Afișul evenimentului |
Data: 14 noiembrie 2013;
Locul: Biblioteca Judeţeană Panait Istrati din Brăila;
Participanţi: aproximativ 50 de persoane;
Moderator: Claudiu Brăileanu;
Referenţi: scriitorii Adelina Pop - Brăila şi Stan Brebenel - Buzău;
A cântat: Ramona Bivoleanu - elevă;
Atmosferă: intimă;
Ineditul evenimentului: Sahaja Yoga.
Explicând corpul subtil |
Unii şi-au primit Realizarea Sinelui |
Personajul principal: Nevăzutele cărări |
Au prezentat: Stana Brebenel, Claudiu Brăileanu, Adelina Pop şi... Florin Meşca |
A cântat: Ramona Bivoleanu - elevă |
Da: a mai fost nevoie de scaune! |
NEVĂZUTELE CĂRĂRI
Când am primit cartea lui Florin
Meşca, „Nevăzutele cărări” (editura PIM, Iaşi, 2013), am fost sceptic în ceea
ce mă priveşte în a o descifra, considerând că nu voi putea să o înţeleg şi să
mă exprim asupra ei având în vedere cunoştinţele mele, mai mult decât profane,
despre yoga. Am procedat cumva atipic când am decis să o lecturez. Am studiat
cu atenţie cuprinsul, mai ales că titlul mă băga cumva în ceaţă, şi m-am
orientat să citesc mai întâi acea parte a cărţii ce descria vizita grupului de
yoghini în India. Abia atunci m-am lămurit că este o carte despre Sahaja Yoga şi că nu are nici o legătură
cu celebra şi obscura MISA. Odată ce curiozitatea a fost satisfăcută pasul
următor a fost unul firesc: lectură cap-coadă. După citirea ultimei pagini
rămâi mai mult ca de obicei pe gânduri. Nu ai cum să nu te gândeşti şi să-ţi
pui anumite întrebări legate de experienţa prin care a trecut autorul. Cum a
putut ca, prin practicarea acestor exerciţii spirituale, să devină un alt om,
să se nască, aşa cum se exprimă, pentru a doua oară. Voi reveni asupra acestor
consideraţii.
De regulă, criticii literari
încadrează o nouă apariţie editorială într-un anumit gen literar. Aşa am
încercat şi eu, recunosc, cu o anumită teamă deoarece mă aflam în faţa unei noutăţi.
Prima impresie a fost aceea că lucrarea lui Florin Meşca era una de
specialitate, ce se dorea să fie de iniţiere în Sahaja Yoga. Apoi, m-am gândit
că ar putea fi o carte cu note de călătorie, atât din ţară cât şi din
străinătate. Nici această încadrare nu m-a satisfăcut. M-am mai gândit şi la
faptul că ar putea fi un jurnal pentru că toate activităţile şi întâmplările
erau datate. Concluzia finală este aceea că avem în faţa noastră o lucrare
autobiografică, de o factură aparte, ce îmbină în mod fericit şi trăsăturile
acelor genuri literare amintite.
Rolul meu nu este acela de a analiza şi judeca modul în care autorul a
procedat corect sau nu atunci când a luat decizia de a-şi căuta un alt drum în
viaţă, drum care îl va schimba profund, după propriile-i mărturisiri. L-a
căutat mult, umblând pe cărări şi
poteci care duceau nicăieri. Trebuie să recunoaştem că nu există fiinţă umană
care să nu bâjbâie, chiar cu lanterna în mână în plină zi şi care să ajungă la
drumul visat, unii atunci când trebuie, alţii foarte târziu, iar alţii, din
păcate pentru ei, niciodată. Uneori şi şansa este de partea noastră. Este
necesară o secundă astrală pentru a-ţi găsi calea şi mersul firesc prin viaţă.
Cert este că a luat această decizie atunci când calea pe care mergea îl afunda
tot mai mult, când starea de sănătate îl ducea spre pierzanie. Se întâmpla acum
două decenii. Experienţele sale din această nouă viaţă ni le prezintă în
această lucrare nouă, celor care nu avem preocupări ca ale sale.
Dar ce este Sahaja Yoga? Sahaja
Yoga este cea mai nouă formă de yoga, la care se ajuge spontan (sahaj în lb.
sanscrită înseamnă şi spontan), prin trezirea energiei Kundalini, ascensiunea
ei prin corpul energetic (suprapus celui fizic) şi eliberarea prin cel de-al
şaptelea centru, Sahasrara. Meditaţia este urmarea firească a atingerii stării
de yoga. Fondatoarea acestei forme moderne de yoga, prin anii ´70, a fost
indianca Shri Mataji Nirmala Devi.
Interesante sunt dialogurile socratice dintre un proaspăt iniţiat,
adică autorul, şi un sceptic, adică ego-ul său, în număr de şapte, sau mai bine
zis dintre entuziasmul învăţăcelului şi demonii interiori care îşi făceau
treaba pentru care erau creaţi. Până la urmă cei doi (într-unul) au ajuns la
acelaşi numitor comun, adică la armonie, acea armonie care este căutată de
sahaja yoghini Şi nu numai.
Spuneam că autorul te poate duce cu gândul la o carte cu note de
călătorie. Sunt foarte interesante paginile prin care face corp comun cu
natura. Vede frumuseţi acolo unde alţii trec fără să le observe. Drumurile prin
ţară – Braşov, Slatina, Arad, Oradea, Iaşi, Bucureşti – şi traseele parcurse,
întotdeauna din Brăila, oraşul de domiciliu, sunt tot atâtea imne (cum frumos zicea poetul Ioan
Alexandru) şi declaraţii de dragoste pentru frumuseţile naturii de la noi din
ţară. Elementele (re)descoperite pe traseu, imaginile surprinse cu dealurile
împodobite cu păduri şi livezi, sate frumoase, râuri cristaline, munţii semeţi
sunt absolut fabuloase. Aici îi descoperim autorului o latură minunată: este un
romantic adevărat şi, de ce nu, un patriot.
Deosebite sunt şi paginile care descriu India reală, dincolo de
meditaţiile în comun săvârşite pe un imens stadion în preajma Crăciunului şi
condiţiile, mai mult decât modeste în care au locuit, în tot timpul petrecut în
ţara de admiraţie a lui Eliade, dar şi pe aeroportul din Moscova. Însă India,
cu aglomeraţia haotică de pe străzi şi din punctele comerciale din Mumbay, te
fascinează şi, în acelaşi timp, te copleşeşte. Realizăm la finalul lecturii că
Florin Meşca face de fapt nişte călătorii spirituale. Nimic nu este lăsat la
voia întâmplării. Chiar şi târguielile sunt făcute după un anumit tipic, ca
într-un ritual spiritual. Nimic nu te duce cu gândul că ai putea asimila
meditaţia Sahaja Yoga cu şedinţele de spiritism. Cine crede aşa ceva se înşeală
amarnic.
Cartea lui Florin Meşca este o carte pozitivă, scrisă cu şi din iubire
pentru oameni şi natură, adică: apă, aer, pământ, soare, foc. O carte care
pledează pentru armonia dintre om şi elementele naturii. Prin scrierea ei
Florin Meşca arată abilităţi nebănuite în mânuirea condeiului făcându-te să fii
părtaş la împlinirea lui şi să te bucuri odată cu el. Toate acestea nu ar fi
fost posibile dacă ateul din el nu-L descoperea pe Dumnezeu, pe Dumnezeul
adevărat acela care afirmă, şi noi credem acest lucru: Eu sunt Calea şi Adevărul! Iar leit-motivul cărţii, cel puţin din
punctul meu de vedere, este Lăsaţi copiii
să vină la Mine! Ceea ce trebuie luat şi ca un îndemn pentru cei care nu
l-au descoperit încă pe Dumnezeu, să găsească imediat Calea.
Stan
BREBENEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici aveti posibilitatea sa va puneti bine cu autorul articolului, sa-l "periati" de "sa-i mearga fulgii"!