 |
| Inocență - imagine luată de pe net |
DINCOLO
DE TIMP
(scenetă
într-un tablou de „dincolo de timp”)
Personajele:
Căutătorul
– căutător
spiritual
Pingalev
–
partea rațională, ego-ul și viitorul din ființa umană
Yoa-Yda
– partea
emoțională, psihicul și trecutul
Copil
– conștiința,
inocența
Căutătorul (cu un felinar slab luminat în mână, reprezentând lumina interioară): Ce întuneric!... Am
rătăcit drumul… Abia dacă zăresc ceva!... Văd mai mult umbre… iar figurile pe
care le întrezăresc prin lumina asta plăpândă par schimonosite și chinuite.
Chiar și eu, când mă uit în oglindă la lumina asta chioară, mă văd uneori sluțit,
chiar dacă, de cele mai multe ori, mă cred frumos ca un Adonis. Mă întreb
atunci: care sunt eu cu adevarat?
(După un timp de căutări): Dacă aș
avea o lumină mai puternică, i-aș vedea pe oameni mai bine și nu aș mai orbecăi
atât ca să găsesc drumul bun.
Pingalev (emfatic, apărând de undeva, din dreapta): Te înșeli, amice! Sunt aici ca să veghez tot timpul
asupra ta și a lumii întregi!
Căutătorul (orbecăind în continuare): Cine este? Cine a vorbit?
Pingalev: Eu, conștiința ta. Mă cheamă Pingalev și sunt stăpânul tău
și al întregii lumi.
Căutătorul: Stăpânul meu?!
Yao-Yda (apărând de undeva, din stânga): Ba eu
sunt conștiința ta, dragule, și mă cheamă Li Yao-Yda. Mai simplu, poți să-mi spui Yda, așa, ca între prieteni.
Tot timpul, Căutătorul se va situa
între cele două personaje, Yda la stânga și Pingalev la dreapta.
Pingalev: Cum poți să spui asta, smiorcăito, când abia vorbești și
abia te târâi prin această lume? Cum poți să fii conștiința cuiva?
Căutătorul: Dar nu înțeleg nimic!
Pingalev: Nu ințelegi pentru că se bagă peste mine. Eu sunt cel care vorbește și se manifestă prin tine. Sunt
totodata conștiința și stăpânul tău și mă gândesc întodeauna numai la binele și la viitorul tău.
Yao-Yda: La binele tău?! Ha! Că dacă nu eram eu să te liniștesc cu
narcotice și licori amețitoare în urma
prostiilor pe care le-ai făcut grație acestui domn Pingalev, nu știu cum s-ar
fi sfârșit totul. Eu sunt cea care mă gândesc la binele tău și-ți ofer momente
îndelungi de desfătare, amor neîncetat și dulce lenevie. Te fac să visezi la ce
a fost, să te bucuri de trecutul tău sau să îl regreți, să cânți de dor și jale
spre a ta ușurare.
(Tare, emfatic) Trecutul este tot ce
conteazăăă!
(Începe a cânta, îndemnându-l și pe
căutător să cânte o dată cu el): O, ce dor, ce chin, ce jale !…
Pingalev (aplaudând batjocoritor și certându-l pe căutător): Ei,
ce-i cu tine, bați câmpii! Nu te
mai lua după … zurlia asta, revino-ți! Fii rațional! Cum crezi că ai ajuns să
posezi atâtea și să știi atât de multe lucruri?! Cu visele nu ai fi ajuns nicăieri!
Eu sunt cel care, prin ambiție și hotărâre te-am făcut atât de bogat, de
respectat și de temut, chiar dacă, pentru a ajunge aici, a trebuit să trecem și
peste cadavre. Cine mai este ca tine? Nimeni! Acum, când avem atât de multe și
putem avea și mai multe, vrei să te arunci în brațele acestei… amețite… ca să
facă din tine, ce? O legumă?!
Yao-Yda (fâțâindu-se și strâmbându-se): O legumă cu suflet, da! Și
nu o piatră seacă cum este în mâinile tale… doommnule!
Pingalev (spre public, convingător): Sufletul lui este în tot ce
deține și în tot ce știe. În toate acestea se regăsește el, adică… noi! Pe când
la tine nu se regăsește în nimic! Ce poți să-i oferi tu? Vise, iubiiire, regrete,
dezamăgiri…ha, nimicuri!
Căutătorul: Tot nu ințeleg. Îmi vâjâie capul capul și nu mai știu ce
este cu mine de atâtea gânduri. Oare acestea nu se pot opri? Ce bine ar
fi de m-ar lăsa în pace! Cred c-aș fi ca un copil, de-aș scăpa de ele! Am
auzit undeva că, dacă ajungi în prezent, gândurile se opresc. Dar cum să fac,
cum să fac?
În scenă intră un copil în lanțuri.
Căutătorul: Cine ești tu?
Copil: Sunt conștiința ta.
Căutătorul: Și tu?! A treia conștiință?!
Copil: Nu există trei conștiințe, există doar una și aceea sunt
eu.
Căutătorul: De unde știu că ești tu?
Copil: Între tine și mine nu există nicio diferență.De fapt, tu
ești Conștiința însăși, dar incă nu te cunoști.
Căutătorul: Și de ce ești în lanțuri?
Copil: Pentru că sunt prizonierul timpului.
Căutătorul: Adică?
Copil: Mai bine spus, sunt
prizonierul gândurilor tale.
Căutătorul (meditativ): Dacă Eu sunt Tu, după cum ai spus, asta înseamnă că, de
fapt, eu sunt prizonierul gândurilor.
Copil: Exact! Și, mai mult decât atât, te-ai identificat cu
acestea.
Căutătorul: Și cum mă pot elibera?
Copil: Realizând cine ești.
Pingalev: Asta se cheamă realizarea de sine, dar nu-ți face iluzii,
au mai trecut și alții prin experiment și am reușit să zădărnicesc orice conștientizare.
Uite, chiar și tu ai avut realizarea dar, cum eu dețin toate trucurile acestei
lumi, mi-a fost foarte ușor să te întorc de la această deviere.
Yao Yda: Nu știi decât să te lauzi, eu sunt dorința și, dacă nu i-aș
fi împuiat eu capul cu dorințe grosiere, de cea mai joasă calitate, nu ai mai
fi zădărnicit tu nimic.
Căutătorul: Când am avut eu această conștientizare sau realizare de
sine, cum îi spui?
Pingalev: În urmă cu ceva timp…
Yao Yda: Hei, hei, vezi c-ai intrat în domeniul meu! Pot foarte bine
să-i reamintesc eu aceasta! Ascultă: în urmă cu aproape doi ani de zile, într-un targ,
cineva ți-a vorbit despre o metodă de relaxare pe care ai și experimentat-o. Nu
știu ce s-a întâmplat dar, câteva zile după aceasta nu am mai putut da de tine,
erai de negăsit. Mi-ar fi părut rău să te fi pierdut, dar mare mi-a fost
bucuria când te-am regăsit. Erai în pragul unui local luxos, nou deschis, și nu
știai ce să faci: să intri... să nu intri... Am trimis atunci la tine două
dintre cele mai încântătoare ființe ale acestui pământ care, cu ochii lor dulci,
te-au invitat înăuntru. Ai acceptat cu mare bucurie.
Pingalev : Nu ai niciun merit, eu l-am găsit primul și i-am îndrumat
pașii către noul local. O asemenea bijuterie de local nu putea să fie privat de
un asemenea nume, de o asemenea valoare!
Căutătorul (spre public, derutat complet): Cine sunt? Cum să
realizez din nou cine sunt?
Pingalev: Nu te mai frământa atâta, nu o să reușești. Acceptă statutul pe care îl ai. Ce-ți mai trebuie? Ai
deja un nume... o faimă... De ce vrei să dai cu piciorul la toate acestea și să
ajungi un nimeni?!
Căutătorul: Dar de ce nu o să reușesc?
Yao- Yda: Eu sunt sursa plăcerilor și dorințelor care îți înflăcărează
simțirile. Ce ar mai fi această
lume fără plăceri și senzații tari? Cum ai mai simți că trăiești fără toate
acestea? Lasă-te condus, nu trebuie să faci nimic, iar dorințele mele vor face
totul pentru tine. Dorințele îmi sunt foarte puternice și puțini sunt cei care
le pot înfrunta.
Copil: Nu-ți mai asculta gândurile, nu vei ajunge nicăieri, ele te
vor duce unde vor ele.
Căutătorul: Dar nu pot. Încerc și nu pot!
Copil: În tine există o dorință care îți aparține, este una cu
tine și este cea care te poate ajuta să
realizezi cine ești. Celelalte dorințe nu sunt ale tale și te indepartează de tine însuți.
Căutătorul: Ce fel de dorință este aceasta?
Copil: Este dorința pură de a fi ceea ce ești.
Căutătorul: Și cine sunt?
Copil (convingător): Ești Spiritul! Sau Sinele!
Căutătorul (doar pentru el): Deci, asta este realizarea de sine! (Cu
voce tare): Dar eu am realizat asta!
Copil: A fost doar o scurtă trăire pe care ai avut-o mai de mult,
dar nu suficientă pentru a realiza Spiritul.
Căutătorul: Și de ce nu a fost suficientă?
Copil: Pentru că aceste doua ”personalități” au profitat de
faptul că dorința ta de a te cunoaște și
de a fi ceea ce ești nu era destul de sinceră și de puternică și, astfel, au
preluat controlul și ai redevenit o păpușă în mâinile lor.
Căutătorul (hotărât): Și ce trebuie să fac acum?
Copil: Să-ți dorești din toată ființa să te regăsești în Sine și
atunci dorința pură din tine va zdrobi toate lanțurile care te țin legat de
aceste doua “creaturi sâcâitoare”.
Căutătorul: Bine, îmi doresc, dar... tot nu se întâmplă nimic.
Copil: Caută-te în interior, mergi în profunzime, iartă totul,
nu te lăsa purtat de niciun gând și liniștea va începe să se aștearnă, până când
te va cuprinde complet.
Pingalev (zgîlțâindu-l, alertat): Ei ce faci?Te nenorocești!
Yao-Yda (fredonând a
pagubă): O, nu! Viata mea…
Se aude o muzică divină. Copilul
este eliberat de lanțuri, iar felinarul Căutătorului se aprinde puternic.
Căutătorul (trezit ca dintr-un vis urât): Aproape că nu-mi vine să rostesc nimic pentru a nu
perturba această liniște adâncă, împlinire și bucurie totodată! Acesta să fie
prezentul?
Copil: Da, acesta este și este totodată spiritul în manifestarea
sa.
In scenă rămâne doar Căutătorul. Se
ridică încet și se uită prin lumina puternică la cei din jur. Uimit și încântat
rostește ca pentru sine:
Căutătorul: Da, acum văd, văd foarte bine! Ce frumoși sunt acesti oameni!
Marian Trașcu-Madhava