- Ia spune: tu te crezi maşină?

- Nu! De ce?!

- Păi, într-o maşină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreţinere (distracţii)... dar până la urmă se strică, rugineşte şi... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi şi cu oamenii în concepţia ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc şi... mor!

- Hei! Mai încet: am făcut şi un copil! 

- Da... Gemând de plăcere... Cam asta a fost prioritatea ta în acele momente...

- Şi, ce? Nu aşa se fac copiii?

- Încearcă să gândeşti mai puţin grosier!

- Bine! Zi-mi de Realizare!

- Te-am adus aproape. Revenim: laşi în urmă un copil! Foarte bine! El îşi va urma drumul lui! Dar tu? Tu ce-ai făcut cu drumul tău, ce-ai făcut pentru tine, pentru... sufletul tău?

- Şi ce-ai vrea să mai fac?

- Te naşti, creşti, arzi ca o flacără şi... mori! Crezi că asta-i totul?

- Acum încerci să faci filosofie cu mine?

- Doar puţină...

- Zi-i odată: ce-i cu Realizarea aia?

- Acum e timpul! Prietene, doar animalele se nasc, cresc, fac pui şi mor. Oamenilor însă... Maestrul Universului le-a atribuit roluri mari, mult, mult mai mari!...

- Fii mai concret, te rog! Şi nu mă mai aburi!

- ... şi, pentru a ne putea îndeplini aceste roluri, pentru a depăşi stadiul animal, Dumnezeu ne-a dat puteri... secrete!

- Puteri secrete?! Mai zi, că-ncepe să-mi placă!

- Dumnezeu a aşezat în fiecare dintre noi o energie secretă, divină, o energie care, dacă este trezită, îi poate da omului puteri nebănuite!

- Cât de nebănuite?

- Pentru a înţelege mai bine, gândeşte-te la această energie ca la FORŢA cu care maestrul Yoda l-a înzestrat pe Luke în Războiul stelelor. Îţi aminteşti îndemnul lui Yoda: - Luke, foloseşte FORŢA! ...

- Zău, măi? Mi-ar plăcea şi mie aşa ceva! Şi care este sursa acestei energii atât de secrete? Unde o găsesc?

- Kundalini!...

- Kundalini şi mai cum?

- Despre energia Kundalini vorbea maestrul Yoda! Şi o găseşti...

- Unde? Unde?

- Este chiar în tine! În interiorul tău! 

- Hai, lasă-mă! Dacă ar fi aşa, ar fi lumea plină de supraoameni!

- Ai dreptate! Aşa ar trebuie să fie!

            - Şi de ce nu este aşa, atoateştiutorule?

            - Grea întrebare şi complicat răspuns!...

            - Încearcă, totuşi!...

            - Oamenii sunt răi...

            - Fă-i tu mai buni, dacă tot ai devenit aşa de deştept!

            - ... şi-au pierdut inocenţa...

            - Adică? Ştiam că inocenţi sunt doar copiii!

         - Vezi tu, dragul meu prieten, pentru ca energia secretă să se poată trezi şi urca prin corpul omului – cu toate beneficiile ei de energie divină! – acesta trebuie să redevină inocent. Asemenea unui copil! Îţi mai aminteşti ce fel de om era Luke? Cât de naiv era el în comparaţie cu toate celelalte creaturi, toate axate pe profit şi destrăbălare? Câtă inocenţă degaja şi ce idealuri pure îi determinau toate acţiunile?

            - Fii mai concret! Ce trebuie să facă omul?

            - Să se întoarcă la bucuriile simple ale lumii!

            - Şi mai concret! Mai pe limba mea, te rog!

- Ai văzut tu vreodată vreun sugar să plângă după o limuzină?

            - ???

            - Să fure? Să înşele?

            - Ai terminat?

- Sau să-şi dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase şi vacanţe exotice?...

            - Ai început să cam baţi câmpii!

- Nu! Pe sugar îl fericeşte sânul cald şi plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn şi un zâmbet duios...

            - Asta înseamnă că pot pofti şi eu la un sân cald?

- Vezi? Ţi-ai pierdut inocenţa! Sânul copilului nu este acelaşi cu cel la care te-ai gândit tu! Acum ai înţeles ce am vrut să spun cu bucuriile simple ale lumii?

            - Oarecum...

- Să fii inocent înseamnă să te bucuri de tot ceea ce te înconjoară, să te bucuri de natură, să-i vezi frumuseţea, perfecţiunea şi puritatea...

            - Dar îmi place să ies în natură!

            - Să-i respecţi virginitatea...

           - Nu mai am voie să tai lemne pentru focul de tabără?!

            - Să iubeşti animalele şi să le protejezi...

            - Dar le iubesc!...

            - Plantele...

            - Adică şi iarba?

- Şi iarba, şi buruienile!... Şi nu numai! Să înţelegi elementele şi rostul lor: pământul, aerul, focul, apa... eterul... toate sunt... natură! Protejează iarba şi buruienile! Ocroteşte creaţia!

            - Cred că înţeleg! Dar poluarea...

            - Vântul, fulgerul şi tunetul, ploaia, zăpada, îngheţul...

            - ... Da, da! Încep să pricep unde baţi! Le acceptăm, le înţelegem şi le iubim în egală măsură...

            - Vezi? Ai devenit înţelept! Cu toţii am fost creaţi să stăpânim şi să ne bucurăm deopotrivă de această planetă, pe această planetă. Planeta este vie şi noi suntem în ea! Suntem una cu ea! Rănind-o, ne rănim pe noi înşine!

        - Încă nu mi-ai spus: cum pot trezi în mine această energie? Chiar îmi doresc să devin un supraom!

           - Shri Mataji...

           - Iar mă iei cu Shri Mataji?

           - Shri Mataji are harul de a trezi această energie în noi!

           - Vrei să spui că ţie ţi-a trezit-o?

           - Da!

- Să trag concluzia că am în faţa mea un supraom?

            - Aş putea spune şi aşa ceva.

            - Hm! Nu eşti deloc modest!

            - Este rândul meu să-ţi pun o întrebare: ce înţelegi tu prin supraom?

             - Mi-ar plăcea să mişc lucrurile prin casă fără să pun mâna pe ele...

            - Aşa de puţin îţi doreşti?!

            - ... să citesc gândurile oamenilor...

            - Nu-ţi ajung ale tale?

            - ... să ghicesc viitorul...

- La ce ţi-ar fi de folos, dacă ai rata clipa prezentă? Prezentul trebuie trăit, de el trebuie să fii conştient, căci altfel... viitorul va deveni trecut înainte de a-i simţi dulceaţa prezentului. 

            - Bine! Bine! Zi tu, deşteptule, ce înseamnă supraom?

          - Tu ai vorbit de supraoameni, nu eu! Eu ţi-am vorbit de energia Kundalini şi de Realizarea Sinelui!

- Bine! Te întreb de-a dreptul: concret, ce-ai simţit atunci când spui că Shri Mataji a trezit această energie în tine?

- Voi încerca să fiu concis: în primul rând, am simţit o pace interioară pe care nu o cunoscusem niciodată înainte!

            - Doar atât?!

- Recunoaşte: nu este deloc simplu! Ia spune: tu ai reuşit vreodată să fii calm cu adevărat, să te bucuri de cântul păsărilor fără să-ţi încordezi auzul, să-ţi auzi ceasul inimii şi să simţi iubire pentru întreaga planetă?

            - Mi-ar folosi la ceva?

            - Enorm! Pentru că acesta ar fi primul pas. Apoi...

            - Hai, uimeşte-mă în continuare!

          - Fără să faci niciun efort, fără să fii fals, liniştea aceasta va aşterne pe chipul tău primul zâmbet ca distincţie a seninătăţii minţii tale aflate în repaos!

             - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură!

- Te grăbeşti, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care şi-a găsit echilibrul interior şi care ştie să-şi stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă nu ţi se pare deplasată comparaţia, vei deveni... dresorul lor. Al propriilor gânduri.

- Ştiu eu ce să zic?...

        - Crezi că sunt mulţi oameni în lumea asta care să-şi stăpâ-nească gândurile? Tu ai reuşit vreodată?

            - Sincer... nu cred! Nici nu m-am gândit vreodată la aşa ceva. Te-a învăţat pe tine Shri Mataji aşa ceva?!

        - Da! După trezirea energiei Kundalini, aceasta se ridică de-a lungul coloanei noastre vertebrale...

           - Ce faci acolo? Ce tot dai din mâini pe lângă mine?!

           - În timp ce-ţi explic, îţi ridic şi ţie energia!

            - Dar mi-a trezit şi mie Shri Mataji celebra energie secretă de mi-o ridici tu acum ?!

           - Habar n-ai tu de când a făcut-o!

           - Încep să cred în minuni!

           - Ai face bine să crezi!

           - Cum s-a întâmplat asta?! Când, măi, omule?!

           - În clipa în care interesul tău de cunoaştere s-a transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-o dorinţă sinceră de înţelegere şi trezire a acestei energii...

            - Dar chiar îmi doresc să cunosc tainele misterioasei  energii!

        - ... energia ta a intrat în rezonanţă cu a mea, s-a trezit şi... a şi urcat de-a lungul coloanei vertebrale!

           - Cum aşa? Fără niciun efort?! Fără să ştiu şi eu?!

            - Exact! A fost suficientă dorinţa ta sinceră de cunoaştere şi, spontan, s-a întâmplat şi pentru tine minunea!

           - Adică...

           - Adică ţi-ai primit Realizarea Sinelui!

           - Asta-i tot?!

           - Da! Asta-i tot!

- Aşa o fi, cum spui tu! Dar de unde ştiu eu că nu sunt decât nişte închipuiri de-ale tale? Tu dai din mâini pe lângă mine şi eu... Ce trebuie să simt eu? Ce se întâmplă cu fiinţa mea?

- Bune întrebări! Întrebări de om deştept! Îţi voi da imediat această dovadă, dar tu va trebui să fii sincer până la urmă şi, dacă...

            - Te rog, nu mă mai fierbe! Vreau să simt ce simţi şi tu!

            - Bine! Întinde mâinile spre mine!

            - Pur şi simplu?

- Pur şi simplu! Aşa, foarte bine! Acum, te rog, nu mai vorbi! Lasă-mă doar pe mine s-o fac! Tu încearcă să fii atent doar la propria fiinţă, la dorinţa ta de a simţi energia! Aşa... Acum, ridică mâna dreaptă deasupra capului, undeva, în zona fontanelei. Mâna stângă rămâne îndreptată spre mine! Plimbă mâna dreaptă deasupra capului până vei simţi... ceva, o să-ţi dai seama şi singur ce!...

            - Nu simt nimic!

            - Plimbă mâna uşooor... cerceteaaază... fii atent la orice senzaţie deosebită!

            - Măi, acum... parcă simt ceva!...

        - Foarte bine! Opreşte mişcarea mâinii în poziţia în care senzaţia devine mai clară, mai puternică!

            - Am găsit! Simt o răcoare!...

            - Ei, prietene, acum ai dovada că ţi-ai primit Realizarea Sinelui!

             - Cum aşa?! Dar spuneai că doar Shri Mataji poate să facă această minune!

- Dar Shri Mataji a făcut minunea! Eu am fost doar un simplu intermediar!

            - Să fie întotdeauna aşa de uşor?!

            - Cu o singură condiţie: să ţi-o doreşti!

            - Acum ce trebuie să mai fac?

- Acum tu nu mai faci nimic! Te bucuri pentru prima oară în viaţa ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine!

            - Dar...

- Taci! Acum, taci! Închide ochii şi încearcă să nu te mai gândeşti la nimic! Fii puţin egoist şi trăieşte-ţi bucuria în solitudinea propriei fiinţe, căci această stare este irepetabilă şi îţi aparţine în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la fel! Aceasta este starea de yoga. Starea în care energia ta Kundalini, odată trezită, s-a înălţat prin corpul tău şi, ţâşnind prin fontanelă, s-a unit cu energia Kundalini universală. Acum ele dansează înlănţuite deasupra capului tău. Menţine uniunea cât mai mult timp cu putinţă! Acum se cheamă că eşti în meditaţie. Simte vibraţiile ce curg prin tine! Simte-le prin toţi porii! Bucură-te! Bucură-te şi fii fericit! Fii fericit pentru că eşti conectat – pentru prima dată în mod conştient – prin mii de fire invizibile, la Zeul Suprem, la Dumnezeu Tatăl!

Note de jurnal: în urma acestui prim dialog, scepticul, un tip contrariat şi agasat de conduita ciudat de cuminte şi curioasa logică de viaţă a interlocutorului său, a primit răspunsuri la multe din întrebările ce-i frământau creierii, dar... şi-a primit şi Realizarea Sinelui. Întrebările pot fi reluate în noua sa stare de... integrare, stare ce nu mai este una fizică (solidă, lichidă sau gazoasă), caracteristică a materiei, ci una vibratorie. Este starea în care, dacă reuşeşti să te integrezi, începi să... vezi cu mâinile. Dar, aceasta, într-un alt dialog.

(Fragment din volumul Nevăzutele cărări, editura PIM, Iași, 2013)