DINCOLO DE TIMP

Inocență - imagine luată de pe net

Bunul meu prieten, sahaja yoghinul Marian Trașcu-Madhava, mi-a făcut o surpriză deosebită și mi-a trimis, acum, în prag de sărbători, o scenetă ce tocmai a scris, cerându-mi o opinie. Ce să vă spun, întrucât nu îmi erau străine nici sensibilitatea autorului, și nici abilitățile scriitoricești - i-am urmărit în trecut câteva astfel de puneri în scenă - eram convins că nu voi fi dezamăgit. Și nu am fost. Mi-a plăcut atât de mult sceneta, încât l-am rugat să-mi permită s-o public aici, pe blog. 

DINCOLO DE TIMP

(scenetă într-un tablou de „dincolo de timp”)

Personajele:

Căutătorul – căutător spiritual

Pingalev – partea rațională, ego-ul și viitorul din ființa umană

Yoa-Yda – partea emoțională, psihicul și trecutul

Copil – conștiința, inocența

Căutătorul (cu un felinar slab luminat în mână, reprezentând lumina interioară): Ce întuneric!... Am rătăcit drumul… Abia dacă zăresc ceva!... Văd mai mult umbre… iar figurile pe care le întrezăresc prin lumina asta plăpândă par schimonosite și chinuite. Chiar și eu, când mă uit în oglindă la lumina asta chioară, mă văd uneori sluțit, chiar dacă, de cele mai multe ori, mă cred frumos ca un Adonis. Mă întreb atunci: care sunt eu cu adevarat?

(După un timp de căutări): Dacă aș avea o lumină mai puternică, i-aș vedea pe oameni mai bine și nu aș mai orbecăi atât ca să găsesc drumul bun.

Pingalev (emfatic, apărând de undeva, din dreapta): Te înșeli, amice! Sunt aici ca să veghez tot timpul asupra ta și a lumii întregi!

Căutătorul (orbecăind în continuare): Cine este? Cine a vorbit?

 Pingalev: Eu, conștiința ta. Mă cheamă Pingalev și sunt stăpânul tău și al întregii lumi.

Căutătorul: Stăpânul meu?!

Yao-Yda (apărând de undeva, din stânga): Ba eu sunt conștiința ta, dragule, și mă cheamă Li Yao-Yda. Mai simplu, poți să-mi spui Yda, așa, ca între prieteni.

Tot timpul, Căutătorul se va situa între cele două personaje, Yda la stânga și Pingalev la dreapta.

Pingalev: Cum poți să spui asta, smiorcăito, când abia vorbești și abia te târâi prin această lume? Cum poți să fii conștiința cuiva?

Căutătorul: Dar nu înțeleg nimic!

Pingalev: Nu ințelegi pentru că se bagă peste mine. Eu sunt cel care vorbește și se manifestă prin tine. Sunt totodata conștiința și stăpânul tău și mă gândesc întodeauna numai la binele și la viitorul tău.

Yao-Yda: La binele tău?! Ha! Că dacă nu eram eu să te liniștesc cu narcotice și licori amețitoare în urma prostiilor pe care le-ai făcut grație acestui domn Pingalev, nu știu cum s-ar fi sfârșit totul. Eu sunt cea care mă gândesc la binele tău și-ți ofer momente îndelungi de desfătare, amor neîncetat și dulce lenevie. Te fac să visezi la ce a fost, să te bucuri de trecutul tău sau să îl regreți, să cânți de dor și jale spre a ta ușurare.

(Tare, emfatic) Trecutul este tot ce conteazăăă!

(Începe a cânta, îndemnându-l și pe căutător să cânte o dată cu el): O, ce dor, ce chin, ce jale !…

Pingalev (aplaudând batjocoritor și certându-l pe căutător): Ei, ce-i cu tine, bați câmpii! Nu te mai lua după … zurlia asta, revino-ți! Fii rațional! Cum crezi că ai ajuns să posezi atâtea și să știi atât de multe lucruri?! Cu visele nu ai fi ajuns nicăieri! Eu sunt cel care, prin ambiție și hotărâre te-am făcut atât de bogat, de respectat și de temut, chiar dacă, pentru a ajunge aici, a trebuit să trecem și peste cadavre. Cine mai este ca tine? Nimeni! Acum, când avem atât de multe și putem avea și mai multe, vrei să te arunci în brațele acestei… amețite… ca să facă din tine, ce? O legumă?!

Yao-Yda (fâțâindu-se și strâmbându-se): O legumă cu suflet, da! Și nu o piatră seacă cum este în mâinile tale… doommnule!

Pingalev (spre public, convingător): Sufletul lui este în tot ce deține și în tot ce știe. În toate acestea se regăsește el, adică… noi! Pe când la tine nu se regăsește în nimic! Ce poți să-i oferi tu? Vise, iubiiire, regrete, dezamăgiri…ha, nimicuri!

Căutătorul: Tot nu ințeleg. Îmi vâjâie capul capul și nu mai știu ce este cu mine de atâtea gânduri. Oare acestea nu se pot opri? Ce bine ar fi de m-ar lăsa în pace! Cred c-aș fi ca un copil, de-aș scăpa de ele! Am auzit undeva că, dacă ajungi în prezent, gândurile se opresc. Dar cum să fac, cum să fac?

      

 În scenă intră un copil în lanțuri.

Căutătorul: Cine ești tu?

Copil: Sunt conștiința ta.

Căutătorul: Și tu?! A treia conștiință?!

Copil: Nu există trei conștiințe, există doar una și aceea sunt eu.

Căutătorul: De unde știu că ești tu?

Copil: Între tine și mine nu există nicio diferență.De fapt, tu ești Conștiința însăși, dar incă nu te cunoști.

Căutătorul: Și de ce ești în lanțuri?

Copil: Pentru că sunt prizonierul timpului.

Căutătorul: Adică?

Copil: Mai bine spus, sunt  prizonierul gândurilor tale.

Căutătorul (meditativ): Dacă Eu sunt Tu, după cum ai spus, asta înseamnă că, de fapt, eu sunt prizonierul gândurilor.

Copil: Exact! Și, mai mult decât atât, te-ai identificat cu acestea.

Căutătorul: Și cum mă pot elibera?

Copil: Realizând cine ești.

Pingalev: Asta se cheamă realizarea de sine, dar nu-ți face iluzii, au mai trecut și alții prin experiment și am reușit să zădărnicesc orice conștientizare. Uite, chiar și tu ai avut realizarea dar, cum eu dețin toate trucurile acestei lumi, mi-a fost foarte ușor să te întorc de la această deviere.

Yao Yda: Nu știi decât să te lauzi, eu sunt dorința și, dacă nu i-aș fi împuiat eu capul cu dorințe grosiere, de cea mai joasă calitate, nu ai mai fi zădărnicit tu nimic.

Căutătorul: Când am avut eu această conștientizare sau realizare de sine, cum îi spui?

Pingalev: În urmă cu ceva timp…

Yao Yda: Hei, hei, vezi c-ai intrat în domeniul meu! Pot foarte bine să-i reamintesc eu aceasta! Ascultă: în urmă cu aproape doi ani de zile, într-un targ, cineva ți-a vorbit despre o metodă de relaxare pe care ai și experimentat-o. Nu știu ce s-a întâmplat dar, câteva zile după aceasta nu am mai putut da de tine, erai de negăsit. Mi-ar fi părut rău să te fi pierdut, dar mare mi-a fost bucuria când te-am regăsit. Erai în pragul unui local luxos, nou deschis, și nu știai ce să faci: să intri... să nu intri... Am trimis atunci la tine două dintre cele mai încântătoare ființe ale acestui pământ care, cu ochii lor dulci, te-au invitat înăuntru. Ai acceptat cu mare bucurie.

Pingalev : Nu ai niciun merit, eu l-am găsit primul și i-am îndrumat pașii către noul local. O asemenea bijuterie de local nu putea să fie privat de un asemenea nume, de o asemenea valoare!

Căutătorul (spre public, derutat complet): Cine sunt? Cum să realizez din nou cine sunt?

Pingalev: Nu te mai frământa atâta, nu o să reușești. Acceptă statutul pe care îl ai. Ce-ți mai trebuie? Ai deja un nume... o faimă... De ce vrei să dai cu piciorul la toate acestea și să ajungi un nimeni?!

Căutătorul: Dar de ce nu o să reușesc?

Yao- Yda: Eu sunt sursa plăcerilor și dorințelor care îți înflăcărează simțirile. Ce ar mai fi această lume fără plăceri și senzații tari? Cum ai mai simți că trăiești fără toate acestea? Lasă-te condus, nu trebuie să faci nimic, iar dorințele mele vor face totul pentru tine. Dorințele îmi sunt foarte puternice și puțini sunt cei care le pot înfrunta.

Copil: Nu-ți mai asculta gândurile, nu vei ajunge nicăieri, ele te vor duce unde vor ele.

Căutătorul: Dar nu pot. Încerc și nu pot!

Copil: În tine există o dorință care îți aparține, este una cu tine și este cea care  te poate ajuta să realizezi cine ești. Celelalte dorințe nu sunt ale tale și te indepartează de tine însuți.

Căutătorul: Ce fel de dorință este aceasta?

Copil: Este dorința pură de a fi ceea ce ești.

Căutătorul: Și cine sunt?

Copil (convingător): Ești Spiritul! Sau Sinele!

Căutătorul (doar pentru el): Deci, asta este realizarea de sine! (Cu voce tare): Dar eu am realizat asta!

Copil: A fost doar o scurtă trăire pe care ai avut-o mai de mult, dar nu suficientă pentru a realiza Spiritul.

Căutătorul: Și de ce nu a fost suficientă?

Copil: Pentru că aceste doua ”personalități” au profitat de faptul că dorința ta de a te cunoaște și de a fi ceea ce ești nu era destul de sinceră și de puternică și, astfel, au preluat controlul și ai redevenit o păpușă în mâinile lor.

Căutătorul (hotărât): Și ce trebuie să fac acum?

Copil: Să-ți dorești din toată ființa să te regăsești în Sine și atunci dorința pură din tine va zdrobi toate lanțurile care te țin legat de aceste doua “creaturi sâcâitoare”.

Căutătorul: Bine, îmi doresc, dar... tot nu se întâmplă nimic.

Copil: Caută-te în interior, mergi în profunzime, iartă totul, nu te lăsa purtat de niciun gând și liniștea va începe să se aștearnă, până când te va cuprinde complet.

Pingalev (zgîlțâindu-l, alertat): Ei ce faci?Te nenorocești!

Yao-Yda  (fredonând a pagubă): O, nu!  Viata mea…

Se aude o muzică divină. Copilul este eliberat de lanțuri, iar felinarul Căutătorului se aprinde puternic.

Căutătorul (trezit ca dintr-un vis urât): Aproape că nu-mi vine să rostesc nimic pentru a nu perturba această liniște adâncă, împlinire și bucurie totodată! Acesta să fie prezentul?

Copil: Da, acesta este și este totodată spiritul în manifestarea sa.

In scenă rămâne doar Căutătorul. Se ridică încet și se uită prin lumina puternică la cei din jur. Uimit și încântat rostește ca pentru sine:

Căutătorul: Da, acum văd, văd foarte bine! Ce frumoși sunt acesti oameni!

                                                                          Marian Trașcu-Madhava