Chiar dacă a fost adoptat de poporul francez, cantautorul își evocă în cea mai cunoscută și de succes piesă - Le métèque - originile de evreu sefard născut în Egipt. Titlul și prima parte a piesei ne-ar îndreptăți să afirmăm că da, chiar dacă are o nouă cetățenie și cântă într-o limbă străină, rădăcinile sunt prea puternice pentru a fi uitate sau ignorate.
Mai apoi, în partea a doua, Le métèque spune o frumoasă poveste de dragoste în care el, după ce face o recapitulare a tuturor calităților și defectelor (limita dintre ele fiind confuză, un defect putând fi definit oricând drept calitate și invers), își declară pasiunea devastatoare (Je viendrai, ma douce captive/ Mon âme sœur, ma source vive/ Je viendrai boire tes vingt ans/ Et je serai Prince de sang.) care-i va marca pe amândoi îndrăgostiții până la sfârșitul vieții (Et nous ferons de chaque jour/ Toute une éternité d'amour/ Que nous vivrons à en mourir).
Să fie vorba, totuși, despre o simplă poveste de dragoste? O poveste de dragoste pentru vreo iubită sau iubita să reprezinte țara și neamul din care se desprinsese? Nu cumva cantautorul a spus două povești într-una? Să alegem/vedem ce dorim fiecare.
Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
Et mes cheveux aux quatre vents
Avec mes yeux tout délavés
Qui me donnent l'air de rêver
Moi qui ne rêve plus souvent
Avec mes mains de maraudeur
De musicien et de rôdeur
Qui ont pillé tant de jardins
Avec ma bouche qui a bu
Qui a embrassé et mordu
Sans jamais assouvir sa faim
Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
De voleur et de vagabond
Avec ma peau qui s'est frottée
Au soleil de tous les étés
Et tout ce qui portait jupon
Avec mon cœur qui a su faire
Souffrir autant qu'il a souffert
Sans pour cela faire d'histoires
Avec mon âme qui n'a plus
La moindre chance de salut
Pour éviter le purgatoire
Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
Et mes cheveux aux quatre vents
Je viendrai, ma douce captive
Mon âme sœur, ma source vive
Je viendrai boire tes vingt ans
Et je serai Prince de sang
Rêveur ou bien adolescent
Comme il te plaira de choisir
Et nous ferons de chaque jour
Toute une éternité d'amour
Que nous vivrons à en mourir
Et nous ferons de chaque jour
Toute une éternité d'amour
Que nous vivrons à en mourir
Wikipedia nu oferă prea multe detalii despre viața lui Moustaki dar, în 1966, când a compus Le métèque, acesta avea 32 de ani. Cine să fi fost tânăra de 20 de ani care l-a inspirat? Necunoscând-o - zic și eu - povestea de dragoste pălește când o punem în oglindă cu frumusețea poeziei cântate.
O variantă inedită a piesei o descoperim în duetul realizat alături de Zazie, cei doi devenind actorii propriei interpretări:
O altă variantă de reținut, cea în care cântă alături de George Dalaras:
Două voci, una caldă, timbrată (Moustaki), și o alta, mai curată, mai apropiată de lirica grecească și mai... pasională (Dalaras), se întâlnesc și se întrepătrund pentru a reda același mesaj. Atât în limba franceză, cât și în cea greacă.
Marina Rossel a realizat un ultim interviu cu Georges Moustaki acasă la acesta. De fapt, mai mult o întâlnire de suflet între doi artiști cu origini, putem spune, comune, doi artiști care se recunosc și se respectă reciproc. Starea de sănătate a cantautorului este, evident, precară, dar aceasta nu-i alterează defel simțul umorului, iar pe chip i se observă seninătatea celui împăcat cu sine. Cu Sine.
Avec ma gueule de métèque... de câte ori, oare, nu ne simțim, de-a lungul vieții, „meteci”?! Și, din păcate, adeseori, în propria noastră țară! Dar... să lăsăm doar șansonetei spațiu în această postare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici aveti posibilitatea sa va puneti bine cu autorul articolului, sa-l "periati" de "sa-i mearga fulgii"!